Florian Colceag : "Să nu mai facem din educație o industrie de prostire, ci un templu al emancipării personalității"

Florian Colceag

Profesorul Florian Colceag este formator de genii, de copii și profesori, de oameni, în general. Este profesor de matematică, doctor în economie și preocupat de educație și viitorul ei.

Domnule profesor Florian Colceag, care sunt principiile educației din 2020, 2021…?

Vedeți dvs, aici este o problemă foarte interesantă și foarte importantă… Pentru că, dacă până acum educația a fost gândită pentru a valorifica cunoștințele din trecut, ei bine acum ne-a ajuns din urmă viitorul. Și noi nu știm ce va fi în viitor, deocamdată lumea e în crize, dezvoltarea tehnologică este extrem de accelerată, generațiile mai în vârstă sunt mult în urma celor tinere, și este o mare problemă modul în care se va construi educația pentru viitor, pentru că va trebui să selectăm foarte riguros ceea ce este esențial/valoros care trebuie dat mai departe, de ceea ce este contextual.

Și cum știm ce este valoros, dacă nu știm cum va arăta viitorul?

Eu lucrez pe modele matematice și am dezvoltat fractalii algebrici care îmi dau o foarte bună cunoaștere despre cum va arăta viitorul.

Poluarea, hrana modificată genetic și tehnologia provoacă mutații care, la nivelul copiilor, creează autism social- o izolare și o nepăsare socială.

Cum?

În primul rând noi trebuie să înțelegem că NOI construim viitorul. Dacă avem idealuri, dacă vrem o planetă fericită, putem construi. Dacă nu ne interesează decât profitul propriu, atunci viitorul va fi negru. Pentru că noi acum ne aflăm într-o zonă de criticalitate (termen specific fizicii- masă critică)

Pădurile au ars într-un procent inacceptabil, suprafața cu păduri a planetei nu trebuie să coboare sub 75%, acum 5 ani era la 62%, peste 1 milion de specii sunt în extincție, elementele chimice ca fosforul și nitrogenul eliberate în atmosferă au depășit cu mult limita la care Pământul își poate reveni singur și acesta este doar puțin din prezentul pe care îl trăim! De fapt, acesta este viitorul pe care l-au proiectat cei dinaintea noastră care au vrut să fie bogați, să fie puternici, și să aibă de toate. În viitorul pe care îl proiectăm în educație, lucrurile vor fi altfel, pentru că nu putem pleca pe un proiect de viitor fără să rezolvăm problemele prezentului. Ca să putem face asta, este necesară modelarea întregii societăți, schimbate profesiile, modul de a gândi, foarte multe lucruri…

Și cum vom face asta exact?

Va trebui să antrenăm foarte mult tinerii în recunoașterea modelelor și gândirea profundă cu ajutorul tehnologiilor. Azi tinerii noștri intră pe Google și rețin titlurile, nu mai citesc articolele, nu au timp să gândească, pentru că totul este într-o mare viteză. E o încărcare foarte mare de informație fără sens și fără logică, ca și moda temelor nenumărate care nu au niciun fel de valoare- nici cognitivă, nici de dezvoltare a personalității. Poluarea, hrana modificată genetic și tehnologia provoacă mutații care, la nivelul copiilor, creează autism social- o izolare și o nepăsare socială. Uitați-vă pe stradă și veți vedea cu ochiul liber toate astea. Tinerilor le lipsește comunicarea, își trimit mesaje, nu mai vorbesc unul cu altul, aceste mesaje au un vocabular sărac. Nu aprofundează nimic, nu au sentimentul de apartenență la comunitate, și toate acestea sunt consecințele unei acțiuni care vine din trecut.

Pentru a proiecta un sistem care să funcționeze, plecând de la realitatea actuală, e nevoie să vezi viitorul și pașii de a îndrepta viitorul. Dacă noi plecăm cu gândul că exploatăm până la moarte planeta, planeta moare, murim și noi și gata istoria. Dacă noi plecăm pe ideea că vom crea o planetă fericită prin anumite tipuri de eforturi, inclusiv în educație, atunci va fi cu totul altă direcție. Asta înseamnă și profesori care învață să lucreze altfel, și elevi care au idealuri, nu doar scopul de a mai lua încă o notă. Asta înseamnă un alt tip de administrare a educației. Nu te mai uiți la un copil ce medii a obținut în clasele 1-8, ca să mai aduni cu media de la capacitate și să faci acolo un vârtej pentru ca un computer să îl  repartizeze nu știu unde.

Nu se va întâmpla în imediatul viitor românesc…

Dacă nu se va întâmpla, atunci se va întâmpla în continuare ce se întâmplă acum: emigrarea tinerilor, familiilor tinere cu copii cu tot. Deci tot ceea ce facem greșit, costă. Și nu puțin.

Dacă noi plecăm cu gândul că exploatăm până la moarte planeta, planeta moare, murim și noi și gata istoria.

Deci educația viitorul va fi îndreptată spre altceva…

Da, spre planetă, spre viață, spre om, spre societate, spre sustenabilitate. Din păcate, elevii nu au fost învățați să gândească, să relaționeze, să pună informațiile într-o structură, ca să înțeleagă substanța și utilitatea lor. Toceala este cea mai stupidă metodă de învățare. Copiii rețin 3-5%% din ceea ce tocesc, pentru că nu-i atinge sufletește. Dar nici nu interesează sufletul copilului pe cineva. Și dacă nu te intersează sufletul copilului, nici nu obții nimic. Iar obiectivul imediat, schimbarea imediată care se cere este să nu mai facem din educație o industrie de prostire, ci un templu al emancipării personalității.

Bine, dar noi am petrecut ani de zile vorbind despre acordul dintre subiect și predicat la politicieni… Când să ajungem să discutăm despre „templul” educației?

Și acești oameni sunt părinți și dacă ei vin cu niște deficiențe din vechime, sunt totuși intersați de viitorul copiilor lor, nu?

Dar viitorul cu cine se construiește?

Cu specialiști, că dacă aduci niște amatori în aceste funcții importante, ei vin cu experiențele lor și vor face ce au făcut și alții.

Cum este educația față de acum 5 ani?

Din ce în ce mai stresantă. Și studiile arată că la început de an, copiii sunt cu mult mai inteligenți decât la sfârșitul anului. Pe parcursul anului intră cu mintea lor frumoasă în Patul lui Porcust unde sunt călcați efectiv în picioare, demoralizați, demotivați, de aceea avem un procentaj de abandon școlar uriaș.

Noi trebuie să educăm mintea, caracterul, sufletul, personalitatea, nu doar să le turnăm informații în cap pe care le uită.

Sunteți de acord cu învățămîntul privat?

Eu sunt de acord cu omul care creează oameni, indiferent în ce sistem se află.

În unele sisteme de învățămînt din lume, nu mai sunt materii separate- matematică, biologie, chimie… Totul este integrat.

Normal. Dacă nu ai o viziune globală, nici nu poți înțelege ce se întâmplă. Ce va fi în viitor când nanotehnologia și robotica vor lua locurile de muncă ale oamenilor? Ce vor face ei? Vor fi asistați social cu niște sume care nu le vor ajunge, evident, însă, dincolo de asta, li se va lua scopul! Cum să trăiești fără scop? Când tu erai bun la ceva, te simțeai util… Ce te faci cu o populație inutilă care este doar o masă de cumpărători anonimi, pe care trebuie să-i tâmpești ca să rămână cumpărători anonimi, că altfel se revoltă? Noi trebuie să educăm mintea, caracterul, sufletul, personalitatea, nu doar să le turnăm informații în cap pe care le uită.

Sunteți îngrijorat?

Planeta își schimbă prioritățile și, dacă ar fi fost, să zicem, un experiment planetar de a crea societăți inteligente care evoluează către sustenabiliate și echilibru, acesta r fi fost ratat, Tinerii s-au dus către tehnologii și jocuri, către tehnologii de jocuri, sunt o comunitate infantilă, nu sunt în stare să priceapă durerea mediului, a aproapelui, sau probleme altora. Au devenit egocentrici, nu alturiști.

Când tu, ca profesor, ești responsabil pentru ceea ce lucrezi, cunoști elevii, le știi potențialul, atunci poți dezvolta și strategia care li se va potrivi cel mai bine.

Dar jocurile nu dezvoltă abilități?

Ba da, dar numai anumite abilități, care nu sunt însă orientate către binele general, de obicei.

Care este rostul inteligenței artificiale?

Poate fi o cheie în dezvoltarea inteligenței umană.

Oamenii par că nu mai înțeleg ce li se întâmplă. Cum am putea înțelege ceea ce ni se întâmplă?

Dezvoltând un alt tip de logică și analizând cauzele. Orice informație este legată de alte informații. Ele se generează unele pe altele. Dacă nu știi cum s-au generat, dacă nu analizezi traseul, nu înțelegi nimic din lumea asta. Dar pentru asta trebuie să trecem de la logica bivalentă, la cea trivalentă.

Credeți în Dumnezeu?

Eu demonstrez matematic că există! Toată demonstrația este bazată pe algoritmi.

Dacă începem azi, acum, reforma educației și schimbăm profesorii și mentalitatea lor, în cât timp avem rezultatele?

Depinde cum și de unde începem. Tehnica cea mai bună este să pornească din niște centre în care fie selectați profesorii care au dorința să facă altfel lucrurile, fiindcă au simțit că nu e locul lor acolo unde sunt, și nu-i cum trebuie ceea ce fac. Să zicem că sunt 2% din masa profesorilor, adică puțini, dar după aceea centrele vor atrage din ce în ce mai mulți.

Și unde sunt aceste centre?

La ele ne gândim noi și le avem deja proiectate în programele noastre.

Noi? Care noi?

Cei care lucrăm în grupul Arca Education Center. Am gândit programe care ne permit să dezvoltăm un viitor sustenabil și echilibrat printr-un sistem de eduație care va fi separat de restul și care va schimba restul. Acum este prematur să acționăm pe toată zona educațională din România, datorită faptului că nu toți profesorii vor înțelege, ei sunt încă motivați cantitativ, nu calitativ. Ei nu sunt învățați să gândească în ansamblu, dar vor fi învățati.

S-a spus despre modelele nordice și că ele ne pot fi inspirație. Sunteți de acord?

Da și nu. Eu am făcut o Lege a Educației care a trecut de Camera Deputaților în care am luat toate, dar toate sistemele de educație de succes din lume și am văzut care sunt factorii care le fac să fie atât de performate.

Care sunt?

I-am trecut în proiectul de lege… Nu sunt puțini, e o lege, e mare…

Dar care este totuți diferența dintre noi și Finlanda…

Noi, față de Finlanda, nu suntem orientați să lucrăm pentru comunitate, ci pentru noi înșine. Suntem individualiști. De aceea dacă luăm ceva de la ei trebuie să adaptăm stilului nostru.

Care este sistemul în care aveți cea mai mare încredere?

Cel din Singapore.

De ce?

Pentru că acolo curicula nu este orientată către copii, ci către profesorii care vor face curicula pentru copii. Când tu, ca profesor, ești responsabil pentru ceea ce lucrezi, cunoști elevii, le știi potențialul, atunci poți dezvolta și strategia care li se va potrivi cel mai bine. Tu alegi ce informații le prezinți, de unde le iei, cum le prezinți.

Ce înseamnă a fi profesor?

A fi profesor nu înseamnă să citezi un manual, ci înseamnă să lucrezi cu omul. În Singapore și Finlanda sunt foarte bine plătiți și foarte apreciați. Nu sunt a cincea roată la căruță cum sunt în România unde trebuie să  se încadreze în niște norme standard, să cucerească niște puncte pentru încă 5 lei în plus la salariu, Sistemul nostru este criticabil pentru că nu creează valoare.

Cum ați descrie un copil feiricit?

Un copil care știe cine este, ce vrea și care este treaba lui.

Poți să știi asta când ești copil?

Da, poate fi ajutat să știe dacă cineva se uită la el, la detaliile semnificative din comportamentul lui. Iar el să-și dea seama care este locul lui, cum poate ajuta. Este esențial să știi cum poți să ajuți.

Cum comunică copiii, prin detalii?

Prin sentimente. Dar starea de spirit este cea care îți permite să ajuți și nu poți ajuta decât dacă ai încredere în tine și încrederea ți se oferă doar la școală. Să luăm un caz. Să zicem că avem de-a face cu un învățător care subliniază numai ce face elevul greșit. Să luăm cazul al doilea al unui învățător care subliniază ideile bune ale elevului. Evident că s-a schimbat cu totul paradigma. Când subliniezi greșelile unui copil îl îndemni pe calea greșelilor!

Sunt părinți care spun copiilor lor că trebuie să învețe, altminteri ajung rău.

Acelor părinți le-aș spune că primii 100 de oameni cei mai bogați ai lumii nu au făcut facultate…

Bine, dvs vorbiți despre excepții… Sunt, pe lângă cei 100 care nu au făcut școală, alte sute de milioane care s-au ratat din cauza asta.

Nu, dar nu s-au ratat pentru că nu au făcut școală. S-au ratat pentru că au fost învățați să se rateze. Nu au fost încurajați să-și depășească limitele proprii, să aibă încredere în forțele proprii…

Cum faci un copil să aibă încredere în forțele proprii?

Recunoscându-i valoarea când o are și lăsându-l să-și pună întrebări ca să-și valideze gândurile și ideile. Predarea nu trebuie să fie un act monoton, ci un dialog între mai multe minți care gândesc pe o temă.

Cum ați vedea orele de dirigenție?

Umane, cu întrebări și răspunsuri, cu dezbateri. Este esențial pentru copii.

Ce meserii noi vedeți în viitor?

Cele de tranzit. De exemplu: vrei să induci noi tehnologii pe piață. Ai nevoie de oameni care evaluează, promovează și indică direcția lor. Dacă nu îi ai, atunci se va putea întâmpla un dezastru și tehnologia respectivă va fi prost implementată. Noi creăm viitorul, să știți. Dacă dorim să ieșim din coșmarul vieții manipulate și programate și să ne creștem copiii pentru a deveni oameni buni și înțelepți, atunci vom avea viitor. Dar dacă nu ne trezim acum, nu vom avea niciun viitor.

Lasă un comentariu: