Eugen Hriscu : "Drogurile sunt o ruletă rusească. Dependența este glonțul de pe țeavă"

Eugen Hriscu Foto: Călin Tudor

L-am întrebat despre consumul de droguri și despre dependență pe psihiatrul si psihoterapeutul Eugen Hriscu, Director Științific  ALIAT (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor), specialist în dependențele de substanțe. În jurul nostru toată lumea vorbește despre tinerii care fumează sau care trag pe nas, despre cum să le alegi școala în funcție de poveștile cu droguri legate de ele. Am vrut să știu care e treaba cu marijuana, cu dependența și cu toate celelalte legate de asta…

Domnule Hriscu, de ce nu putem consuma zahăr, droguri sau alcool fără să devenim dependenți?
Majoritatea oamenilor pot face asta. Mulți oameni pot bea alcool, consuma droguri sau mânca zahăr și să nu devină dependent de ele. Dependența nu e un fenomen care îi lovește pe toți consumatorii. Consumul este o decizie personală influențată de diferiți factori cum ar fi: preferințe personale, legalitatea, cultura unui loc, în timp ce dependența este mai degrabă o problemă medicală care se manifestă, chiar și în cazul drogurile cele mai puternice, la o mică parte dintre consumatori.

Se apreciază că și pentru drogurile puternice, cum ar fi heroina sau cocaina, în jur de cel mult 30-40% dintre consumatori ajung să fie dependenți. Majoritatea consumă o dată, să vadă despre ce este vorba, sau poate de câteva ori, dar fără să ajungă să fie dependenți. Problema este că nu știm dinainte dacă vom fi în cei 30%. Consumul de droguri este o ruletă rusească și dependența e glonțul de pe țeavă. Dependența se instalează în momentul în care se realizează o combinație de 3 categorii de factori: substanța– anumite substanțe dau mai repede sau mai ușor dependențe decât altele (halucinogenele nu dau, de exemplu dependență, pe când heroina sau nicotina dau o dependență puternică. La fel și jocurile de noroc, care nu sunt o substanță, dar care acționează similar, sau chiar telefonul mobil ori jocurile video care au fost adăgate recent de OMS la dependențe).
Mediul este un al doilea factor. Anumite medii influențează evoluția spre dependență mai mult decât altele. Se știe că în mediile defavorizate sau perioade de criză economică crește consumul. Exemplul clasic este cel al sodaților din Vietnam care erau dependenți de opiu și care, odată întorși acasă, redeveneau abstinenți, pentru că schimbau mediul. Când am predat un curs la Chișinău, o cursantă mi-a povestit că și la ei a fost un astfel de fenomen, cu soldații moldoveni care se întorceau din Afganistan și care opreau consumul îndată ce schimbau mediul. Spre deosebire de ei, studenții basarabeni care deveneau dependenți de heroină la studii în București fiind, la sfârșitul anilor 90, odată întorși, nu s-au lăsat, pentru că schimbarea de mediu nu era suficient de importantă.
Consumatorul este a treia categorie de factori. Anumite tipuri de personalitate pot predispune la dependențe, de exemplu copilul cu ADHD poate dezvolta dependență la vârsta adultă, sau cei cu vulnerabilitate genetică, în special pe linie paternă. Anumite tulburări psihiatrice sau psihologice, ca depresia, anxietatea, tulburările de personalitate sau cei care au nevoie de mai mult adrenalină, care sunt mereu „în priză” sunt predispuși la dependență.
În momentul în care există un coctail din acești trei factori, apare și dependența.

Ce simte cel care fumează iarbă? În ce lume este el dus?
Drogurile acționează asupra psihicului. Și cum fiecare dintre noi are o minte diferită, și efectele variază de la om la om. Pe de altă parte, efectul unei substanțe este cumva „învățat”. De obicei un consumator nou nu știe la ce să se aștepte. Și rolul grupului de consumatori este să-i orienteze atenția spre un efect sau altul, deci este și un proces de învățare. Dacă vorbim de canabis, el este un halucinogen ușor care duce la o schimbare a percepției la nivel senzorial de exemplu a gustulul, a mirosului și funcționează ca un sedativ ușor. Dar asta nu înseamnă că nu pot exista variații: sunt oameni pentru care canabisul este un activator, le dă energie, la fel cum unora cafeaua le dă somnolență. De asemenea, există două forme de canabis: una care acționează mai mult asupra sferei mentale, alta asupra zonei corporale, dând efecte de diminuare, de sedare, de relaxare musculară. Aceasta pare să fie favorizată în domeniul medical pentru anumite afecțiuni.

Mi se pare că o problemă cu mult mai mare este ceea ce încercăm noi să facem ca să nu consume: criminalizarea, faptul că iei un tânăr și îi frângi viața băgându-l în pușcărie și făcîndu-i dosar penal, faptul că băgăm toate drogurile în aceeași oală.

 

Circulă acum un filmuleț pe internet în care un bolnav de Parkinson se liniștește fumând canabis. Arată el realitatea?
Eu nu mă pot pronunța în acest domeniu, vedeți dvs, aceste substanțe fiind ilegale mult timp, a făcut aproape imposibilă cercetarea lor de către medicină. Ea este posibilă în anumite zone, dar nu sunt în măsură să spun că rezultatele sunt evidente. Ce pot spune e că și eu am citit mărturii pe internet de la oameni care spun că au fost ajutați și care se referă la anumite substanțe active din canabis care par mai degrabă capabile să aibă efect pozitiv în Parkinson. Există acum o cercetare pe schizofrenie care ar avea niște rezultate bune. Asistăm la un soi de reviriment al cercetării substanțelor numite „droguri” pentru efectele lor pozitive în psihiatrie. Există această teorie care spune că oamenii dependenți, de fapt cei care consumă cu o anumită regularitate, se tratează, de fapt. Folosesc substanța ca un tratament, în mod inconștient. Pentru că sunt și unii care nu simt nevoia să consume, sau cărora consumul de canabis le face pur și simplu rău, sau consumă doar din când în când, pur recreativ. Dar ei nu ajung să aibă probleme, ci aceia care consumă cu regularitate. De exemplu pacienții cu schizofrenie consumă, nu în România, ci afară, foarte multă marijuana. Și medicii erau îngrijorați, fiindcă de fapt marijuana accentuează episoadele schizofreniei și nimeni nu înțelegea de ce consumă oamenii ăștia ceva care le face rău. S-a aflat însă că există un alt compus în marijuana care pare că are un efect foarte bun în schizofrenie. Deci oamenii aceia consumau tocmai pentru acest compus, asumându-și celelalte efecte negative date de marijuana. Copiii care au ADHD sunt tratați cu amfetamine pentru că, dacă amfetamina la o persoană sănătoasă agită, la o persoanaă cu ADHD are efect invers, o ajută să se centreze. Este deci posibil ca dependenții de amfetamine să-și trateze o stare similară cu ADHD-ul.

Aș vrea să vorbim mai mult de marijuana pentru că problema există în jurul nostru, sunt foarte mulți consumatori, începând cu cei de 15 ani… Și vorbim numai de ea, pentru că nu putem acoperi toate drogurile… Apropo, cam câte sunt?
Pe lângă cele clasice, naturale sau de sinteză, acum avem droguri noi, sintetice, etnobotanice numite inițial, numele lor este „substanțe noi pshioactive” care par să fie foarte multe. Prin 2015 citisem că se descoperiseră peste 450 de droguri noi numai în acel an. Majoritatea acestor substanțe noi, numite în România  ”etnobotanice”  imită efectul canabisului sau al amfetaminelor.

Efectele drogurilor asupra mentalului au legătură cu vârsta la care sunt comsumate?
Foarte mare! Și efectele, dar și consecințele negative. Tinerii trebuie să știe de exemplu  că creierul este ultimul dintre organele care ajunge să se dezvolte. Dezvoltarea lui continuă până a 18, 19, 20 uneori și până la 25 de ani, iar în perioada adolescenței se întâmplă o intensă transfomare a sa. Este dovedit că, cu cât o persoană experimentează cu substanțe adictive mai devreme, cu atât riscul de a dezvolta dependență la o vârstă ulterioară crește. Ca orice experiență, cu cât creierul este mai matur, cu atât o poate integra mai bine! Există impulsul, tentația la adulți de a-i speria pe tineri spunîndu-le: nu care cumva să pui mâna pe așa ceva că o să mori, că o să devii dependent, sau așa ceva…

Foto: iStock

Dar cum le spui atunci, dacă nu-i sperii? Dacă nu le arăți consecințele… Liceele sunt pline de droguri!
Există numeroase protocoale de prevenire care nu implică tacticile de înfricoșare, pentru că acestea nu funcționează. Mai mult, îi împinge pe tineri să facă exact invers. Dacă domnul polițist vine în clasă să le spună tinerilor: „bă, să nu care cumva să consumați că vă ia mama dracului”, e cea mai bună reclamă pe care poți să o faci unui comportament. Îl glorifici în negativ și nu ai rezolvat nimic. Cred că orice părinte de adolescent poate înțelege ce spun. Din păcate, cei care se ocupă cu prevenirea la noi în țară și nu numai, se gândesc că, dacă bat cu pumnul în masă, și dacă bagă la pușcărie, obțin ceva. Realitatea este că nu obțin nimic.

Și care este calea, atunci?
Calea este, în primul rând să ne relaxăm un pic. Nu e dracul chiar atât de negru și chiar dacă un tânăr ajunge să consume, realitatea este că majoritatea oamenilor care consumă nu vor avea probleme din cauza asta. Mi se pare că o problemă cu mult mai mare este ceea ce încercăm noi să facem ca să nu consume: criminalizarea, faptul că iei un tânăr și îi frângi viața băgându-l în pușcărie și făcîndu-i dosar penal, faptul că băgăm toate drogurile în aceeași oală. Astfel, dacă cineva vrea să aibă acces la canabis, are acces și la droguri mai tari. Un dealer dacă riscă același lucru și pentru un kg de iarbă și pentru unul de heroină, îi este mult mai avantajos să vândă heroină pentru că, pe de o parte heroina nu miroase, un kg de iarbă e mult mai ieftin, iarba dă o dependență mult mai slabă și mult mai rar decât heroina, deci are clienți mult mai mulți și mult mai fideli. Așa se face că acum o doză de heroină în București este mai ieftină decât un gram de canabis.

Dar dacă în locul polițistului în clasă, ați intra Dvs. Ce le-ați spune tinerilor? Ce speech ați avea?
Am făcut-o, dar prefer să nu o fac. Prevenirea nu este despre speech-uri. Nu e ca la corporații, unde vine omul acela care a urcat pe Everest și îți spune cât de minunat este și cum și tu poți s-o faci, pentru că și el avea 100 de kg și burtă și uite unde este el acuma. Chestia asta nu funcționează în prevenire și bănuiala mea este că nici în corporații:). Obiectivul în prevenire este că atunci când tânărul se confruntă cu situația de consum, el să poată să facă altceva decât să consume. Mesajul ”spune nu drogurilor”, este o prostie, pentru că nu drogurilor trebuie să le spui NU, ci prietenilor!

Foto: iStock

Și cum să spui nu prietenilor? Că asta vine la pachet cu teama că ești etichetat ca uncool, ca tocilar, că poți rămâne singur, că nu te distrezi… Povestea cu dealerul care stă la ușa liceului eu nu o am confirmată. El așteaptă să vină cosumatorul la el. Prin colegi și prieteni ajunge tânărul la consum. Dacă vin eu și țin un discurs înflăcărat, nu are niciun rezultat. Cumva părinții și școlile vor să bifeze această activitate cu un speech. Nu e vorba despre informație, ci de abilitate. Eu pot să știu că fumatul afectează grav sănătatea, dar în același timp să nu am abilitatea de a mă abține. Un program de prevenire eficient este acela care oferă posibiliatea ca tânărul să spună nu grupului și de a-i scădea lui tentația de a consuma.

Cât se consumă în România față de alte țări?
Există statistici, dar, având în vedere că trăim într-o țară în care până și posesia pentru consumul propriu este considerată un delict, nu putem pune bază pe ele. Ce putem observa este însă un trend crescător. Există un studiu, E.S.P.A.D. (European Survey Poject for Alcohol and Drugs) care se face din 4 în 4 ani. Este un proiect al UE care evaluează consumul la tinerii de 15 ani în toate țările din Uniunii. Ultimul este din 2015. Ce se constată este că la fiecare 4 ani consumul crește semnificativ uneori și cu peste 50%.. Agenția Națională Antidrog a ieșit cu titlul că avem o rată de consum de 7 sau 8% la tinerii de 15 ani și că asta este mult mai mică decât media eurpopeană de 20%, dar noi am plecat de la sub 1%.  În plus, în orașele mari, precum Bucureștiul, consumul de canabis în rândul tinerilor de 15 ani ajunge până la 12-15%, iar alte droguri tari sunt consumate de 8-10% din tineri. De fapt, la drogurile tari, altele decât marijuana, noi depășisem media europeană. Ne mândrim că tinerii noștri consumă mai puțin canabis decât media UE, dar băgăm sub preș faptul că ei consumă droguri mult mai tari, mai mult decât media UE! Mi se pare că în România facem mai mult rău decât bine și ceea ce întreprindem pentru a opri fenomenul, de fapt, îl amplifică. Mă refer în primul rând la criminalizare, la faptul că în România consumatorii sunt infractori, apoi la faptul că cei care sunt puși să aibă grijă de dependenți la nivel instituțional sunt polițiștii, că nu există nicio formare pentru medici și psihologi care să tratazeze dependențe, iar centre unde să se trateze dependența, nu există.
Dacă cineva are în familie un minor dependent de droguri, nu are unde să îl ducă în România să îl trateze într-un centru de stat altul decât spitalul de psihiatrie.

Ce este dezintoxicarea și ce este tratarea dependenței?
Dezintoxicarea înseamnă o intervenție foarte scurtă de tip medical care se poate întâmpla acasă sau în spital. Tratarea dependenței  este o intervenție psihologică care poate dura săptămâni sau luni, care include aspecte psihologice, dar și sociale, pentru că, dacă omul ăla trăiește în șanț, sau nu are ce mânca, nu poți să îl tratezi psihologic, întâi trebuie ajutat să fie pus pe picioare. Dar asta se întâmplă din păcate, doar într-un regim privat, pentru că centrele de stat sunt ca și inexistente.  Nu există comunități terapeutice, nu există niște centre de tratament specializate în intervenția psihologică în dependențe, finanțate de la bugetul de stat….

În condițiile în care fenomenul este în creștere.
Exact. Și toată lumea acceptă că el crește… Diferența la noi este că încă mai există o generație care a crescut fără droguri. În Occident acesta este un fenomen care există în atenție de prin anii 50, 60. Acolo nu prea mai există oameni care să nu fie familiarizați cu fenomenul. La noi nu e așa, la noi încă sunt oameni care se întreabă de ce există droguri și ce am putea face să nu mai existe. Ori asta nu mai este posibil.

Deci nu sunt bune aceste întrebări…
Nu, întrebarea bună este cum putem să micșorăm numărul tinerilor care ințiază consumul la vârste fragede și cum putem micșora consecințele negative, inclusiv apariția dependenței.

O țară ca Olanda poate fi dată ca exemplu? Ce au făcut deștept și ce au făcut prost în politica pe care au impus-o în legătură cu consumul de droguri?
Ce au făcut ei deștept a fost să se gândească la o soluții pragmatice. Ei aveau problema, ca și la noi, că un dealer vindea și droguri mai ușoare, și mai puternice. Și atunci, în momentul în care ei au creat coffeeshop-urile, locurile unde cineva poate să consume și să-și cumere canabis, n-au făcut altceva decât să separe piețele. Pe de altă parte, i-a luat pe consumatori de pe stradă! Olandezii de fapt au acceptat că există un fenomen care nu poate dispărea și au căutat soluțiile cele mai bune pentru toată lumea.

Foto: iStock

E ceva prost în ce au făcut ei?
Da. În momentul de față ei sunt victima propriului lor succes. Canabisul nu este legal în Olanda, acele coffeeshop-uri au o structură oarecum hibridă, statul permite vânzarea acolo, dar cum ajunge canabisul în coffeeshop-uri, nimeni nu știe. Statul închide ochii la chestiunea aceasta. Există deci riscul ca acestea să umple niște buzunare mai degrabă negre. Ele funcționau bine mai degrabă atunci când deserveau populația locală. Acum au devenit un fel de mall pentru întreaga Europă. Modelul olandez este însă azi un pic depășit. Inovația se întâmplă acum în SUA. Acolo o persoană poate primi un diagnostic și o rețetă și are posibilitatea să-și cumpere canabisul din dispenceries.

Și care e intenția, că mai toată lumea poate primi un astfel de diagnostic?
Mai degrabă de a controla piața. Consumatorii sunt conectați la sistemul medical. Sunt alte state care au legalizat complet. Canabisul a devenit legal din ianuarie în Califoria ceea ce va schimba complet situația. Mai sunt state americane care au legalizat…. Primul a fost Colorado și, deocamdată, pare că a fost un succes. S-au făcut studii, majoritatea pozitive. Au scăzut morții prin supradoză, dar și numărul accidentelor din trafic cu șoferi intoxicați cu alcool. Reflexul autorităților noastre este că, dacă dăm drumul la canabis, consumul va exploda.

Și nu e așa?
Probabil că ar crește, dar nu foarte mult. Cel care vrea să consume canabis, vă asigur că nu ține cont de faptul că nu e legal. Deci cine a fumat până acum, o va face în continuare. Probabil că ar crește un pic, dar nu ne-am apuca toți să fumăm marijuana. Pe de altă parte e bine ca o măsură să fie introdusă treptat, dar noi nu facem nimic în sensul acesta! Tocmai pentru că nu vrem să legalizăm, nu vrem nici să decriminalizăm.

Este o experiență potențial periculoasă, potențial satisfăcătoare în care tânărul intră. Ce trebuie să facă părintele? Orice decide să facă, fie că alege să fie mai strict, fie mai liberal, să fie consecvent.

 

Există căteva mituri legate de consumul de canabis. Unul e că-ți afectează memoria de scurtă durată. E adevărat?
Da. Acesta este unul din efectele acute pe perioada intoxicației. Sunt date care spun că un consum regulat (cvasi zilnic) și pe mai mult timp (ani) afectează memoria și asta pare că se întâmplă mai mult la femei.

Alt mit este că amplifică starea în care te afli în momentul consumului.
Da, așa e, de aceea una din recomandări este că dacă persoana se află într-un moment prost al vieții sale, are o depresie, sau o  problemă de anxietate, nu trebuie să consume.

Că stimulează creativitatea.
Da, sunt persoane care se cred în acele momente geniali, își notează lucruri, desenează, trimit sms uri și dimineață își schimbă părerea și nu li se mai pare că sunt geniali. Nu aș încuraja pe nimeni să consume în speranța că va deveni un geniu.

Că stopează cancerul.
Astea sunt lucruri care trebuie verificate prin studii. Canabisul pare să aibă un pic de efect pe greață la pacienții cu cancer, acest efect pe Parkinson care nu e complet demonstrat,  în glaucom, în epilepsie…

Că nu ar da dependență…
Ba da. Și e cam în aceeași zonă ca alcoolul. Cam 10-15% ajung să fie dependenți de canabis.

Ce îl face pe un dependent să vină la Dvs? Familia? El?
Familia este prima care realizează că ceva nu este în regulă. Dependența se întâmplă în luni sau ani. Cei care au experiențe personale cu dependența de alcool, dacă se uită în trecut, pot vedea că totul a început cu niște beri și a continuat pe teren ascendent. De aceea este dificil pentru consumator să se vadă pe sine. În plus, a accepta statutul de dependent vie la pachet cu rușinea și teama că ar trebui să oprești consumul. Pentru familie însă, dependența este destul de ușor de diagnosticat, deoarece criteriile sunt comportamentale. Persoana abandonează activități plăcute pe care le făcea anterior în favoarea consumului, crește dozele și frecvența în ciuda efectelor negative sociale și de sănătate.

Foto: iStock

Ce trebuie să facă un părinte care află că adolescentul său fiu consumă droguri?

Mai întâi aș spune ce nu e bine să facă: să nu intre în panică, să nu devină violent sau isteric. Nu ajută la absolut nimic și se va închide poarta de comunicare. Și să înțeleagă că situația asta nu este despre ei. De multe ori părinții fac asta. Spun „uite ce mi-ai făcut, după cât m-a sacrificat pentru tine”… O fac cumva ca și cum ar fi problema lor. Dar nu e a lor. Dacă este o problemă, este a tânărului. Dar părintele trebuie să-și încurajeze fiul să comunice, apoi să caute împreună informații despre dependență, despre efecte… Depinde de părinte și de felul în care el își crește copilul. Mie îmi displac psihologii care apar la televizor și spun cum ar trebui să ne creștem copiii. În fond, nimeni nu știe. Nu e o rețetă. Dar când vine vorba despre droguri, toată lumea are o părere. Nu e așa… Este o experiență potențial periculoasă, potențial satisfăcătoare în care tânărul intră. Ce trebuie să facă părintele? Orice decide să facă, fie că alege să fie mai strict, fie mai liberal, să fie consecvent. Regulile casei și familiei trebuie menținute. Pentru că părinții creează niște reguli pe care apoi nu le mai mențin. De pildă dacă tânărul primește, ca regulă, 20 de lei pe săptămînă de buzunar, i se mai scapă 50 de lei pentru nevoi speciale. Nu e consecvență. Sau e regula să vină acasă la 10, dar el vine la 12 și nu i se spune nimic. Relația cu fiica sau cu fiul trebuie să se bazeze pe reguli respectate și uniforme. Adolescența este o perioadă gri. El iese din copilărie și se îndreaptă spre maturitate. El se consideră adult, dar părintele îl consideră copil. Pe măsură ce tânărul crește, trebuie să aibă responsabiltăți și să fie responsabilizat.

Ce e important pentru un tânăr? Ce îl ține echilibrat și cum poate fi ferit de consum?
E important să aibă un mediu bun acasă: să se simtă susținut și înțeles. Un program real de prevenire înseamnă un psiholog care să nu lucreze nici măcar cu toată clasa, poate cu 10 tineri în mai multe întâlniri în care să vorbească despre probleme pe care ei le au, despre cum își petrec timpul liber- iar variantele pentru ei în România sunt foarte puține (tânărul din Ferentari nu are unde să bată mingea pe un teren de fotbal acoperit). Apoi să vorbească cu tinerii despre cum să facă față presiunii colegului care are două jointuri și vrea să ofere unul. Cum poate răspunde un tânăr la o astfel de presiune?… Trebuie să aibă ceva pregătit de zis, nu? Aceste abilități se construiesc în ore și ședințe, astfel că atunci când ies afară să aibă „uneltele” la ei. Tinerii exprimă de cele mai multe ori problemele din familie, fie că sunt singuri, fie că părinții nu au niciun fel de relație cu ei, sau între ei… Deci prevenirea nu înseamnă un speech, ci lucru cu oamenii. Și cu societatea. România a decriminalizat homosexualitatea în 2001, Rusia în 1993. Suntem o țară săracă, extrem de conservatoare, care se schimbă greu. Vom ajunge să rămânem ultima țară în Europa care bagă consumatorii în pușcărie. Și mai e problema dublului standard: există bula consumatorilor de lux care nu au nicio problemă. Și există tinerii din Colentina sau din Ferentari care sunt buzunăriți cu forța de poliție, li se fac dosare penale, tineri care sunt oricum în situații de vulnerabilitate… Nu se mai pot angaja din cauza dosarelor penale, intră în contact cu lumea interlopă în arestul poliției... Deci avem bula de lux, pe de o parte și zona pe care noi nu o vedem, unde se practică același lucru și unde dramele sunt mult mai mari. De aceea am avut epidemie de HIV în rândul consumatorilor în 2013-2014, o explozie a morților din cauza etnobotanicelor.  Pe măsură ce scad fondurile pentru prevenire și tratament, cresc cele pentru poliție și penitenciare. O parte importantă în procesul de prevenire este să faci societatea să răspundă adecvat problemei. Fiindcă avem un incendiu și noi nu facem decât să mai punem niște paie.

Lasă un comentariu: