Sonia Constant : "Transform cu ușurință în parfum tot ceea ce văd, ascult sau simt"

Sonia Constant

Am descoperit acum o lună, la Madison Perfumery, un brand de parfumuri, Ella K, care mi-a plăcut la nebunie. Mai întâi pentru că parfumurile aveau niște nume atât de …altfel…

„Cri du Khalahari”, „Brumes de Khao-Sok”, „Melodie d’Altai”, „Pluie sur Ha Long”…

Pentru început mi-am dat seama că acestea erau locuri pe Pământ peste care cădea „ploaia”, sau de unde se auzea un „strigăt”, sau „ o melodie” și că toate acestea se puteau simți doar din parfum.

Cine este? – am întrebat, cine face aceste parfumuri?

Sonia Constant- mi s-a spus.

Și așa a început povestea căutării mele.

Ella K este numele unui personaj feminin inventat de Sonia Constant, artist parfumier care a studiat la ISIPCA și Givaudan. Este un omagiu adus Ellei Maillart, o exploratoare, fotografă și scriitoare elvețiană care a inspirat-o pe Sonia alături de alte femei libere și libertine ale secolului trecut.

Ella K călătorește. Asta face și Sonia care surprinde esența, mirosul, parfumul din locurile unde ajunge.

Așa s-au născut aceste parfumuri tari, amețitoare, cu ajutorul cărora, doar inspirându-le și închizând ochii, călătorești. Sonia Constant trăiește la Paris, are doi copii, un soț care-i pregătește călătoriile și care o susține. Toată familia, inclusiv copiii, ajung în locuri de pe Pământ puțin cunoscute și deci deloc populare.

Sonia are mereu cu ea o agendă Moleskine, o cameră Leica și un fel de mini pompă cu care extrage pur și simplu mirosul florilor pe care le studiază și pe care le găsește seducătoare, furându-le esența și punând-o în parfumurile sale. De aceea acestea miros a plecare, a călătorie, a nostalgie și romantism, a deșert, a flori, a vânt, a ploaie…

„Cri du Khalahari”, strigătul acestui deșert încapsulat în sticluțe este, cel puțin pentru mine, un miracol, pur și simplu. Am aflat chiar de la Sonia că produce reacții ca în „Parfumierul”: lumea se oprește pe stradă atunci când simte acest parfum…

Am avut plăcerea unui scurt interviu cu Sonia, șansă pentru care mulțumesc Alexandrei Moraru de la Madison Perfumery.

Am mai scris despre parfumuri și parfumieri aici, aici și aici


Sonia Constant, cum ajunge să te influențeze un peisaj sau o călătorie? E nevoie doar de atât ca să creezi un parfum? În ce fel te inspiră un piesaj?

Sunt un parfumier, deci o persoană creativă care nu poate trăi ca un robot. Și creativitatea aceasta trebuie stimulată. De aceea călătoresc mult, pentru că asta accelerează creativitatea! Călătoriile pentru mine înseamnă descoperirea unor noi culturi, a unor oameni diferiți, a unor noi plante, flori… Și am mereu cu mine un mini „head space”, un fel de „pompă” care capturează mirosurile plantelor care mă intrigă, care îmi plac.

Extrag în felul acesta esența care mi se pare interesantă și care trece printr-un mic filtru. Ajunge apoi la laborator unde există un fel de tehnologie de recunoaștere a mirosurilor, un  fel de „Shazam” al aromelor și așa pot face o „hartă” a notelor cuprinse în planta respectivă. Tehnologia aceasta este green, nu face rău mediului și, de asemenea, ceea ce obțin cu ajutorul ei, completez cu notițele pe care le scriu atunci când mă aflu într-o anumită zonă și cu pozele pe care le fac cu camera mea Leica.

Sunt foarte curioasă… cum îți alegi destinațiile?

Nu am un criteriu neapărat. Uneori cred că este ceva divin, pur și simplu îmi apar în minte anumite zone, așa cum a fost și cu Africa. Acolo a fost bunicul meu care a emigrat în 1924 și de locul acela mă leagă multe, aș putea spune că am rădăcini în Africa. Și m-am îndrăgostit de deșert sau de plantele junglei.

Îmi mai plac apoi India, meditația, budhismul, felul acela de a privi lumea și universul pe care îl au indienii. Am în intenție o călătorie în Brazilia fiindcă sunt acolo câteva flori cărora aș vrea să le capturez parfumul și aș vrea să descopăr localnicii și cultura lor. Nu-mi plac locurile prea aglomerate, acolo unde merge toată lumea, unde sunt mulți turiști. De aceea am mers în India în Rajasthan la Pushkar și nu la … Taj Mahal. Urmăresc să ajung mai degrabă în locuri ceva mai sălbatice sau acolo unde natura a fost lăsată în pace de către om.

Mi-a fost teamă să nu-mi pierd simul mirosului în pandemie. Mi-ar fi afectat profesia

Nu mai sunt așa de multe locuri așa simple sau sălbatice pe Pământ… Am ocupat cam tot.

Da, e adevărat, de aceea deșertul rămâne mereu o opțiune, acolo unde vânturile bat dintr-o parte în alta. ca ideea de libertate:)

E cineva acasă care se supără că pleci mult și care te așteaptă să revii din călătoriile tale?

Nu, călătoresc cu soțul meu și cu cei doi copii. Avem doi copii, unul de 14 și unul de 12 ani cărora le place să călătorească împreună cu noi. I-am luat cu noi de când au fost bebeluși.

Ce ai simțit atunci cînd a început pandemia și ai aflat că unul dintre primele simțuri afectate de virus erau mirosul și gustul?

Am fost foarte îngrijorată în primul rând că au murit oameni. Sigur că am fost apoi îngrijorată de posibilitatea de a pierde simțului mirosului, pentru că eu nu știu să fac altceva decât parfumuri. Un creator de parfumuri nu se mai pricepe și la altceva. Așa că m-am protejat foarte atent pentru că nu mi-am putut permite să pierd acest simț de care ține meseria mea! Am lucrat foarte puțin la birou, am stat acasă, nu am ieșit la masă cu prietenii…

Apoi puțin câte puțin m-am întors la birou și sunt fericită că nu m-am îmbolnăvit până acum și cred că dacă am avut totuși această boală se poate să fi fost complet asimptomatică.

Pentru acest interviu m-am surprins căutând mult pe Google imagini din locurile fantastice ale căror nume sunt pe sticlele tale de parfum. Pushkar, Ha Long, Munții Altai, Sagano, Khalahari, Khao Sok… M-am pierdut la un moment dat tot visând…

Soțul meu este foarte talentat la asta și îi place mult să descopere tot felul de locuri mai puțin cunoscute. Căutăm zone care nu sunt comune, suntem un fel de trendsetters din acest punct de vedere. Eu am o fire de artist, așa că el organizează totul: rezervările, biletele de avion, documentele necesare.

Și, o dată ajunși acolo, sunt momente în care rămân pe loc admirând, simțind o anumită aromă ca fiind seducătoare din punct de vedere olfactiv. Mă umplu de senzații, testez, miros, cunosc, mă contopesc cu ceea ce mă înconjoară. Cunosc mulți oameni, simt tot ce are locul acela mai special. Transform cu ușurință în parfum tot ceea ce văd sau ascult.

Rose de Pushkar
Pushkar
Lettre de Pushkar
Ha Long Bay
Pluie sur Ha Long
Munții Altai

Port mereu cel mai recent parfum, uneori înainte să fie lansat

Ai un dar…

Da, se poate spune că este un dar. Fiul meu mai mic are un nas grozav, simte arome și esențe, merge pe stradă și dacă un geam este deschis, simte ce se gătește la bucătărie până la nivel de ingrediente…:)

Îmi plac oamenii și îmi doresc să trăiesc în conexiune cu ei. Și asta îmi oferă călătoriile mele, faptul că, deși atât de diferiți între ei, văd că oamenii sunt conectați la o singură sursă: la Univers, dar și unii cu alții, că vor sau nu.

Iubești un anume parfum, sau îți plac toate?

Iubesc utimul parfum creat și lansat. Port mereu cel mai recent parfum, uneori înainte să fie lansat. Cum este GHIBLI for Ella K Parfums. Este și cel mai bun mod de a avea un feedback imediat din partea oamenilor. Când port parfumul care este în lucru, aflu de la cei din jurul meu ce simt, dacă le place și ce note percep sau nu percep și asta mă ajută să aduc ajustări, dacă e cazul.

Îmi aduc aminte când am lasant Cri du Khalahari că reacția oamenilor era să mă oprească pe stradă și să mă întrebe ce parfum port. Și mulți dintre cei care au folosit acest parfum au avut parte cam de aceleași reacții: erau opriți pe stradă, sau la restaurante, sau în cafenele și lumea îi întreba ce parfum este acela.

Călătorești mult și ai cunoscut și întâlnit o mulțime de oameni de toate felurile și de toate națiile. Cum sunt? Suntem toți la fel, suntem diferiți?

Nu, nu, sunt locuri în care am avut un șoc. De exemplu în India, în Pushkar, am văzut, poate datorită religiei, sau a tradiției, nu știu, dar am văzut un fel de demnitate în sărăcie, dacă pot spune așa… ochii oamenilor sunt într-un fel, mai ales ai copiilor, te privesc într-un mod pe care nu-l regăsești aici în Europa… Asta m-a făcut să mă gândesc mult…

Erau oameni așa de săraci, practic nu aveau nimic, absolut nimic, dar aveau o demnitate și o atitudine frumoasă, nobilă chiar, iar sufletul lor întreg se vedea în ochi, în privire. Așa ceva găsești mai rar pe aici unde oamenii încearcă să ascundă lucruri, portă măști încercând să se potrivească social, să fie acceptați cu orice preț de către societate, sau care se supun convențiilor impuse de aceasta doar pentru a fi recunoscuți…

În partea cealaltă este Japonia unde am avut un alt șoc: am văzut fete pe stradă care poartă outfit-uri inspirate din manga, din animeuri, părul lor este colorat în culori puternice, arată exact ca personajele din manga! Pe lângă ele poate trece oricând o femeie într-o rochie simplă, neagră, cu masca pe față și o geantă discretă, sau oameni care se îndreptă spre birouri, arătând ca niște roboți, grăbindu-se printre femei îmbrăcate tradițional, cu kimonouri.

Sunt acolo așa de multe stiluri amestecate, de la tineri excentrici, chiar super excentrici până la adulți foarte convenționali. Îmi place asta, așa cum mi-au plăcut și culorile în Africa și stilul strălucitor al celor de acolo.

Îmi plac oamenii și îmi doresc să trăiesc în conexiune cu ei. Și asta îmi oferă călătoriile mele, faptul că, deși atât de diferiți între ei, văd că oamenii sunt conectați la o singură sursă: la Univers, dar și unii cu alții, că vor sau nu.

Foto Unsplash și Madison Perfumery


Puteți studia și afla mia multe despre colecția Soniei Constant pe siteul ei

Lasă un comentariu:

Leave a Reply

Your email address will not be published.