Dana Rogoz, cu filmul „Mo” regizat de Radu Dragomir, soțul său, a trecut la alt nivel al profesiei și imaginii sale. Veșnica fetiță ingenuă, cea care ne-a umplut și conturat copilăria, și-a arătat o față pe care nu o bănuiam, și când spun față, mă refer la tot ce înseamă acest cuvânt. Nici chipul nu era, în Mo, cel pe care îl știm. Osatura, conturul feței, totul păreau schimbate și maturizate, tăiate altfel.

Personajul Danei este Mo, Mo de la Monica, o studentă care vine la examen împreună cu prietena ei și este prinsă copiind de către profesorul jucat de Răzvan Vasilescu. Toți trei ajung să trăiască o noapte ciudată…

Rolul Danei Rogoz este unul care o scoate din imaginea de fată cuminte, mereu zâmbitoare pe care o știm.

Dana Rogoz, cât de rea poate fi o fată cuminte?

Cât de rea e nevoie să fie. Există acest echilibru în dezechilibru și cu cât e mai bună, cu atât trebuie să fie mai rea (râde). Personajul meu are o anume agresivitate, o furie, o revoltă care ascund foarte multe vulnerabilități și insecurități care vin din copilărie, din moartea tatălui și, mai ales, din momentul acela prin care am trecut cu toții, cred, prin facultate, în care nu știi cine ești, ce se întâmplă cu oamenii și ce-ți dorești cu adevărat. Nu știi dacă e facultatea pe care o vrei, dacă e a ta, a părinților tăi… Și simți că toate astea sunt împotriva ta și ajungi să simți furie și, la un moment dat se întâmplă ceva și realizezi toate astea.

Ce diferență dintre chipul tău de pe ecran și cel din realitate!… Camera, în ceea ce te privește, sculptează altceva pe chip.

Foarte multă lume, inclusiv prietenii care au văzut filmul mi-au zis ca nu m-au recunoscut, ceea ce, desigur, e un mare compliment, pentru că eu în viașa mea de zi cu zi îmi întrețin o atutudine senină, pozitivă, vreau să mă bucur de viață, iar în filmul ăsta da, personajul e androgin, vorbește altfel. Mi s-a mai întâmplat și în teatru să mi se spună asta, mai ales în Proof, un spectacol în care joc alături de Marian Râlea la unteatru.