Ileana Badiu este o voce publică, asumată, care îmbină experiența personală cu subiectele de interes general ale femeilor din generația sa. A vorbit, în fiecare etapă a vieții sale, pe rând, despre sarcină, despre căsnicie, despre stresul din profesia sa de publicitar, despre pierderea celor dragi atunci când prietenii i-au plecat, despre sport, arătându-se muncind la sală în toiul dimineții.
Acum vorbește despre menopauză și a creat o platformă online în care acest subiect este cel mai important. De fapt a creat chiar un business din menopauză și din comunicare ei. În plus, și o legătură cu comunitatea sa pe această temă.
Ileana Badiu, te ocupi, în ultima vreme, cu popularizarea, dacă vrei să spunem așa, a subiectelor legate de menopauză. Adică vorbești mult despre acest subiect, mergi prin țară și te întâlnești cu femei, folosești social media pentru o conversație deschisă pe tema asta… Cum este asta percepută? Încă e penibil subiectul?
Da și nu. Când am început eu să vorbesc despre menopauză, acum 5 ani, cât se poate de asumat și articulat, am trecut prin toate fazele de percepție a subiectului. Unii spuneau că subiectul ține de intimitate și că nu e cazul să discutăm despre asta în public, că e penibil, etc.
Când mi-am dorit ca anumite persoane publice să se alăture discursului meu, nu am primit prea multe reacții pozitive, ba chiar femeile se apărau cumva: „Eu? Eu nu sunt la menopauză, Doamne ferește!” . La acea vreme nu erau nici prea multe din cercul meu de prietene la menopauză, așa că nu aveam interlocutor nici din partea asta. Însă era că declinul hormonal al femeii era perceput ca un motiv de rușine, de umilință, chiar.
Spuneai că percepția era/este că menopauza e un subiect care ține de „intimitate”. În ce sens?
Femeia era și este obișnuită cu gândul că trebuie să fie mamă și atât. Când nu mai poate fi, apare sentimentul de vinovăție. Realitatea este că femeile intră azi, statistic vorbind, mult mai devreme la menopauză decât mamele și bunicile lor. Deci și sentimentul de vinovăție apare mai devreme…
De ce?
Pentru că femeia trăiește azi altfel: este supusă unui volum mare de stres, ocupă poziții importante și e factor de decizie de multe ori. Femeia astăzi face mult sport, ceea ce duce la schimbarea unui raport hormonal. Femeia azi ține foarte multe diete care, excesive și stupide fiind, afectează inclusiv hormonii. Rezerva ovariană a femeii se termină în mod natural și unic la fiecare, dar, pentru că azi femeile se stimulează mult, și rezerva lor se poate termina mai repede.
Din punct de vedere medical, perimenopauza poate începe cu 10 ani înainte de instalarea menopauzei. Eu am intrat la menopauză la 42 de ani, deci eram în perimenopauză la 32, ceea ce face ca acest copil pe care îl am să fie un adevărat miracol, pentru că l-am născut la 35.
Am vrut să mai fac un copil după 40 de ani și, pentru că atunci îmi vindeam firma și eram sub un mare stres, am amânat acest moment fără să știu că nu mai aveam timp și nici ovocite, fără să fiu informată despre starea prin care treceam… Nu am știut ce opțiuni aveam ca să pot, în consecință, să-mi decid viața. Nimeni nu mi-a spus. Pentru că medicul era sigur că voi intra la menopauză ca mama – care a intrat la 54 și că nu este nici măcar nevoie să facem analize „la vârsta mea”.
Deci și medicii au avut partea lor de greșeală în ceea ce privește comunicarea menopauzei…
Da, exact.
Femeile au nevoie să vorbească despre acest subiect?
Da, au mare nevoie. Iar deschiderea este din ce în ce mai mare.
„Eu simt mereu nevoia de a afla mereu lucruri și nu-mi place să stau”
Cum se comunică public menopauza în campanii?
Unele branduri încă folosesc o bunică cu nepotul de mână ca imagine pentru menopauză. Sigur, și acea bunică este la menopauză, dar nu cred că imaginea asta este foarte încurajatoare pentru femeile care intră la menopauză la 40 de ani, de exemplu (chiar dacă vorbim de o instalare precoce).
Nu asta este ideea. Eu sunt om de comunicare și știu ce importantă este imaginea într-o campanie, iar faptul că se folosesc clișee- la menopauză ne punem un batic și ne resemnăm, sau varianta „femeie în vârstă cu părul alb, palidă, îmbrăcată în bej”– nu cred că este benefică… Deci menopauza asta are nevoie de rebranding😊. Așa am decis să comunic despre acest subiect, plină de culoare și energie, așa cum sunt și eu, de fapt.
Nu m-aș descrie ca fiind „feministă”. Știu rolul femeii, manifest pentru dreptul ei, cred însă și în rolul ei catalizator în întemeierea și funcționarea unei familii.
În fiecare etapă a vieții tale ai vorbit public despre ce trăiești. Și ai făcut-o cu energie și umor de cele mai multe ori… pare că nu ai lăsat viața să curgă pe lângă tine fără să înțelegi ce se întâmplă în ea…
Da, nu aveam cum să fac asta. Mi se pare foarte important ca oamenii să facă pace cu viața lor.
Și ce ai înțeles până acum din ce ai trăit?
Că lucrurile se întâmplă întotdeauna cu un sens.
Cum ai făcut pace cu tine?
Am mers la terapie, psihologul m-a ajutat să decodific anumite comportamente, să le înțeleg… M-am aplecat asupra mea, m-am ascultat și am decis să trăiesc la superlativ fiecare etapă a vârstei în care mă aflu. Fiecare om are un superlativ al lui pe care ar trebui să-l celebreze. În plus, eu am fost genul care are nevoie să afle mereu lucruri și căruia nu-i place să stea.
„Din păcate, pe noi circul ne convinge mai tare decât orice altceva”
Care au fost momentele în care te-au zguduit în ultimii ani?
Momentul care m-a zguduit cel mai tare în ultimul an a fost dispariția lui Ștefan Pelger, prietenul meu. Am înțeles din nou, odată cu moartea lui, că niciodată înseamnă niciodată. Că nu-l voi mai vedea, nu-i voi mai vorbi și nu-l voi mai avea aproape… niciodată! E o durere profundă și, pe măsură ce te apropii de a doua jumătate a vieții sau chiar ești în ea, certitudinea morții este în fața ta.
Un alt moment care te-a tulburat a fost cel al pandemiei… Ai fost o activistă a pandemiei!
Da, pentru că mi s-a părut ireal că în acest secol în care medicina a evoluat așa de mult, în care cuceririle ei, etc. etc. etc… mai există loc pentru exprimări de genul: „vaccinul ne omoară”. Pe bune? Am vorbit atunci despre asta, am ajutat oameni, mă uitam la Cătălin, soțul meu care, medic fiind, venea de la spital cu fața transfigurată de ceea ce vedea. Și e chirurg cardiac, adică un om familiarizat cu suferința.
M-a frapat faptul că persoane publice, vocale, care altminteri vorbesc despre toate, nu au ridicat vocea pentru un lucru așa de important ca vaccinarea. Am fost dezamăgită dincolo de faptul că pur și simplu nu am înțeles…
Uite, am fost astă vară în Vietnam și Cambodgia, o experiență extraordinară. Ce m-a frapat cel mai tare a fost că ghizii pe care i-am avut au vorbit mult despre perioada pandemiei care, în Asia, a fost mult mai dură ca la noi.
Au stat mult mai mult timp izolați și am văzut, în aceste țări, în sărăcie cumplită, cum familii întregi au stat 6 luni în case de 12 metri pătrați. Timp de 6 luni! Și care au căzut în genunchi de fericire când au primit vaccin… Deci alții se bucurau că au șansă la viață, iar noi ne puneam problema că vaccinul ne omoară!
La noi, campania anti vaccin a fost făcută deseori în numele „iubirii”. Iubirea a fost folosită ca o armă de anumiți influenceri. „Din iubire vă spun ce să faceți…”
Problema noastră este că ne uităm în gura celor care fac circ. Circul ne convinge mai tare decât orice.
„Cred că azi femeii îi este și mai greu să fie feminină”
Soțul tău a fost mereu alături de tine?
Da, ne-am respectat reciproc și ne-am respectat meseriile. Ceea ce face el este oricum incomparabil cu ceea ce fac eu sau mulți alții, dar el era uimit că eu pot organiza evenimente pentru clienții agenției în maniera în care o făceam… Dar așa e cu respectul. Când iubești pe cineva îi respecți toate alegerile și tot ce înseamnă el… Pentru Cătălin este important acest tip de susținere.
Să lămurim cu menopauza. Tu nu-ți asumi un discurs medical.
Nu, desigur că nu. Eu am un discurs de branding, dacă vrei, din perspectiva de comunicare. Femeia merită să fie mult bine informată, pentru că, în complexitatea ei, contribuie atât de mult în societate: de la a da viață, până la a o influența economic și social.
Ești o feministă?
Nu m-aș descrie ca fiind „feministă”. Știu rolul femeii, manifest pentru dreptul ei, cred însă și în rolul ei catalizator în întemeierea și funcționarea unei familii.
Feminitatea… Cum este ea azi?
Cred că azi femeii îi este și mai greu să fie feminină, pentru că rolul ei în societatea o cam obligă să fie și un pic bărbat, ceea ce la nivel hormonal se traduce printr-un oarecare dezechilibru.
În general eu sunt un om care caută partea bună a lucrurilor și, pentru că înțeleg și mecanismele din spatele social media, algoritmii, atunci sunt mai greu de manipulat. Dar e adevărat, sunt o femeie de 50 de ani și lucrez în publicitate, ceea ce ajută.
Există încă un dublu standard în societate. O femeie este mai ușor criticată decât un bărbat care face același lucru… Ce spun vocile publice despre asta?
Spun și bune și rele, fiecare după puterile ei😊, dar este la latitudinea noastră să apăsăm butonul pe care îl avem la dispoziție: like, block, etc. De fapt fiecare are limita lui când acționează acest buton.
Și care este limita butonului tău?
E foarte laxă. Când mi se pare că mă agresează ceva și nu corespunde principiilor mele, atunci folosesc acest buton. Dar în general, pe mine social media m-a ajutat. Știu și înțeleg că ea poate fi dăunătoare, dar din punctul meu de vedere, strict în ceea ce privește experiența personală, cu ajutorul ei mi-am lărgit orizontul, mi-am găsit informațiile, etc.
Sunt un om care caută partea bună a lucrurilor și, pentru că înțeleg și mecanismele din spate, algoritmii, atunci sunt mai greu de manipulat. Dar e adevărat, sunt o femeie de 50 de ani și lucrez în publicitate, ceea ce ajută.
Tinerii, de exemplu sunt cei mai expuși pericolelor care rezidă din social media, însă dacă părinții, școala, factorii de educație îi pot ajuta să facă diferența mai ușor între bine și rău. Atunci ei vor înțelege mai repede. Sunt convinsă că creierul celor tineri și foarte tineri este mult mai dezvoltat decât al nostru…
Ai stofă de vedetă. Nu te-a deranjat niciodată lumina reflectoarelor, ba dimpotrivă. Am văzut articole în presă în care ești prezentată ca… actriță (?!) 😊. Cum te simți în „vitrina” asta?
Sunt Leu cu ascendent în Leu, cum naiba să nu-mi placă?:)
