Ce text ai terminat azi?

Am scris un text despre Sorin Stoica, a cărui carte de debut, „Povestiri cu înjurături”, apărută în anul 2000, a fost recent reeditată la Casa de pariuri literare. A fost prima carte cu adevărat importantă a noii generaţii de prozatori români. Din păcate, Sorin a murit în 2006 la doar 27 de ani. Sper să nu fie uitat, pentru că a fost un scriitor extraordinar, cum n-a mai apărut nimeni între timp. Recomand cu tărie povestirile lui, care nu sînt deloc cu înjurături (nu vă lăsaţi speriaţi de titlu); e o carte cu mult umor, plină cu poveştile unor personaje pitoreşti absolut memorabile.

Scriind și cărțile tale, dar și despre ale altora, te întreb firesc când ai timp pentru toate?

Păi altceva nu fac, cu asta mă ocup tot timpul, pentru că scrisul & cititul sînt, în acelaşi timp, jobul şi hobby-ul meu. Cînd lucrez e ca şi cum mi-aş petrece timpul liber în modul cel mai plăcut. Sau viceversa: cînd am timp liber, lucrez. Da, ştiu, sînt un mare mega-norocos!

Noi nu mai avem timp de citit. Lumea nu mai are timp! Când să citim tot ce recomanzi?

Oamenii îşi fac întotdeauna timp pentru lucrurile pe care le consideră importante în viaţa lor. N-ai să auzi pe nimeni că nu are timp să mănînce şi să bea zile în şir, sau că nu are timp de sex cu lunile, sau că nu mai foloseşte reţelele sociale săptămîni în şir. Mîncare, băut, sex, televizor, reţele sociale, cum-necum, niciodată nu renunţăm la activităţile astea din lipsă de timp. De ce ar fi cititul mai prejos de oricare din aceste nevoi!? Lumea îşi face timp pentru propriile plăceri pentru că altfel viaţa nu ar avea nici gust, nici sens. De aceea, eu nu cred că e posibil să nu poţi să-ţi faci timp de citit (o jumătate de oră pe zi, să zicem), dacă cititul e important pentru tine şi dacă-ţi place să leneveşti cu o carte sau să te retragi din cînd în cînd în universul unui roman. Lipsa timpului e o minciună pe care unii şi-o spun ca să-şi justifice dezinteresul pentru cunoaştere sau pentru distracţia cu o carte.

Apropos, ce recomanzi acum din ce e proaspăt apărut?

„Călătoria în timp” de James Gleick (Editura Publica) o istorie a ideilor științifice, literare și filozofice despre cum au văzut, gîndit, visat și abordat oamenii călătoria în timp. La cum arată lucrurile pe planetă în acest moment, e o minunată lectură de evaziune din prezent!

Ca ficţiune, recomand „Complexul lui Portnoy” de Philip Roth (Editura Polirom), despre care The Guardian a zis că ar fi cel mai amuzant roman despre sex scris vreodată. Au dreptate.

Ești încă burlac. Burlăcia este ceva ce ți-ai ales, sau ești genul lui Clooney – aștepți femeia perfectă?

Aştept nu femeia perfectă, ci pe cea potrivită mie. Dincolo de chestiunile sufleteşti strict personale, nu e uşor pentru o femeie să se împace cu stilul de viaţă al unui scriitor, care nu are un program de lucru strict delimitat, care munceşte şi noaptea, şi în weekend, şi în vacanţe, dacă îl loveşte inspiraţia sau hărnicia. Care îşi ia pauze de viaţă pentru scris şi intră în izolare uneori cîteva zile, alteori o lună întreagă sau chiar mai mult. Care apoi bate ţara în lung şi-n lat pentru lansări, lecturi, conferinţe, festivaluri, tîrguri de carte. Nu e tocmai uşoară viaţa cu un scriitor, care sigur mai are şi o fire/personalitate complicată.

Care sunt scriitoarele pe care le-ai citit cu plăcere – din marea literatură românească și străină? Spune-mi câteva nume din literatura modernă românească. Da, de scriitoare.

Cîteva scriitoare au fost traduse în ultimii ani şi la noi, aşa că recomand orice carte scrisă de Zeruya Shalev, Lydia Davis, Clarice Lispector, Elizabeth Strout, Karen Joy Fowles sau Francine Prose. De la noi, în primul şi în primul rînd, Adriana Bittel (Cum încărunţeşte o blondă şi Fototeca – Editura Humanitas) sau autoare cu cărţi recente, precum Ana Maria Sandu (volumul de povestiri Pereţi subţiri – Editura Polirom), Ioana Nicolaie (romanul Pelinul negru – Editura Humanitas) şi Doina Ioanid (cartea de poezie Cele mai mici proze, Editura Nemira).

Ce muzică asculți?

Cea pe care o difuzez în emisiunea mea săptămînală “All You Can Listen”, de pe radio-ul online www.urbansunsets.com, unde găsiţi oricînd arhiva tuturor playlist-urilor.

Unde vei mai călători… 3 săptămâni?

Niciodată n-am ştiut unde plec cu mai mult de două luni înainte. Încă nu ştiu, chiar dacă am cîteva idei de locuri unde aş vrea să călătoresc şi să scriu.

De ce nu găsim cărți românești online? Ce se vinde în online?

Dar se găsesc cărţi româneşti şi în format e-book, şi se pot cumpăra şi din librăriile online. Cîteva edituri scot cărţi(le) şi în format electronic (pe spatele celor apărute Editura Polirom scrie “Carte publicată şi în ediţie digitală”), doar că la noi se cumpără mai puţin şi din cauza faptului că e-reader-ele/ device-urile sînt scumpe, şi din cauză că lumea nu e încă obişnuită să citească electronic. De altfel, în format electronic cărţile nu se vînd aşa cum se estima acum o deceniu cînd întrebarea/îngrijorarea cea mai la modă (inclusiv în România) era legată de anul în care cărţile pe hîrtie vor dispărea în favoarea celor electronice. Ei bine, nu doar că nu s-a întîmplat, dar semnele arată că nici nu se va întîmpla în viitorul imediat.

În ciuda accesului tot mai larg la tehnologie, e-book-ul rămîne o variantă marginală a lecturii.

E-reader-ele nu sînt şi nu vor fi niciodată la fel de populare precum smartphone-urile, iar pe telefon e greu de citit altceva decît presă.

Cam 20% din vînzările de carte sînt vînzări online. S-a făcut recent o anchetă, aşa că ştiu şi ce se vinde. Pe elefant.ro, cele mai vîndute cărţi sînt acestea: Irina Binder, cu volumele Fluturi (trei volume) și Insomnii, romanul Ce ne spunem când nu ne vorbim, de Chris Simion; iar la străini: Hoțul de cărți de Markus Zusak și Cincizeci de umbre ale lui Grey. Topul vînzărilor de carte din Cărtureşti online arată mai bine cu autori precum Andrei Pleşu, Bulat Okudjava, Tudor Ganea, Catherine Poulain sau Evald Elisar. La fel stau lucrurile şi în reţeaua de librării Humanitas, unde autorii români cei mai vînduţi sînt, chiar în această ordine, Klaus Johannis, Mircea Cărtărescu, Irina Binder, Lucian Boia, Andrei Pleşu, Neagu Djuvara; iar autorii străini: Paulo Coelho (cu Adulter), Evgheni Vodolazkin, Alfie Kohn (autor de cărţi de parenting), Michel Houellebecq, Andrew Solomon (cu Demonul amiezii. O anatomie a depresiei), Éric-Emmanuel Schmitt sau Bertrand Russel (În căutarea fericirii).

Mi-ai putea face un top 5 al celor mai bune titluri găsite de scriitori pentru cărțile lor? (Da, doar titluri, titluri puternice, frumoase, de neuitat)

Oau, mi-e foarte greu să fac aşa ceva, dar îţi propun mai multe titluri splendide de cărţi de poezie de la noi, pentru că la un moment dat m-a preocupat acest aspect: Imperiul simpatiei (Dan Stanciu), Obiecte de tăcere (Constantin Abăluţă), Paradisul suspinelor (Ion Vinea), Exactitatea umbrei (Gellu Naum), Demon între paranteze (Maria Banuş), Ceremonia ruinelor (Viorel Mureşan), Cină bogată în viscol (Constanţa Buzea), Cenuşă în buzunare (Alexandru Vlad), Sărbătorile absenţei (Vasile Vlad), Un potop de simpatii (Petre Stoica), Măşti de priveghi (Florenţa Albu), Opinii despre durere (Nora Iuga), Tabieturile nopţii de vară (Mariana Codruţ)…

Foto: Adi Bulboacă