Plăcerile mi-au devenit nevoi. Dacă înainte mă machiam de plăcere, azi o fac de nevoie. Cearcănele mai nou apărute sub ochi, sau ridurile fine care au început și ele să-și arate filigranul, cer cu acribie un fond de ten fluid, dar ferm în acoperirea lui, hidratant și de calitate.

Articulațiile nu mai sunt zvelte. Nu mă mai trezesc ușor dimineața, am vise ciudate uneori, mă gândesc la experiențele mele, mă gândesc permanent la ce va fi mâine, deși am o oarecare relaxare știind că nu pot controla și viitorul și Îl las pe Dumnezeu la capitolul ăsta, că știe El mai bine.

Mi-am asumat micile schimbări (deocamdată) ale feței, știind că vor veni unele mai mari.

Încă nu am apelat la chirurgia estetică, doar la câteva ședințe de ultraformer și hialuronic.