Am petrecut anul acesta Crăciunul cu familia în Maramureș, în Vadu Izei. Nu plecăm de acasă de obicei de Crăciun, dar ne-am propus să încălcăm regula. A fost o decizie bună și explic de ce în 10 puncte.
- Tradițiile încă se simt în zona aceea de țară, ceea ce a adus un aer proaspăt vacanței.
- Mâncarea este excepțională și nu mă refer neapărat la rețete, ci la gustul alimentelor. Când am băut lapte la micul dejun, m-am întrebat ce naiba o fi lichidul alb pe care îl consum zilnic de la Mega?
- Aerul. Acolo am respirat!
- Oamenii – frumoși, veseli, buni, curați.
- Portul popular este încă folosit în zi de sărbătoare de către localnici.
- Culorile cerului sunt surprinzătoare pe parcursul zilei și mereu schimbătoare!
- Din categoria „aproape bine”: drumul până acolo este ucigător, dacă mergi cu mașina și mai și conduci. Cea mai bună variantă – dacă găsești zboruri – cu avionul până la Baia Mare sau Cluj și apoi cu mașină închiriată.
- Ai ce face! În zonă sunt obiective turistice dintre cele mai variate: de la mănăstiri, la muzee. Sau, dacă nu ești genul, plimbările în natură sunt întotdeauna o alegere salvatoare.
- Plimbarea cu mocănița este o experiență în sine.
- Pălinca, afinata, vinul casei, apa de izvor, ceaiurile din ierburile culese astă toamnă din grădină… Să te tot hidratezi 🙂
Nu pot trece peste Memorialul de la Sighet dedicat victimelor comunismului pe care l-am văzut împreună cu cei din familie și, mai ales, împreună cu copilul nostru. Nu citim despre aceste orori în cărțile de istorie. Ar trebui. Memorialul este construit în incinta închisorii din Sighet, acolo unde și-au dat viața mii de oameni din elita Ardealului și nu numai. Istoria anilor 1948-1964 este înfiorătoare și, dacă o vom uita, riscăm să o repetăm. Ana Blandiana și Romulus Rusan sunt „arhitecții” acestui proiect, de fapt al singurului muzeu dedicat ororilor comunismului din România.
