Zăpadă în eprubete și iarnă de mucava

M-am săturat de zăpada de vată prinsă în eprubete și în globuri din sticlă subțire. Mi-e dor de viscol și de crivăț, mi-e dor de frigul acela natural, nu indus de moartea caloriferelor din cauze economice. Mi-e dor de vânt, de zăpadă multă, adevărată, de diminețile scârțâitoare când ieșeam din bloc pe întuneric, deși era pe la răsăritul înghețat al soarelui și crengile copacilor de la scară, de pe stradă, din cartier, din oraș și de peste tot erau bocnă și învelite în sticle de gheață.

Mi-e dor de ger, acela care îngheța atât de cald pământul sub care semințele se strângeau unele în altele, mi-e dor de fulgi mari, pufoși, plini de cristale care străluceau în lumina becurilor de pe stradă, noaptea, în luciri discrete de diamante trecătoare.

Mi-e dor de iarnă.Mi-e dor de anotimpuri și de timpuri când îmi curgea nasul înroșit de frig și- mi înghețau buricele degetelor în mănuși.

Citește tot

Interviuri A-Z