carieră
Anul acesta am încercat să fiu cumpătată, ceea ce, pentru cei care mă cunosc, e uimitor.
(Am și discutat despre asta cu colegele din #acinceaputere alături de care am scris acum ceva vreme despre risipă– lucru care m-a caracterizat mare parte din viață).
Am început să fiu, după cum ziceam, ceva mai atentă la ceea ce cumpăr, la ceea ce-mi doresc. Nu mă mai arunc asupra primului obiect care îmi place, deși… sigur, am limitele mele.
Însă am pretenția ca măcar ceea ce cumpăr să mă amuze, cel puțin, să spună o poveste sau să-mi inspire una pe care să mi-o spun tainic și, dacă se poate, cu umor.
Așa s-a întâmplat că, din tot ce am descoperit sau mi-am luat anul acesta, câteva lucruri m-au făcut să zâmbesc
Cred că v-am mai povestit despre obsesia mea pentru fusta cu pisici dintr-o carte a Cellei Serghi în care Miruna, personajul principal, invitată fiind la o petrecere, pentru că nu avea cu ce să se îmbrace, a mers la croitoreasă. Aceasta i-a cusut o fustă cloche, iar pe poale i-a brodat niște pisici surprinse în diversele momente ale unei alergări. De fiecare dată când Miruna se învârtea, pisicile păreau că fug una după alta. Acesta a fost primul meu șoc cultural legat de modă. Aveam 15 ani, mergeam deja la croitoreasă, că pe vremea comunismului nu prea aveai magazine de unde să alegi… Dar croitoreasa mea nu știa să facă fuste cu pisici…
Am rămas multă vreme cu imaginea acelei fete din carte- pe care am redesenat-o, firește, în mintea mea- și a fustei ei cu pisici…
Anul acesta am intrat într-un magazin cu produse realizate de designeri și artizani români. Era frumos afară, ieșisem de la înregistrarea podcastului #cuvintenerostite. Aveam chef să-mi iau ceva… o nimicură, o flecuștină… Și am început să mă uit la umerașe.
Brusc, ceva m-a făcut să râd: un pullover de mohair subțire și pufos, bleu ca cerul pe care erau împrăștiați ici colo niște nori albi. Și mai era acolo un pullover roz din același material pe care erau atașați, tot lucrați din fir de mohair, niște homari roșii de toată frumusețea. Am râs, da. Am întrebat-o pe fata din magazin cine este creatoarea. Am aflat că e @missssdaissssy- acesta este contul ei de instragram. Am întrebat dacă îmi poate face un șal cu cer albastru și nori albi.
După câteva săptămâni îl aveam. L-am purtat mult, soțul meu îmi spune că atunci când îl pun pe mine arăt de parcă aș fi „cu capu-n nori!”:)
Sigur că, încurajată de succes, am comandat și un cer de noapte pe care talentata @missssdaissssy l-a denumit „Vis de lună”.
M-am făcut, deci, cu două ceruri:)
La Aparterre, luna decembrie a fost plin de evenimente. Între ele unul mi-a făcut o mare plăcere, pentru că am cunoscut-o pe foarte talentata Cathrine Borter, fondatoarea brandului Pearl Octopuss.y– cristale montate pe suport de aur sau argint, în forme organice, vesele, teribil, chiar ostentativ de sclipitoare.
Lookul, pe care vă rog să-l apreciați pe contul lor de instagram, este diferit, modern, poate chiar ușor alien, fascinant. Mi-am ales acest cercel pentru că face cât doi, atrage atenția cât trei și sclipește cât patru:)
Nu am făcut o listă lungă, niciuna dintre noi nu a făcut asta, am convenit să scriem doar despre câteva povești și câteva lucruri. Cred că finalul de an vine mai degrabă, cel puțin pentru mine, care nu am avut un an ușor, cu nevoia de liniște, de somn, de relaxare, de prieteni, de vești bune, mese cu familia și cărți/filme din plin.
Citiți ce au scris despre asta Noemi, Ana, Mara și Diana, adică #acinceaputere
