M-am trezit brusc din somn cu acest gând: cum ar fi dacă într-o dimineață, în oricare dimineață, când ne-am trezi, am arăta altfel? Noi toți! Uite așa, pur și simplu?

Sigur, ar putea fi un dezastru, dar ar putea fi și o șansă să o luăm cu totul de la zero, sau de la un nou capăt.

Să mă explic:

Am văzut de curând un film georgian care a fost și în comptetiție la Tiff, „Privește către cer” (care rulează acum în cinematografe), în regia lui Alexandre Koberidze în care doi tineri, Lisa și Georgi, se îndrăgostesc fulgerător atunci când se întâlnesc pe stradă. Sentimentele lor sunt așa de puternice, încât uită să-și spună și numele. Stabilesc să se întâlnească a doua zi la o cafenea, dar când se trezesc, niciunul nu mai arată ca în ziua precedentă!