Marius Chivu : "Sunt multe lucruri de luat în calcul dacă vrei să te muți la țară și foarte multe feluri de a te muta la țară"

Marius Chivu Marius Chivu și mama sa

Scriitorul Marius Chivu s-a mutat la țară, la Slătioara… Nu definitiv, doar de ceva vreme, de fapt de cînd cu pandemia. Acolo sunt părinții săi, acolo a locuit bunica lui maternă. Marius i-a renovat casa, imaginile arată că a ieșit tare frumos și recunosc că e ispititoare ideea de a trăi altfel, de a alege satul ca loc în care viața să arate altfel, să se simtă altfel… Am trăit la țară, știu ce spun.

Marius va scoate și un ghid pentru cei care vor să se mute la țară, se numește „Niște orășeni” care își propune să fie de folos celor care aleg formidabila aventură, cum spune el, de a schimba orașul pe sat.

Marius Chivu, ai plecat definitiv și pentru totdeauna din urban:)?

Nicidecum. Am plecat din cauza pandemiei și pentru o perioadă nedeterminată. N-am suportat gîndul de a sta în izolare în casă, am preferat să stau „izolat” în natură. Al doilea motiv al plecării din oraș fiind suspendarea tuturor proiectelor mele care presupuneau activități cu public, Seratele cu scrisori, lansările și tîrgurile de carte ș.a. Dintr-odată n-am mai avut ce munci în București, iar la țară se anunța primăvara. Am auzit chemarea pămîntului, haha 🙂

De ce la Slătioara?

Pentru că aici am fost crescut de bunici, aici mi-am petrecut toate vacanțele pînă la plecarea la facultate (sînt orășean doar prin adopție), aici trăiesc acum părinții mei și tot aici am renovat casa copilăriei transformînd-o într-o casă de vacanță. Întîmplarea face că terminasem lucrările de renovare vara trecută, astfel că pandemia mi-a oferit timpul și tihna de a mă ocupa de micile lucrări de decorațiune interioară rămase: am vopsit și am dat cu grund, am restaurat piese vechi de mobilier, am montat tablouri și păretare, mi-am construit o bibliotecă, am găsit o croitoreasă în sat care mi-a făcut perdele, draperii, huse.

Ce farmec te reține acolo?

Cînd bunica mea maternă a murit acum patru ani, am avut revelația că nu mai am nici un „martor” al copilăriei mele la țară. Casa bunicilor se degradase constant de la moartea bunicului în urmă cu douăzeci de ani, așa că am decis să o salvez și să o transform, modernizînd-o însă folosind tot ce-mi rămăsese de la ei: mobila construită de bunicul tîmplar, preșurile și cuverturile lucrate de bunica la războiul de țesut, ceramica de Horezu, obiectele vechi și uneltele de tîmplărie ale bunicului, lucrurile personale. Nu am aruncat nimic, am regîndit și integrat totul în casa bătrînească a copilăriei însă după gusturile mele de acum. E o casă cu toate dotările moderne, dar are și un aer muzeal.

Însă dincolo de această formă de nostalgie, e vorba și de natură, căci casa se află la poalele unui deal împădurit: văd frecvent căprioare și vulpi, ziua ascult strigătul păsărilor răpitoare, noaptea aud cucuvelele, mănînc fructe și legume din grădină.

 

Cu o finanțare privată, am adus la Slătioara o echipă de specialiști care au lucrat la un ghid de bune practici pentru mutatul la țară al orășenilor, ghid metodologic pe care îl va putea prelua ca model oricine altcineva din țară care, ca și noi, simte nevoia să dea un impuls repopulării unui sat.

 

Te cunoști cu primarul, doctorul, preotul?

Îi cunoșteam dinainte aproape pe toți, dar cu această ocazie i-am cunoscut și pe primar (un om harnic, reales de curînd pentru al treilea mandat), pe bibliotecar și, mai ales, pe lăutarul satului, supranumit Paganini, un om extraordinar de talentat, un povestitor uluitor și un mare mucalit.

Viața la țară vs. viața la oraș… Să fie chiar așa de bine la țară și chiar așa de rău la oraș?

Cineva spunea că orășenii fac cel mai mult caz despre farmecul vieții la țară și, probabil, e adevărat. Nu gîndesc în termeni opozabili, cred că sînt două forme de viață și de locuire complementare, iar cine le poate alterna este un norocos. De mai mulți ani eu plec vara din București și mă retrag la țară. Nici una dintre cărțile mele nu e scrisă la oraș, am nevoie de un timp cu liniște pentru scris, pe care îl regăsesc aproape de natură.

Altfel, în acest moment, orașele oferă o calitate slabă a vieții. E suficient să te întorci în oraș după cîteva săptămîni petrecute la țară ca să descoperi brusc cît de prost este aerul pe care-l respiri, cît zgomot pătrunde din stradă în dormitor, cît timp pierzi deplasîndu-te prin orașul supra-aglomerat sau chiar cît de scumpă e mîncarea.

Scoți un ghid de trai la țară… Ce conține? Cui folosește? E pe bune?

E vorba de o inițiativă numită „Niște orășeni”, gîndită și pusă pe picioare împreună cu un vecin de uliță din generația mea, bucureștean publicitar retras ca și mine în Slătioara la începutul pandemiei. Cu o finanțare privată, am adus la Slătioara o echipă de specialiști care au lucrat la un ghid de bune practici pentru mutatul la țară al orășenilor, ghid metodologic pe care îl va putea prelua ca model oricine altcineva din țară care, ca și noi, simte nevoia să dea un impuls repopulării unui sat.

Satele sînt afectate masiv de plecarea la muncă în străinătate, dar există și orășeni doritori să migreze la țară. E bine însă s-o facă în cunoștință de cauză, să se integreze în mod natural, fără să afecteze identitatea locului, de aceea ar trebui să cunoască comunitatea rurală respectivă: componența demografică, tradițiile și obiceiurile, elementele arhitecturale specifice, oportunitățile de educație și business, resursele naturale etc. Un astfel de model de ghid metodologic am realizat noi.

Sună romantic ce ai făcut tu… Dar cred că în final nu e chiar așa romantic, ai nevoie de medici, de stomatolog, de teatru și librărie, de toate… Cum faci?

Slătioara are un dispensar dotat cu cabinet stomatologic și se construiește acum un mic spital cu fonduri europene. Școala are terenuri de sport cu suprafață artificială, iar în centrul comunei există supermarket, containere de reciclare a plasticului și Wi-Fi gratuit oferit de Primărie. Casa de cultură are două etaje și a fost renovată acum cîțiva ani: conține o sală de expoziție, o bibliotecă cu șase mii de cărți (e-adevărat că fondul este învechit, dar am pornit o campanie personală de primenire apelînd la bunăvoința cîtorva edituri) și o sală de cinema (e-adevărat că proiectorul nu mai există). Cît despre cărți, toate firmele de curierat livrează în zonă. Cum există semnal 4G, accesul la informație/cultură nu este o problemă. Îți răspund acum la întrebări din biblioteca pe care mi-am construit-o separat de casă, într-un fost grajd:)

Sigur că îmi lipsesc concertele, filmele la cinema, tîrgurile de carte ș.cl., dar, cum spuneam, sînt mutat aici doar temporar. Odată ce voi începe să am proiecte care să necesite prezența mea fizică în București, mă voi întoarce.

Locuiești singur? Ce faci toată ziua?

Da, locuiesc singur, împreună cu mîrtanul Mango – părinții mei stau în satul vecin, la cîteva minute de mers cu bicicleta. Ce fac toată ziua? Dacă în primăvară am plantat 30 de mesteceni și o livadă cu 40 de pomi fructiferi, acum mă ocup de culesul merelor, căci a fost un an foarte roditor. Tata are cazan și la iarnă vom face țuică din ele. Săptămîna trecută am scos cartofii (peste o tonă), iar săptămîna viitoare vom culege porumbul, apoi și via. Seara citesc pînă adorm cu mîrtanul pe mine.

Timpul curge altfel acolo?

Pare că e mai lent cînd nu te uiți la ceas, cînd faci totul în funcție de poziția relativă a soarelui, iar telefonul mobil rămîne în casă ore întregi.

Ce mănînci, de cure alimentare ai? Cum te îmbraci toată ziua?

Tata crește găini, rațe, porci, vaci. Deci mănînc ce producem în gospodărie (ouă, carne, lapte și brînză, cartofi, roșii), plus ce cumpăr de la supermarket. Iar de îmbrăcat, mă îmbrac în hainele „retrase” din garderoba mea urbană – tot Zara, Pull and Bear, Bershka sau H&M 🙂

Care sunt momentele speciale ale vieții la țară?

Cred că cele în care te bucuri cel mai mult de natură: cînd mănînci fructe direct din pom, cînd citești la umbră în grădină, dimineața la cafea cînd asculți păsările, cînd apune soarele și aruncă o lumină ireală peste copaci…

Cu tatăl său

Te duci duminica la biserica? Sau ce faci duminica sa a nu te duci la biserica?

Nu sînt o persoană religioasă și merg la biserică doar cînd vreau să o arăt prietenilor, căci este o bisericuță veche, restaurată, cu adevărat foarte frumoasă, cu un motiv pictural unic. Altfle, duminica nu e o zi prea diferită de celelalte, tot mici treburi și trîndăveală.

Sfaturi de retragere în mediul rural ai mai dat și altora? Te-a ascultat cineva?

Prefer să nu dau sfaturi. Cînd sînt întrebat astfel de chestiuni, încerc să-i ajut pe cei interesați să-și dea seama mai bine ce și-ar dori și apoi să le spun la ce s-ar putea aștepta, ce nevoi și greutăți pot apărea. Sînt multe lucruri de luat în calcul dacă vrei să te muți la țară și foarte multe feluri de a te muta la țară. Poate fi o aventură formidabilă, dar și o mutare pripită.

 

 

Lasă un comentariu:

jooble