De mult timp nu m-a mai entuziasmat un roman noir ca acesta pe care vi-l recomand cu toată plăcerea. Este vorba despre „Victimă fără chip” a lui Stefan Ahnhem, apărută la noi la editura Litera. Scriitorul este suedez și, dacă ați citit Millenium al lui Stieg Larson, aflați că Ahnhem e la fel de bun, dacă nu chiar mai bun.
Scriitura lui Ahnhem face ca volumele sale să fie citite în fugă, hulpav, fără pauze, zi și noapte, până când le termini ca să poți, în sfârșit, dormi.
Scriitorul s-a născut în 24 noiembrie 1966, în Helsingborg, orașul numit Perla Sudului Suediei, și „cel mai prietenos oraș” din această țară.
Toată povestea, pe scurt, este despre un criminal care vrea să-și omoare toți colegii de școală, din clasa lui, mai exact, pentru că… Nu vă spun de ce, că v-aș strica plăcerea.
Construcția cărții, tot pe scurt, are un realism care pe mine m-a făcut să o citesc cu Google deschis. E plină de nume de străzi, adrese, de descrierea unor locuri sau construcții care m-au făcut curioasă.
Orașul este legat printr-un pod rutier și feroviar de 8 km, Podul Oresund, (fabulos!!!) cu Danemarca, mai exact de Helsingor, mai cunoscut datorită lui Shakespeare, ca Elsinore, locul unde Hamlet și-a jucat rolul…
Imaginile orașului nu te pot face să te gândești la oroarea pe care autorul o descrie în volumul său. Ca orice oraș nordic, arată ca o bombonieră plină cu bomboane colorate. Ba, mai mult, am citit că este atestat la 1085!, da, are aproape 1000 de ani!
Romanul este unul din cele patru cuprinse în „seria Fabian Risk”, detectivul pe care Stefan Ahnhem îl pune să rezolve toate misterele. Este un polițist normal, autorul nu l-a vrut erou, prezentându-l ca pe un tată cu 2 copii, un soț iubitor, deși cam la limită cu căsnicia. M-am întrebat ce este cu acest curent noir suedez, că n-ai zice că în țările nordice declarate printre primele în topurile fericirii, ar exista o asemenea preocupare. Dar, dacă ne uităm pe cifre, Suedia și Danemarca au raportat în ultimii 10 ani, o creștere a violurilor, dacă e să dau numai un exemplu.
În fine, cert este că în puternicul curent de literatură noir din Suedia, Stefan Ahnhem este un nume adăugat cu succes pe lista autorilor genului. De altfel, el are și un fel de a-și face publicitate care mie mi-a plăcut. Îndrăznește să fie altfel, fotografia de mai sus o demonstrează, iar fotograful este și el, unul la fel de aparte, Thron Ullberg.
În carte se amintește la un moment dat de muzeul Louisiana din Danemarca, la 35 de km de Copenhaga. Am intrat să caut despre ce este vorba și iată un video lămuritor.
Muzeul are o terasă fantastică de unde se poate vedea țărmul Suediei.
Mi-ar plăcea să ajung acolo, Nordul Europei este, categoric, tentant din punctul de vedere al iubitorului de arhitectură, muzee de artă modernă, design, etc…
Așa că mi-am și ales hotelul la care cred că mi-ar plăcea să stau. Am ales chiar și camera… este vorba despre The Vault Hotel, al cărui design interior a fost realizat de Spik Studio, un birou de desingeri „filosofi” care concep spații în industria ospitalieră.
Revin la carte. Am vorbit despre această ea la clubul de carte al editurii Litera pe care îl moderez cu mare plăcere. Acolo, din vorbă în vorbă, am aflat de la singurul bărbat care se află printre noi:) că literatura modernă, mai ales cea noir a Suediei face și un mare serviciu țării, prin faptul că locurile, străzile, orașele și referirile de genul acesta, alcătuiesc o adevărată listă de destinații pe care turiștii chiar vin să le vadă cu duiumul. În plus, aceste cărți surprind pe alocuri și fenomene sociale pe care le comentează rece și obiectiv.
Construcția poveștii este ascendentă, așa cum numai un noir o poate face și are ca motto descrierea unui experiment social a cărui concluzie este tulburătoare.
”În toamna anului 2003, psihologul Kipling D. Williams a efectuat un experiment pentru testarea excluderii sociale. A pus trei subiecți să participe la un joc de Cyberball- un joc virtual în care trebuia ca subiecții să-și paseze între ei o minge. După o vreme, doi dintre ei au început să-și transmită mingea unul altuia. Cel de-al treilea, care nu știa că joacă împortiva unor subiecți computerizați, a avut imediat sentimente de excludere și respingere. Sentimentele au fost atât de intense, încât la un RMN s-a înregistrat intensificarea activității în aceeași parte a creierului care este activată în timpul durerii fizice”.
Și o astfel de durere, dacă nu rămâne la nivel de experiment, ci este antrenată ani de zile, mai ales în copilărie, poate da naștere unui criminal. Foarte pregătit și gata să-și asume rolul de vedetă înfricoșătoare.
Citiți aceste cărți, sunt bune de vacanță, vă țin în priză și vă solicită mintea intens. (în această carte, de exemplu, criminalul s-a sucit de vreo trei ori până la sfârșit și, chiar dacă vă uitați la ultima pagină, na, cum am făcut eu, tot nu înțelegeți ce și cum. Deci e și pentru d-ăștia mai nerăbdători, care trag cu ochiul:)
