Melania Medeleanu : "În 2020 aștept ca sute de mii de oamenii să vină împreună cu mine într-un proiect care o să le placă foarte tare!"

Melania Medeleanu foto de Alex Gâlmeanu cu Huawei P30 Pro pentru revista Unica

Melania Medeleanu înseamnă mai mult decât MagiCAMP. Înseamnă Clinceni- proiectul social care a împlinit deja un deceniu, înseamnă Radu, băiețelul ei, înseamnă încă un mare proiect pe care Melania îl va demara anul acesta. Cu zâmbetul ei dulce, dar care ascunde fermitate și hotărâre, cu privirea ei albastră care vede foarte departe, Melania mi-a vorbit despre bine și rău, despre câinii care latră și caravanele care merg, despre sărăcie și premeditarea ei de către autorități…

Melania Medeleanu, mergi pe un drum al binelui de atâția ani! Nu este cale de întors de pe acest drum pentru tine, nu?
Cred că este un drum fără întoarcere pentru oricine care a apucat să meargă pe el. Binele îți dă o adicție de care nu mai scapi, eu nu știu pe nimeni care să se fi apucat să facă bine și să se fi oprit.

Ce te bucură acum?

Proiectul MagiCAMP la care am muncit foarte mult și căruia i-am dat, cred eu, cam tot ce aveam eu mai bun. MagiCAMP merge acum de la sine, și pot să mă trag un pas în spate și să privesc cât de frumos merge și cum echipa se descurcă și fără mine, ceea ce mă face să mă simt uneori ușor inutilă:)

Dar ai făcut această casă de care se bucură acum niște oameni care au probleme mari…

Nu, să ne înțelegem, nu am făcut-o eu, ci peste 100 000 de oameni, câteva sute de sponsori, mii de susținători. MagicHOME s-a născut în urma campaniei din 2017, când peste 600 de oameni au stat la Galateca pe scaunul acela, timp de 23 de zile și de nopți și care au arătat tuturor că e o cauză care merită susținută. Cei 100 000 au donat 2 euro trimițând cuvântul „magic” la 8844, sponsorii, așa cum spuneam, toată această lume a făcut MagicHOME. Eu mă bucur foarte tare să spun că, atunci când suntem mulți, șansele ca ceva să se întâmple sunt uriașe.

De când poate fi locuită de cei care au nevoie?

Avem cereri. Casele din București sunt tot timpul pline, cereri sunt mereu și asta vorbește despre cât de mare este nevoia… MagicHOME Fundeni e gata și pregătită să-și primească beneficiarii în secunda în care toate etapele birocratice vor fi fost parcurse.

 

Binele îți dă o adicție de care nu mai scapi, eu nu știu pe nimeni care să se fi apucat să facă bine și să se fi oprit.

 

 

Contează că au fost oameni care au vorbit împotriva lui Vlad Voiculescu și MagiCAMP?

Știi vorba aia cu câinii latră, caravana merge? Uneori e important să mai latre câinii, vestesc câte ceva, te mai avertizează… dar, pe de altă parte, când tu știi că ai foarte multă treabă și crezi în ceea ce ai de făcut, nu te oprești din treabă doar pentru că e cineva care se ia de tine. Noi nu avem așa de mult timp să ne gândim la lucrurile astea.

Care sunt nevoile pe care le-ai depistat în acțiunile tale legate de copii?

Ne-am întors din caravană și am vizitat peste 1000 de copii din toată țara care sunt, într-un fel sau altul, în programele noastre și le-am dus, firește, cadouri de Sărbători, dar ne-am propus, pe lângă asta să intrăm în casele lor, să-i luăm în brațe și să îi facem cât am putut noi de fericiți, dar și să cunoaștem familiile un pic mai bine, și am aflat atâtea povești triste pe care nu ți-ai dori să le auzi undeva, oh Doamne! Uneori cade casa pe unii dintre ei, cade la propriu! Sau când vezi 10 oameni înghesuiți în 2 camere și fără bucătărie… Ți se rupe sufletul și e un semnal de alarmă pentru noi că mai sunt încă multe lucruri de făcut. Ajutorul punctual pe care noi îl oferim prin Magic Box, coletul care pleacă în fiecare lună spre mai mult de 300 de familii, sau prin MagicHOME, sau printr-un un drum la spital la care mai ajutăm din când în când, sigur, toate astea sunt importante și mai iau puțin din povara părinților, însă mai e atât de mult de făcut!… Când oferi ajutor, multora nu le vine să creadă, dar trebuie mai mult de atâta, trebuie să-i faci să se ridice și să meargă mai departe…

De fiecare dată când vorbesc cu tine despre lucrurile astea și cu cei care se ocupă de acest tip de activitate ca și tine, nu-mi vine să cred, deși am atâția ani de când fac interviuri, tot nu-mi vine să cred, repet, că autoritățile au rămas parcă la fel de lipsite de empatie la 30 de ani de la Revoluție… Cum de mai există felul acesta de sărăcie, de ignoranță… tot nu mi-am explicat… Tu ți-ai explicat?

Mă gândesc mereu la lucrurile astea și am ajuns la concluzia că e premeditare. Pentru că nu se poate ca cineva cu bună credință și cu inteligență și cu puterea în mână să nu facă mai mult pentru oamenii ăștia, să nu-i ajute să iasă din sărăcie și apoi să-i ajute să trăiască pe picioarele lor, independenți. Eu cred că sunt pur și simplu lăsați în sărăcie, pentru că, nu-i așa, cu cât sunt mai săraci și mai preocupați de lucrurile de care au nevoie în fiecare zi, cu atât se vor gândi mai puțin la politică sau la neregulile pe care un om le poate constata cu ochiul liber, atunci când nu e prins în drama lui de zi cu zi.

 

Nu un singur om face lucrurile să se miște, ci foarte mulți care fac câte puțin împreună.

 

Dar ce reacție au cei pe care voi îi ajutați? Cum vă primesc? Ce spun?

Stau de vorbă mult cu noi. Nu le vine să creadă când îi sunăm și le spunem că ajungem la ei în 2 ore. Intrăm într-o casă care stă să cadă și în care miroase a gogogoși, că știu că venim și se apucă să facă ce au ei prin casă, pun niște făină, niște ulei, un ou, dacă au… Și stau cu noi de vorbă și nu se plâng, dar inevitabil, când îi întrebi și oamenii se simt ascultați, ei încep să povestească.

 

Eu cred că oamenii sunt lăsați în sărăcie, pentru că, nu-i așa, cu cât sunt mai săraci și mai preocupați de lucrurile de care au nevoie în fiecare zi, cu atât se vor gândi mai puțin la politică sau la neregulile pe care un om le poate constata cu ochiul liber, atunci când nu e prins în drama lui de zi cu zi.

 

 

Totul vine de aici, nu? Să te simți ascultat…

Să te simți ascultat și că e bună credință la capătul celălalt. Te ascult pentru că vreau să te ajut, te ascult pentru că vreau să fac ceva pentru tine, nu pentru că vreau să obțin niște voturi…

Între aleși și cei care aleg este o ruptură… cei care votează încă nu înțeleg că aleșii sunt plătiți de ei…

Mi-e teamă că acolo unde este sărăcie, e și lipsă de educațiesunt cumva legate, fiindcă dacă un copil nu are cu să se încalce de sărac ce este, e foarte puțin probabil să se ducă la școală. Acel copil va deveni un adult lipsit de educația pe care ar fi meritat-o, fiindcă mulți dintre ei au un potențial fantastic, dar pentru că sunt lăsați în sărăcie și nu se pot duce la școală, potențialul acesta este îngropat… Nu știu care este soluția în afară de a-ți păsa și de a face ceva pentru ei…

 

Dacă aș fi în politică, aș avea grijă ca educația să primească cel mai mare buget

 

Soluția este școala, soluția este votul, soluția este educația…

Da, dar uite că se fac rectificări bugetare și de unde se taie? De la educație!! Serios???? Mie mi se pare aberant, aberant! Dacă aș fi în politică, aș avea grijă ca educația să primească cel mai mare buget.

Ești mamă și, din această perspectivă, începi să vezi altfel sistemul… E prea devreme deocamdată, dar îl vezi..

Ca mamă da, e prea devreme, Radu are doar un an, dar văd sistemul din perspectiva omului din MagiCAMP unde copiii îmi povestesc despre școală. Dar nici măcar nu trebuie să mergi în MagiCAMP, e suficient să mergi într-un centru de plasament, sau să te întâlnești cu prietenii din alte ONG-uri care îți vorbesc despre educație. Numai să nu vrei, nu ai cum să nu auzi despre educație azi, a fost de curând headline cu rezultatele testelor Pisa. Și, dacă nici asta nu te îngrijorează și nu te face să dedici mai multă atenție educației, nu știu ce te mai poate convinge. Este aboslut esențial să ne apucăm să construim în acest domeniu și mă bucur că există ințiative private și de aceea dacă pot să-ți dau un hint pentru 2020 este că preocuparea mea pentru acest an este, dincolo de Magic Camp, în educație.

Ce fel de mamă te descoperi a fi?

Greu de zis, habar nu am să mă definesc… Sunt mama fericită a unui copil de 1 an care este fericit.

Cum a fost perioada postnatală?

Pentru că știam că este posibil să se întâmple o depresie, în secunda în care am simțti colții ei, mi-am dat seama că trebuie să fac un efort și că trebuie să lupt, pentru că nu-mi permiteam să îi cad victimă… Am început să lucrez foarte devreme, când Radu avea 2 luni m-am întors la cursuri, nu lipseam foarte mult, e drept, sau mergeam la birou cu el după mine în scoica lui, sau îl luam cu mine în tabere, deci nu ne-am despărțit prea mult, dar am avut nevoie să nu uit cine sunt și să nu fiu doar într-un singur fel. Este o uriașă bucurie să fiu mama lui Radu, dar sunt și cine eram înainte.

Melania, te simți împlinită?

Mă simt atât de ocupată și de prinsă în lucrurile pe care le fac, încât nu am timp să mă gândesc dacă sunt împlinită. Am, ca orice om, bucurii și niște satisfacții mari de-mi vine să urlu de fericire, pentru ca la numai două zile să simt că, de fapt, sunt la sfertul drumului și că mai sunt atâtea de făcut și că vreau să renunț. Vorbesc despre această ambivalență, findcă vreau să fiu sinceră cu mine și să spun că nu sunt doar într-un singur fel.

 

Mi-e teamă că acolo unde este sărăcie, e și lipsă de educațiesunt cumva legate, fiindcă dacă un copil nu are cu să se încalce de sărac ce este, e foarte puțin probabil să se ducă la școală.

 

Ne vom întâlni deci în 2020, în contextul ințiativelor MagiCAMP în domeniul educației.

Dă-mi voie să reformulez puțin și să spun că ne vom mai întâlni în 2020 în domeniul educației.

Cu Melania Medeleanu, sau cu MagiCAMP?

Eu nu sunt doar MagiCAMP, am și afterschoolul de la Clinceni pe care l-am lansat acum 10 ani, vorbesc de proiectul social de acolo, când am început cu 17 copii și azi sunt peste 160. De fapt, eu am început cu educația, dar pe traseu m-am lipit de copiii din MagiCAMP. Numai că acum simt că e nevoie să mă uit din nou spre educație. Nu doar spre ea, dar și spre ea.

Puterea brandului este mare, iar tu ești un brand.

Voi spune ca de fiecare dată că nu un singur om face lucrurile să se miște, ci foarte mulți care fac câte puțin împreună. În 2020 aștept ca oamenii să vină împreună cu mine într-un proiect care o să le placă foarte tare!

Lasă un comentariu: