Dă obicei scriu într-un colț al unei camere pe care o numesc birou. Nu pentru că ar avea unul la care să stau (nu, stau pe fotoliu cu laptopul în brațe) ci pentru că aici am adunat toate cărțile pe care le am de mult timp, ale mele, ale soțului meu, ale familiei, plus cele pe care le cumpărăm și, astfel, am făcut o bibliotecă pe un perete, de sus până jos plină de cărți. Pe două rânduri. Dra și plină de amintiri. Poze, obiecte cu semnificații- pe unele chiar nu le mai știu…

În fine, uitasem ce se înseamnă să citești o carte pe săptămână și mulțumesc editurilor cu care lucrez (Litera si Humanitas) care mă „obligă” să citesc pentru a întâlni scriitori, sau a prezenta câte o carte.

E minunat că m-am întors la asta.

Și stau, de obicei, fie foarte devreme dimineața, fie noaptea târziu și mai scriu, sau mă uit prin cameră, printre titluri.

În stânga mea stau claie peste grămadă Agatha Christie, peste Richard Flanegan, Radu Paraschivescu sub Ricardo Piglia… Dar mai mult decât atât, lângă ele stă un parfum de cameră cu o aromă de ambră și o lumânare Byredo pe care scrie Biblioteque.