– Și? Ce articol mai scrii?– mă întreabă un prieten.
– Aș vrea să scriu ceva despre depresia și tristețea pe care le văd în jur. Aș vrea să întreb un psihiatru și un psiholog, deși știu ce-mi vor spune, am făcut atâtea interviuri pe tema asta…
– Dar l-ai întrebat vreodată și care ar fi un bun motiv să te dai jos din pat dimineața? Că eu caut și nu…
M-am uitat atent la el și mi-am dat seama că, oh, Doamne! de fapt nu știm nimic unii despre alții, sau știm atât de puțin. Nu aveam idee că prietenul meu se confrunta cu așa ceva…
Mereu mă întreb atunci când mă întâlnesc cu cineva: oare care or fi probleme lui, ce l-o chinui, ce secrete o fi având prin „dulapuri” și ce probleme prin „sertare”? Și uneori sunt luată prin surprindere mai ales de cei pe care cred că-i cunosc și în fața cărora mă relaxez… Așa și cu prietenul meu.
Am tăcut și m-am întrebat în sinea mea ce motiv bun aș putea să-i dau pentru a se da jos din pat dimineața.
Că și azi e o zi? Că e o nouă/altă zi? Că azi se poate întâmpla ceva extraordinar, că nu are de unde să știe ce-i vor aduce următoarele ore?… Ar suna bine? Ar convinge pe cineva? Nu știu. Ce știu este că avem în fiecare dimineață un motiv să ne dăm jos din pat, numai că unii dintre noi nu-l mai găsesc.
Pentru acest motiv l-am întrebat pe psihologul Cătălin Nedelcea:
Ce motiv bun ați da unui om depresiv să se dea jos din pat dimineața?
Că trăiește și asta e de bine.
Da, dar având depresie, el nu vede asta, nu se bucură de acest motiv, nu-i mai este de ajuns.
Și atunci, cum îl ajutăm?
Ajutorul nu poate fi dat niciodată cuiva care nu-l cere, pentru că orice ajutor care nu este cerut se transformă în abuz, din păcate.
Care este în prezent incidența depresiei?
Mă uitam chiar acum pe o analiză care a fost publicată la sfârșitul verii despre ratele de depresie, anxietate și sindroame post traumatice în mai multe țări și concluzia este că aceste rate sunt mai mari anul acesta față de anii trecuți. Se pare că acest context prin care am trecut și trecem amplifică anumite manifestări printre care și depresia.
Nimic nu poate fi mai trist decât să asiști la degradarea cuiva care, din om întreg, plin de vitalitate, se transformă într-o formă umanoidă greoaie și gri ca de plumb.
Ce facem dacă observăm că un membru al familiei sau un prieten are simptome de depresie?
Îi sugerăm să apeleze la un specialist de sănătate mentală.
Și dacă nu vrea? Voința este și ea diminuată în depresie, nu-i așa? Cum să convingi un om care nu mai are voință?
Da, e greu, depinde foarte mult și de gravitatea depresiei. De principiu însă, persoana respectivă poate fi abordată într-un moment când poate face asta, deci nu în cea mai adâncă depresie, ci într-un moment în care… poate să se ridice din pat.
Depresia apare la orice vârstă?
Da. De la copii, la cei mai vârstnici… Afectează toate vârstele.
Care sunt cauzele depresiei?
Sunt cauzele genetice, sau care țin de domeniul biologic și cauze care țin de domeniul experiențelor personale. Dacă în primul caz sunt puține lucruri care se pot face, în cel de-al doilea există mai multe soluții.
Ce fel de experiențe personale pot duce la depresie?
Cele adverse cu care se confruntă oamenii, care, cu cât sunt mai multe, cu atât crește probabilitatea să apară depresia. Stresul, fenomenul izolării cu care ne confruntăm în ultimul an… Poate apărea și ca efect al unor alte manifestări somatice. Lipsa unei rețele de suport social este iar foarte importantă.
Ce înseamnă „suport social”?
Oamenii pe care te poți baza la nevoie… Din păcate, acest aspect se deteriorează foarte tare în ultima perioadă și asta din cauza însingurării și a sentimentului general de amenințare în care trăim. Oamenii sunt mult mai încordați și mai puțin disponibili, asta se vede cu ochiul liber. Nu știu dacă există cineva acum care să nu fie stresat peste nivelul obișnuit, ca să zic așa.
Franța își trimite cetățenii la psiholog…
E foarte bine! Și în România există un program, „Din grijă pentru tineri” în care s-a hotărât ca tinerii să apeleze gratuit la serviciile de psihologie. Să vedem cum va merge.
Ce efecte credeți că va avea creșterea depresiei în rândul populației și mai ales la tineri?
Vom avea o populație cu mai multe fenomene psihologice și emoționale în special dezaptative. Adică va fi mai multă anxietate, mai multă depresie, mai mult stres.
Și în cât timp vor apărea aceste fenomene?
Hm… Ele deja s-au semnalat în diverse populații ale lumii. Lucrurile astea se întâmplă acum, în timp ce vorbim. Dar foarte vizibile vor fi poate în ceva mai mult timp, probabil va fi nevoie să se liniștească un pic agitația socială din cauza Covidului. Pentru că acum lucrurile sunt amestecate și se ascund cumva unele în spatele celorlalte, fiind greu de decelat acum ce e anxietate și ce este un tumult social firesc în contextul dat.
Mama îmi spune deseori că trecerea timpului și îmbătrânirea o întristează, că evită să se uite în oglindă- nu-i place că are riduri.
Mi-a povestit că, atunci când a ieșit la pensie, a intrat în depresie. Dar mama este o luptătoare, are o voință și o ambiție cum nu se mai „fabrică” azi. Nu s-a lăsat. A muncit, și-a găsit mereu un scop, o motivație de a se da jos din pat dimineața. Are o putere pe care mi-o doresc și eu și pe care încerc să o cultiv…
Dar ca mama sunt multe alte mame, tați, sau bunici care cred că e firesc ca îmbătrânirea să aducă cu sine o depresie, o suferință, o tristețe. Eroare. Îmbătrânim cu toții. Nu se întâmplă doar unora și altora, nu. Cu toții vom trece prin asta. Pentru mine acest lucru este deja consolator:)…
Dar dacă acest lucru afectează pe cineva mai profund, atunci e cazul să ceară ajutor. Nimic nu poate fi mai trist decât să asiști la degradarea cuiva care, din om întreg, plin de vitalitate, se transformă într-o formă umanoidă greoaie și gri ca de plumb.
Există tratament, există speranță, există ajutor
Tristețea, sentimentul inutilității, lipsa plăcerii, scăderea energiei, apatia, durerile care nu trec, acestea sunt semne ale depresiei, spun studiile pe care le găsiți aici: https://www.janssen4patients.com/ro/boli/tulburarea-depresiva-majora/sa-invingemdepresia/tulburarea-depresiva-majora.
Sunt mai mult de 300 de milioane de oameni în întreaga lume care suferă de această „boala a sufletului” cum îi spun psihologii, din care 40 de milioane în Europa. Statistic, femeile sunt mai afectate decât bărbații. Un episod depresiv poate dura până la 6 luni, dar în funcție de severitatea depresiei, se poate ajunge și la doi ani. Depresia poate afecta viața emoțională, relațiile, jobul, adică mai tot ce avem.
De aceea este important să conștientizăm depresia, să fim atenți la noi și la cei de lângă noi și să depistăm aceste semne până nu este prea târziu.
Nu voi conteni să scriu despre suferințele lumii moderne în care suntem așa de aproape unii de alții, și totuși atât de îndepărtați, în care avem mii de căi de comunicare, dar în care suntem așa de singuri.
Nu voi înceta să cred că suntem buni și că merităm mai mult, că putem fi și mai buni și că merităm și mai mult.
Oamenii sunt mult mai încordați și mai puțin disponibili, asta se vede cu ochiul liber. Nu știu dacă există cineva acum care să nu fie stresat peste nivelul obișnuit.
Nu voi înceta să scriu despre pierdere și despre durerea ce o însoțește mai ales acum, în aceste zile în care România a devenit o pată neagră pe harta lumii, în care mor zilnic sute de persoane și alte sute și mii rămân în urma lor plângând.
Una din cauzele depresiei este și schimbarea vieții într-un mod traumatic, lucru pe care îl resimțim acum mai mult ca altădată, acum când sănătatea noastră sufletească și mentală este pusă sub mare presiune făcându-i pe mulți, așa cum este și prietenul meu, să nu mai găsească ușor un motiv bun de a se da jos din pat dimineața…”
Material susținut de Janssen în cadrul campaniei „Să Învingem Depresia”.
Foto Unsplash
