Adela Popescu este o persoană tonică pe care îmi face mereu plăcere să o aud și să văd. Ca și de data aceasta, cu ocazia acestui interviu. Sinceritatea ei este de admirat și profesionalismul ei la fel. Televiziunea este dificilă, nu e pentru oricine și nu oricine are ceva de spus pe ecran. Mai ales acum când toți au ceva de zis pe orice canal, când crizele de orgoliu sunt luate drept educație și când neputința intelectuală este considerată a fi o calitate.

Cum ai defini longevitatea de televiziune, cel puțin în ceea ce te privește? Ce te-a ținut pe tine pe ecran atâția ani?

Caracterul. Mai mult decât talentul. Și de ce spun caracterul? Pentru că oamenii care au avut putere de decizie m-au cunoscut și, chiar dacă un proiect nu a mers așa cum și-ar fi dorit ei, au știut că merit să-mi mai dea o șansă, fiindcă în televiziune, dacă ratezi o dată, în principiu cam aia e… Asta s-a întâmplat și la „Vorbește lumea”, pentru că am avut două sarcini, mi-am rupt piciorul și a trebuit să lipsesc o vreme, m-am operat de peritonită, a trebuit să lipsesc iar o vreme, iar oamenii care au avut putere de decizie m-au înțeles și au știut că eu trebuie să continui să fac asta dincolo de rezultate și de chimia mea specială cu Cove. Lucrurile aici întotdeauna merg mână în mână, pentru că, dacă tu ești genial, dar ai un caracter urât și deranjezi oamenii, echipa, și nu-ți cunoști colegii pe nume, și îi jignești, etc, la un moment dat te așteaptă la cotitură. Că oamenii preferă să lucreze poate nu cu cineva care este foarte talentat, ci mai degrabă cu cineva care este plăcut. Deci pe primul loc a fost caracterul meu, și apoi norocul meu care a făcut să am parte de contexte mereu fericite. S-a întâmplat ca, la un moment dat să joc un rol în cel mai de succes serial din România, „Numai iubirea”. Și sigur că am fost asociată acestui succes, așa se întâmplă mereu, chiar dacă nu e meritul tău. Sigur, poți fi asociat și unui insucces, dacă ai ghinionul să intri într-un proiect care nu merge