De curând am avut șansa să văd oameni în carne și oase/și mască și să și lucrez cu ei. Mda, nu așa începeam acum un an povestea unei experiențe asemănătoare. M-aș fi grăbit să vă spun ce am prezentat, cum am început, ce au zis oamenii, dacă au râs sau nu, dacă au rezonat sau nu…
Acum încep prin a vă spune că am văzut oameni. Cu o noapte înainte de evenimentul despre care vreau să vă povestesc (știu, vă țin în suspans), am visat că m-am întâlnit cu cineva și l-am luat în brațe, sărutându-l pe ambii obraji. M-am trezit speriată. Ce să zic, subconștientul lucrează și ne surprinde când ne așteptăm mai puțin.
Bine. Acum să și zic ce s-a întâmplat.
La Palatul Universul weekendul trecut am fost prezentă la MASTERCLASSES „Crafts for STORYTELLING”, o serie de prezentări și dialoguri pe tema conținutului digital, cine și cum îl face, ce înseamnă succes în cazul lui, ce calități trebuie să aibă un creator de conținut, dar și ce lucruri noi ar trebui să învețe mereu, și mereu… Evenimentul, care a ținut trei zile, a fost organizat de Cronicarii Digitali.
Eu am prezentat ceva care lega epoca „dinozaurilor” de cea de azi, adică am vorbit despre tranziția de la jurnalismul clasic la cel modern. Am povestit despre lucruri care parcă s-au întâmplat acum 100 de ani, despre documentare și redacții, ședine de sumar și interacțiuni umane constructive, generatoare de energie bună, energia necesară oricărui jurnalist care duce mai departe o informație și scrie despre ea fără să-i afecteze nucleul de adevăr.
Am vorbit despre timp. Timpul de pregătire al unui articol, de răzgândire, de scriere, de corectare, de predare a lui, de… de toate. Și, deși și atunci când se întâmplau asta, adică acum, eheee, vreo 7 ani:) (!) ne plângeam de timpul scurt, nimic nu bate timpul parcă inexistent de azi, acest acum veșnic presant și agresiv.
Când scrii? Acum.
Când vrei feedback? Acum…
Am vorbit despre brandul jurnalistului a cărui semnătură se regăsea într-o publicație care îi împurmuta din valorile sale, așa cum și jurnalistul îi dăruia din personalitatea sa. Eram „Cristina Stănciulescu de la Viva”, nu-i așa? Adică aveam atașată o etichetă care mi se potrivea.
Am vorbit despre povești și despre cum devin ele virale și vindecătoare.
Cursanții mă priveau prin ferestrele lor de Zoom, eu pe ei la fel. Nu îi vedeam pe toți și vă pot spune că e tare neplăcut să vorbești cu un ecran din care jumătate e negru. Săracii profesori, mi-am zis, care sunt nevoiți să predea matematică astfel, fără să privească ochii copiilor pentru a vedea dacă au înțeles sau nu, sau dacă sunt nedumeriți sau luminați.
Colegul meu de prezentare a fost Lucian Mîndruță, muuuult mai versat decât mine în arta prezentării, el face asta de muuult timp, de pe când în plop creșteau micșunele sau pere, nu mai știu exact. Cred că nici el:)
Le-a povestit cu umor despre forțele binelui și ale răului necesare în orice poveste, despre succesul trecător și fals al onlineului, despre succesul bun și permanent al brandului. Pe scurt a fost vorba tot despre adevăr, dar descris viu și cu autoironie, marca Mîndruță…
Am terminat treaba pe la prânz și am plecat acasă unde am repetat pentru a doua zi. Eram așteptată să moderez toate prezentările zilei și aveam persoane grele de introdus și întrebat: Marius Chivu, Greta Goran, Diana Popescu, Dragoș Vasile, Andreea Balaban.
Marius a venit fără o prezentare anume, de fapt nu a avut vreun ppt, ci un carnețel și un pix (adorabil!) cerându-le celor care îl urmăreau să-și noteze ideile principale, idei despre felul în care se scrie o poveste bună, iar Greta Goran a folosit pe post de slideuri… tricouri, 6 la număr. S-a îmbrăcat cu toate, unul peste altul, dezbrăcându-se de fiecare pe măsură ce ideile expuse grafic pe ele prin cuvinte și desene, erau epuizate.
Diana Popescu, jurnalist cultural și om de litere i-a lăsat pe toți într-o admirație totală, deși subiectul nu trece ușor chiar prin toate inimile sau creierele: „Jurnalismul cultural și cum să-l faci simpatic”.
Ea a reușit.
Iar Dragoș Vasile, soțul ei, producător al emisiunii Apropo Tv, a vorbit mai mult decât complet, clar și amănunțit despre felul în care se realizează corect producțiile audio și video, trecând prin podcast și Youtube.
Întrebările au curs pe chat, oamenii fiind foarte curioși în legătură cu modelele de microfoane sau frameuri filmate pe secundă…
Andreea Balaban, vlogger cu sute de mii de followers a povestit despre succesul din online, un succes obținut fără să apeleze la artificii discutabile, ci, surprinzător, la modelul de „girl next door”.
Ziua s-a încheiat cu mine obosită, dar atât de fericită, cu oamenii bucuroși de aflarea atâtor informații rare și cu organizatorii epuizați, dar mulțumiți și pregătiți pentru cea de-a treia zi când au urcat pe scenă Melania Medeleanu, Cristian Șimonca, Simona Rădoi, Andi Moisescu, ș.a.
Mi-a plăcut, așa că, dacă data viitoare vedeți un anunț legat de proiecte marca Cronicarii Digitali, înscrieți-vă. Garantez calitate.
Parol!
Și primești pe email ultimele interviuri.
Prețuim și respectăm intimitatea ta. Pentru mai multe informații, citește Politica de confidențialitate.