Probabil că am avut cu toții, or fi și ceva excepții, sunt sigură, dar nu le cunosc eu, fobii, anxietăți de toate felurile, atacuri de panică și frici. Am avut momentele noastre în care pulsul a luat-o razna, în care ne-am imaginat că vom muri și am fost paralizați de acest gând, sau ne-a fost frică de zbor, de păianjeni, de germeni, de boli, de praf, etc.
Anxietatea este o stare care face parte din viața omului, are partea ei explicabilă, dar și inexplicabilă, vorbim despre ea și nu vorbim, parcă ne vine, parcă nu… Uneori ne este rușine să recunoaștem că avem atacuri de panică, dar le avem, alteori ne este peste mână să spunem că suntem anxioși, dar suntem.
Ei bine, cartea apărută la Humanitas, „Anxietatea”, scrisă de jurnalistul Scott Stossel (Editor la The Atlantic) tratează cu umor, în primul rând, ceea ce este destul de dificil, având în vederea natura subiectului, tipurile de anxietăți, natura lor, istoria și evoluția lor de-a lungul timpului.
Desigur că jurnalistul nu oferă sfaturi, nu are vreun tratament ascuns în mânecă, ci povestește despre propriile sale fobii și anxietăți- are multe, credeți-mă, care au apărut de la vârsta de 2 ani și pe care le are și azi.
Anxietatea este descrisă din antichitate, până în ziua de azi, autorul trecând prin Spinoza- care scria la 1670! că „frica apare dintr-o slăbiciune a minții și, astfel, nu ține de uzul rațiunii”, până la Kirkegaard și Freud care scriau și ei despe acest subiect încercând să-i afle originile, cauzele, tratamentul…
Anxietatea a fost considerată când de natură filozofică sau de natură fizică, când ceva care ține de profunzimile noastre, când ceva care depinde de patologie.
Medicamentele din epoca modernă/contemporană au apărut mai ales în America unde nivelul anxietății a fost intens studiat și unde el s-a manifestat din plin. Farmaciile anilor 50, 60 au început să se umple cu tot felul de produse care alungau stresul, linișteau mintea, și induceau somnul. Unele medicamente erau așa de bune, încât vedetele de la Hollywood vorbeau despre ele la tv, așa cum era cel numit Miltown, de exemplu, de care însăși Gala, soția lui Dali era așa de dependentă, încât i-au convins pe producătorii medicamentului să-i comande soțului ei o lucrare în valoare de 100 000 de dolari, ca barter pentru medicamentul respectiv.
De altfel, numele unor mari personalități sunt menționate ca fiind anxioase, cum ar fi Van Gogh, Isaac Newton, etc și despre care se spune că, cu cât erau mai mari, cu atât mai adâncă le era anxietatea… Majoritatea geniilor și a marilor creatori nu a fost formată din oameni senini. Erau oameni agitați, preocupați de sine, mânați de o forță internă neobosită și asaltați de neliniști”.
Și, cu toate astea, fără anxietate nu se poate, scrie Scott Stossel. Prin anii 50, când a explodat industria medicamentelor anxiolitice, psihiatrii americani avertizau asupra pericolului unei societăți care, dacă nu este suficient de anxioasă, amenință să dezvolte o rasă flască de oameni, ceea ce s-ar putea să nu fie prea bine pentru viitorul omenirii.
Fără anxietate nu s-ar face prea multe, spune David Barlow- fondator și director onorific al Centrului pentru Anxietate și Tulburări Anxioase de la Universitatea Boston. „Performanța atleților, a oamenilor din showbiz, a celor cu putere executivă, a artizanilor și a studenților ar avea de suferit. Creativitatea s-ar diminua, s-ar putea să nu fie semănate culturile. Și am ajunge cu toții la acea stare idilică după care tânjește societatea noastră de a ne trece viața la umbra unui copac, ceea ce ar fi la fel de mortal pentru specie la fel ca războiul nuclear.”
Cu alte cuvinte, tragem concluzia că niveluri moderate de anxietate îmbunătățesc performanța la animale sau oameni. Dar ce se întâmplă cu nivelurile paralizante de anxietate?
Autorul trece prin studii care s-au făcut la diferite instituții abilitate din Statele Unite, până la articole și cărți dedicate acestui subiect de-a lungul istoriei, plonjând în cultură, știință, filozofie, artă, medicină. Cartea este documentată până la cele mai mici detalii, ușor de citit și chiar amuzantă pe alocuri, autorul însuși fiind un anxios de mare anvergură- are fobii de la a nu vomita- lucru care nu i s-a întâmplat nici măcar o dată în ultimii 30 de ani, cu alte cuvinte e anxios la ceva ce nu i s-a întâmplat, până la anxietăți care îl fac leoarcă de transpirație așa cum a fost inclusiv la nunta-i proprie.
Întrebat fiind, un psihiatru descria pentru Stossel anxietatea ca: „teama de suferința viitoare, anticiparea temătoare a unei catastrofe intolerabile, fără speranța de a putea fi împiedicată”.
Multe sunt definițiile și cauzele anxietății, inclusiv activitatea amigdalei aflate la baza creierului.
Și multe sunt felurile acestei anxietăți care ne definește ca oameni și ne și face cea mai temătoare creatură de pe pământ, pentru că, spune un psihiatru citat în volum, la frica de animale de pradă și semeni agresivi, se adaugă frici existențiale cu baze intelectuale.
Cartea nu oferă un răspuns, ci mii de răspunsuri și nici o soluție, ci nenumărate, paradoxal. De la meditația budistă care reduce activitatea amigdalei, de exemplu, până la rugăciunea și concentrarea, terapia sau medicația.
Recomand anxioșilor această lectură ca să nu se simtă singuri în suferința lor, fiindcă, da, anxietatea, uneori, poate fi o adevărată suferință.
