Am răsfoit câteva pagini din cartea lui Michelle Obama, „Lumina din noi”, recent apărută la Editura Litera și când am ajuns la pagina 97, am făcut ochii mari.
Aici Michelle Obama scrie că atunci când avea 12 ani și jumătate, se uita la televizor la Jocurile Olimpice unde a urmărit-o pe Nadia Comăneci de care a devenit obsedată. Nadia a luat atunci, în 1976, primul 10 din istoria gimnasticii, cu un exercițiu perfect. Michelle Obama scrie ca a simțit că a fost martoră la echivalentul aselenizării din lumea sportului.
Obsedată de forța și performanța Nadiei, micuța Michelle s-a înscris la Mayfair Academy, studioul unde lua lecții de dans, dorindu-și să facă și gimnastică și antrenându-se pe un covor, împreună cu alte 12 fete care doreau și ele să devină ca Nadia.
Numai că, deși a muncit mult și conștiincios, faptul că era înaltă și că centrul de greutate al corpului ei era diferit distribuit față de al micuței Nadia, nu a reușit să meargă mai departe cu antrenamentele, înțelegând că nu va fi niciodată ca Nadia.
Scrie prima doamnă: „Nu conta că seria Nadiei de note perfecte de 10 activase în mine un anume impuls, o dorință de a arăta ce pot, un sentiment că și eu eram capabilă să realizez lucruri remarcabile. Alesesem un erou potrivit, dar un drum imposibil.”
Toată cartea este de fapt despre sinceritate, despre asumare și despre vulnerabilitate, așa cum poate că nu te-ai aștepta de la soția celui mai puternic om de pe planetă.
„Dar ce-ar trebuie să fac cu forța mea? Eram un copil puternic dintr-o familie puternică, însă „puternică” nu era o etichetă pusă de regulă fetelor- sau cel puțin nu într-o notă pozitivă. Nu era o chestiune de apreciat sau de cultivat. Aveam un trup puternic, o personalitate puternică, o motivație puternică. Și totuși, puterea respectivă nu părea să aibă prea mult sens în afara pereților căminului nostru iubitor. Era o putere reprimată.”
Michelle Obama s-a întâlnit, când a devenit primă doamnă, cu Nadia Comăneci, mărturisindu-i toate acestea.
Eroinele se întâlnesc mereu, se găsesc mereu, au un simț special prin care se detectează în lumea pe care o fac mai bună.
