Lucian Broscățean este un nume în modă. Predă la UAD Cluj-Napoca din 2008 și este Conferențiar Universitar Doctor al Departamentului Modă-Design Vestimentar.

Îl întâlnesc măcar o dată pe an, iar în această vară colecția pe care a prezentat-o la RCW a fost tulburătoare. Lucian a adus femeia modernă, femeia matură, femeia mai mult decât matură pe catwalk. A făcut-o vedetă, a reușit s-o reintroducă în ecuația modei, dar nu ca pe o necunoscută.

A venit toamna, poate prea brusc anul acesta și, o dată cu ea, dulapurile se schimbă, se golesc ca să se umple din nou cu hainele potrivite noilor vremuri și noilor vârste la care ajungem periodic…

Lucian Broscățean, a venit toamna. Cu ce a venit ea nou în modă?

Didier Grumbach în cartea „Istorii ale Modei” îl citează pe Duchesne-Aînè, conservatorul de la Bibliothèque Mazarine: „Stofele erau folosite în funcție de anotimpuri: iarna – catifea, satin, lână, postav; vara – tafta; primăvara – postavuri subțiri. Chiar și dantelele variau în funcție de sezon. Cele englezești, deși nu erau mai călduroase ca cele de Flandra, nu se cădea să fie purtate înaintea serbărilor de la Longchamp.” Aceste aspecte erau parte din eticheta curții regale sub Ludovic al XIV-lea…

Unele dintre cele mai complexe descrieri ale detaliilor considerate „de rigueur” la finalul secolului al XIX-lea sunt cele ale lui Edith Wharton în „Vârsta inocenței” și transpunerea lor exemplară în costumele concepute de Gabriella Pascucci pentru ecranizarea lui Scorsese, din 1993.

Două repere culturale din epoci diferite ce vorbesc despre forța cu care moda a impus, de-a lungul secolelor, tendințe/capricii/etichete.

În 2022 cred că ar fi bine să vorbim despre o schimbare de paradigmă în modă! Sigur că sunt importante și anumite tendințe, dar mai important este să descoperim, prin repere culturale, cum ne putem raporta la modă într-un fel cât mai personal, cât mai individual.

„Moda e necesar să vorbească mai mult decât despre haine”

Pe lângă sustenabilitate, ce concepte se regăsesc acum în modă?

La fel ca tendințele în modă, anumite concepte sunt atât de uzitate (de cele mai multe ori greșit) încât ajung să se „dilueze”, să pară „neimportante” sau să se demonetizeze, chiar dacă sunt legate de aspecte socio-culturale actuale și necesare.

O perspectivă istorică e esențială pentru a se înțelege corect un concept. Recomand în acest sens cartea lui Reinhart Koselleck – „Conceptele și istoriilor lor” (Editura Art).

Li Edelkoort și Linda Loppa vorbesc despre „think tank-uri” prin care se ajunge la noi concepte inovatoare, generându-se proiecții ale viitorului.

Fiind o constantă oglindire a mediilor socio-culturale, moda e necesar să vorbească mai mult decât despre haine.  Producția pieselor vestimentare, mesajele ce stau la baza lor, cui se adresează și cât costă, ce relevanță au pentru contextul actual sunt aspecte generatoare de concepte.

Ce loc are femeia matură în mintea creatorilor? Ce se întâmplă cu cea care are peste 40 de ani, este stabilă din punct de vedere financiar și vrea să se exprime? Cine o ajută?

La Romanian Creative Week 2022, datorită Ancăi Iancu – o bună prietenă și colaboratoare, am cunoscut-o pe Ioana Constantinescu, care cu multă mândrie afirmă că are 75 de ani. Când a intrat în sală am fost atât de impresionat de eleganța, rafinamentul și modul în care pășea, încât mi-am dat seama că astfel de femei mă inspiră. I-am propus să devină unul dintre modelele de catwalk ale colecției mele. A fost entuziasmată și a spus că tot timpul și-a dorit asta, dar până acum nu s-a ivit o astfel de oportunitate.

Duminică dimineața, în ziua show-ului, s-a trezit foarte devreme să facă două checuri fără gluten pe care le-a ambalat frumos și le-a legat cu panglică dantelată, pentru echipele de make-up și hair, impecabil coordonate de Alexandru Abagiu și Sorin Stratulat.

La fitting-uri și repetiții s-a comportat exemplar, a interacționat cu echipa, a făcut complimente, a primit complimente, i s-au luat interviuri.

Și-a început o nouă carieră la 75 de ani. Când scriu aceste rânduri mă emoționez teribil, pentru că mă gândesc la toate femeile mature, peste 40 de ani care mă inspiră. După RCW și aparițiile în presă ale Ioanei Constantinescu, am primit scrisori (unele scrise de mână, altele digitale) de la femei de peste 40 de ani care îmi spuneau cât de mult le-a plăcut acest moment al rafinatei doamne. Le mulțumesc pentru constanta inspirație!

„În fiecare perioadă contextele au generat monștri de tot felul”

Spre ce evoluăm? Populismul naște monștri și noi vorbim despre modă. Este un subiect perimat, frivol, necesar? Cum l-ai defini?

Dacă ne raportăm, din nou, la o perspectivă istorică vom vedea că în fiecare perioadă contextele au generat monștri de tot felul.

Istoria Costumului și Istoria Modei ne învață că, în cele mai complicate perioade, moda a avut câte un rol: uneori secundar, alteori episodic sau a fost o „prezență absentă”…

Avem nevoie și de astfel de subiecte ce par „perimate și frivole”, pentru că asigură un anumit escapism, sau ceea ce îmi place să numesc „a mind trip”.

Dincolo de acest aspect, e un subiect ce trebuie deconstruit/reconstruit mereu.

Cum vor fi cursurile tale structurate anul acesta?

Atât conținuturile conceptuale cât și aspectele practice evoluează de la un an universitar la altul.

Toate cursurile/seminariile conțin atât părți de informații, repere, teme, concepte, bibliografii cât și parte practică legată de tehnici, metode, transpuneri, lucru în fabricile cu care avem parteneriate, workshop-uri cu experți. Teoria fără practică, în cazul cursurilor de modă, nu duce la rezultate bune pe termen lung. Tocmai de aceea, în fiecare an, încerc să găsesc noi metode de a se face cât mai multe și mai diversificate transpuneri, cu tipare inovative, intervenții pe suprafața textilă, etc.

În acest sens un foarte important Parteneriat Instituțional de Practică îl avem cu Irina Schrotter și echipa de la fabrica din Iași.

Ai avut o lansare fenomen anul acesta la Iași. O colecție care a trecut toate barierele și care pe mine m-a ridicat în picioare. De multă vreme nu am mai văzut așa ceva. Te gândești să revii la anul tot cu o lovitură de acest gen?

Îți mulțumesc frumos pentru feedback-ul de atunci și pentru cel de acum, mai ales că, de-a lungul timpului, ai văzut/scris despre colecțiile mele, la care am făcut trimiteri directe prin anumite detalii, arhitecturi vestimentare sau styling.

Autoreferențialitatea este una dintre metodele mele de a circumscrie, conserva și proiecta spre viitor aspecte ale identității vizuale.

Titlul colecției – „Her Omens of Tempest and of Calm” este un citat din „Ulise” de James Joyce, unul dintre scriitorii la care mă întorc constant.

Colecția e seasonless, slow-fashion, și am vrut să fie o metaforă vizuală pentru vremurile tulburi în care trăim. De aceea am folosit sunete de toacă (le mai folosisem în trecut și în alte proiecte) mixate cu înregistrări cu texte din romanele lui Joyce, citite special pentru show de actorul Conrad Williamson și “L’isle Joyeuse” de Claude Debussy în interpretarea magistrală la pian a Georgianei Fodor (una dintre sursele de inspirație ale compoziției e pictura lui Watteau – “Le Pèlerinage à l’île de Cythère”).

Am făcut referiri la couture-ul anilor ’50-’60 – mi-a plăcut mult formularea din recenzia lui Maurice Munteanu, publicată în ELLE iulie, care a denumit colecția un „puzzle couture”. Formele hibride pe care le-am realizat, acum o decadă, pentru colecțiile „spirituale” de la Berlin Fashion Week, formele feminine și detaliile construite care fac trimiteri la cei 6 ani (2011-2017) de direcție creativă pentru brandul irina schrotter, experimentele din cadrul producțiilor de costume de teatru și operă – aceste elemente au fost alchimic distilate.

Colecția nu s-ar fi putut concretiza fără echipa extraordinară cu care am lucrat. Ilustrațiile imprimate digital ce sunt un fel de „cabinete de curiozități” (produse la Atelierul Westiment) au fost frumos executate de Agnes Keszeg, bijuteriile minuțioase poartă semnătura Georgianei Ciceo – MONOM, pălăriile au fost rafinat transpuse de Cosmina Nicolescu – FANDACSIA, tricotajele din lână Merinos au fost realizate local, la DEMIRA. Mulțumiri speciale se îndreaptă către Aurora Goncescu și Atelierului irina schrotter, unde am produs unele dintre cele mai complexe construcții.

Colecția a fost prezentată în secțiunea Romanian Designers / Romanian Fashion Week, curatoriată de Ovidiu Buta.

Am vrut să transmit un mesaj legat de întoarcerea la spiritualitate, la repere culturale, la înțelepciunea celor care sunt avansați în vârstă, la imaginea arhetipală de mamă/bunică/mentor, prin haine care spun o poveste și transmit emoții.

„Fiecare generație e diferită și fiecare an universitar vine cu noutăți”

Care sunt valorile românești pe care pui accent în creațiile tale?

Două din reperele intrinsec legate de copilăria mea se regăsesc în toate proiectele – portul tradițional alb-negru (cu mici accente cromatice) din Mărginimea Sibiului și hainele monahale de la mănăstirile din Bucovina.

Abstractizarea arhaică, simbolismul formelor geometrice, austeritatea veșmintelor aspecte ce traversează ani, decade, veacuri, sunt ceea ce în modă se poate numi timelessness.

O revelație a fost, în acest sens, cartea „Călătorie în România” scrisă de Sir Sacheverell Sitwell, o perspectivă a unui intelectual englez despre România interbelică…

Vin generațiile noi, vin studenții, începe un nou an. Cu ce vin? Cu ce așteptări? Ce vor ei?

Fiecare generație e diferită și fiecare an universitar vine cu noutăți, dorința de a ajunge la performanță, competitivitate, motivația de a dobândi know-how.

Pentru mine, din perspectiva cadrului didactic, fiecare an/grupă vine cu o mare responsabilitate. E necesar să am anduranță, să-mi păstrez entuziasmul, să încerc să ajut, să ghidez, să evoluez din punct de vedere al metodelor de lucru și al comunicării cu studenții/masteranzii.

Anul trecut, la Arts of Fashion, una dintre câștigătoarele finalei de la Antwerp a fost Cerasela Nicoară, iar anul acesta la prestigiosul concurs internațional sunt finaliste cinci masterande ale anului II: Corina Caravasili, Tunde Hegedus, Roxana Oarga, Diana Rus, Daiana Stăncioiu (o mare parte din vară au petrecut-o terminându-și piesele pentru finală). Jurizarea a avut loc la noul spațiu de inovație Chanel – Le19m din Paris, finala va avea loc la Medellin, în Columbia.

Sunt 5 finaliste UAD Cluj-Napoca între cei 50 de designeri selectați din peste 300 de participați din toată lumea.

Un exemplu relevant din zecile de rezultate care îi motivează pe colegii lor din anii mai mici de studii și pe cei ce își doresc să dea Admitere la Licență sau Masterat.

Ai fost la Biennale Arte 2022. Cu ce te-ai întors de acolo?

Prima parte a vacanței de anul acesta a fost în Veneția, unde are loc Bienala de Artă. În 2019 am fost la penultima ediție. De anul trecut s-a amânat pe anul acesta.

Este impresionant demersul curatorial al Ceciliei Alemani, care a plecat de la o carte pentru copii scrisă de Leonora Carrington (o parte din picturile ei suprarealiste au făcut parte din expoziția centrală de la Giardini). Din acea carte a luat și denumirea Bienalei „The Milk of Dreams”/ „Il Latte dei Sogni”.

Instalația imersivă cu mesaj socio-politic a Barbarei Kruger, asocierile inedite făcute de curator între Josephine Baker, Claude Cahun și tratate de vrăjitorie, monumentalul portret din bronz realizat de Simone Leigh, sculpto-instalațiile lui Ruth Asawa – sunt câteva din lucrările care m-au captivat la Arsenale și Giardini.

În ceea ce privește pavilioanele naționale – Pavilionul Statelor Unite unde Simone Leigh a expus proiectul „Sovereignty” mi s-a părut unul dintre cele mai profunde, poetice și puternice demersuri artistice.

Pavilionul României – „Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului” de Adina Pintilie e impecabil realizat și transmite multă emoție prin fiecare personaj al instalației video. Anca Ungureanu îmi povestise încă de la RCW cât de impresionant e pavilionul și a avut dreptate.

„Human Brains: It begins with an Idea” expoziția multimedia curatoriată de Udo Kittelmann & Taryn Simon la Fondazione Prada în Ca’Corner della Regina, cele două expoziții Anish Kapoor la Galleria dell’Accademia și Palazzo Priuli-Manfrin și „Open-End” a artistei Marlene Dumas la Palazzo Grassi au fost adevărate experiențe estetice și culturale.

După o săptămână de vizionat pavilioane și expoziții colaterale relaxarea a fost în Lido și apoi în Sirmione, la Lago di Garda.

Back to work now!

Cum ai defini luxul modern?

Timp, cultură, sofisticare, arta alegerii, arta reconfigurării, understated style, extensie a personalității!