Răzvan Pascu : "Călătoriile m-au învățat că lumea trebuie acceptată așa cum este și că nu e bine să-i judecăm pe oameni"

Răzvan Pascu

Răzvan Pascu a plecat acum 12 ani de la un blog, de la o călătorie, ajungând ca azi să fi văzut peste 90 de țări. A creat un fenomen unic în turismul românesc: grupuri de 30, 40 de persoane pe care le însoțește (deși mă întreb cine pe cine însoțește, de fapt:),  în destinații exotice, îndepărtate, oferind, prin agenția Eturia, experiențe unice, deloc ieftine, dar pline de emoții și informații. Grupurile se supun unor reguli stricte, necesare însă în orice comunitate, cât de mică ar fi ea. Răzvan spune că turistul fericit este cel care și-a împlinit un vis. Vinde călătorii de 3 milioane de euro pe an și are programul făcut cu un an înainte. Este consultant de marketing turistic, șef de agenție de evenimente, consultant de business, speaker, promotor al României… Am vorbit despre călătoriile prezente și viitoare, despre lumea cea mare și lumea mai mică….

Cum arată bagajele tale?

De obicei, bagajele sunt făcute de soția mea:). Sunt destul de pragmatic, când îmi iau haine, îmi iau exact ce îmi trebuie. Nu-mi iau haine în plus și nu mă întorc acasă cu haine nepurtate. Iar, dacă vorbim de o călătorie mai lungă, de 2, 3 săptămâni, mi-am luat haine pe care le-am și spălat la destinație. Nu-mi place să car multe lucruri cu mine.

Câte valize ai?

Când plec într-o călătorie îmi iau numai una. Și când plec cu familia, tot numai una încerc să iau. Foarte rar iau două.

Și ce fel de haine folosești? Ai un travel code?

Nu am o garderobă specială doar pentru călătorii și una pentru viața mea de zi cu zi. O dată, pentru că viața mea înseamnă călătoriile, nu am deci o viață în afara acestora, și apoi pentru că nu cred că în călătorie trebuie să te îmbraci într-un anume fel și în restul timpului altfel. A fost o vreme când nu-mi luam cu mine hainele cele mai bune, sau pantofii cei mai buni, dar asta s-a schimbat între timp. Cea mai mare parte din garderoba mea este Tommy Hilfiger.

Răzvan și familia lui în Maldive

Nu ai obosit de atâtea călătorii?

Nu am obosit așa… în general vorbind, dar uneori mă simt obosit, am seri în care cad lat. E normal să fiu obosit, dar mă culc, mă trezesc dimineața și o iau de la capăt. Am 12 ani de muncă intensă în spate cu 16 ore pe zi. Și am o echipă care mă ajută, că altfel nu aș putea face ceea ce fac și o soție care mă sprijină 100%.

Când spui „călătorii”, asociezi cuvântul cu relaxare, destinații exotice… Spune-mi, ce e în spate?

În spate sunt mai multe echipe și multă muncă..

Griji?

Nu, nu aș putea spune că sunt, pentru că planificăm totul atât de bine în avans, încât eu nu am griji. Nu plec cu griji. Acesta este și mesajul pe care îl transmit clienților. Și anume că „plecați cu o agenție, cu un om care a mai călătorit în destinația respectivă și asta ați cumpărat, o vacanță fără griji”. Noi spunem mereu că nu vindem doar vacanțe, ci vindem „vacanțe cu suflet”, pentru că vacanță oricine poate să vândă, dar eu simt și știu că pun foarte mult suflet. Evident, sunt probleme care pot apărea la destinație și care apar de fiecare dată, nu putem spune că totul e perfect, pentru că sunt serviciile, serviciile depind de oameni, de parteneri locali, depidem de vreme, de hoteluri, depindem de atât de multe lucruri că nu poate fi totul perfect, dar acesta este rostul unui însoțior de grup: să fie un problem solver. Deci eu nu merg acolo doar pentru a însoți grupul.

Deci vacanța grupului tău nu este și vacanța ta.

Nu, asta este munca mea! Pentru mine așa este mereu, și când plec cu familia, plec cu laptopul după mine și sunt foarte ok cu asta. Asta e viața mea, nu aș fi putut călători atât de mult, dacă nu ar fi fost o combinație între muncă și distracție. Sunt de acord să-mi aloc câteva ore de muncă pe zi, atâta timp cât eu plec într-un număr de vacanțe mai mare decât are parte un om mediu. Dar vacanța turiștilor nu este și vacanța mea. Eu sunt acolo la un job.

Am fost de 12 ori în Statele Unite, de 3 ori în Argentina, de 3 ori în China, de 8 ori în Japonia, de 8 ori în Tanzania.

Dar reușești, prjn felul tău de a fi, să strângi o mulțime de oameni în jurul tău ca să te însoțească pe unde le propui… Cum îți explici?

Nu am o explicație… Probabil că e un cumul de factori: de la notorietate, la încrederea pe care am reușit să o transmit oamenilor, sau poate a contat faptul că promisiunile pe care le-am făcut le-am și respectat. Nu știu, poate contează că am fost deja în acele destinații, că sunt destul de pragmatic ca fire, că le vorbesc oamenilor pe înțelesul lor, îi ajut să economsească bani făcându-și cele mai trăznite pofte în același timp, le spun de unde pot să-și cumpere haine, sau cum pot zbura cu elicopterul… Mă mulez pe orice tip de om, indiferent de cine este, ce conturi are sau ce poziție socială. Pot să le recomand la fel de bine un restaurant cu multe stele Michelin, sau, deopotrivă, un restaurant unde pot mânca cu 10 dolari.

De când faci aceste deplasări cu Eturia? Cu câți oameni ai călătorit? Ce venituri ai generat? Zici că ești pragmatic, spune-mi niște cifre…

De 4 ani, cu peste 2000 de oameni (dar mulți se repetă, pentru că vin în mai multe călătorii- unici ar fi cam 1500), în 40 de destinații (care și ele, multe se repetă). Vând vacanțe de 3 milioane de euro pe an. Aici vorbim despre prețurile de bază ale excursiei care se văd, plus toate celelalte opționale, care nu se văd, pentru că unii vor să zboare la business class, sau vor un alt hotel, sau vor să mănânce la restaurante cu stele Michelin, etc…

Regulile lui Răzvan

 

Știu că ai reguli atunci când pleci în călătorie, reguli pentru tot grupul, reguli care sunt ascultate. De ce? Care sunt?

Când ajungem la destinație, după ce ne urcăm în autocar, deși oamenii sunt obosiți, îi rog să mă asculte 5 minute pentru că am un set de reguli pe care toată lumea trebuie să le respecte. Fiecare excursie de grup are și avantaje și dezavantaje, dar probabil că s-au înscris pentru avantaje. Acestea sunt că lucrurile sunt planificate, calculate dinainte și trebuie repectate tocmai ca toată lumea să se bucure de acea vacanță. Și, pentru că au plătit o călătorie foarte scumpă, mă aștept ca fiecare dintre ei să dorească să o ducă la bun sfârșit, prin urmare trebuie respectate niște reguli.

Și atunci, prima regulă, care e sfântă pentru mine, este să nu întârzâie nimeni. În grupurile mele nu întârzâie nimeni, iar ghida cu care lucrez în Japonia „râde” de mine uneori spunându-mi că îmi transform turiștii în niște japonezi. Ea e obișnuită ca și nemții, care sunt foarte punctuali de fel, să mai întârzâie. Eu le spun turiștilor foarte clar că, cine întârzâie chiar și un minut, va rămâne la hotel și nu trebuie să se supere nimeni, pentru că un grup de 30, 40 de oameni nu are de ce să aștepte pe cineva. S-a întâmplat destul de des, mai ales prin primele zile, ca oamenii să întârzâie și au rămas la hotel. Aici este o anexă, că dacă nu-i pot lăsa pe întârzâiați la hotel pentru că schimbăm orașul, de exemplu, port cu mine o pușculiță în care, cel care întârzâie, pune 10 dolari. Am ales 10 dolari că e o sumă care nu e nici prea mare, nici prea mică. Cel mai mult am adunat la sfârșitul unei excursii 80 de dolari. Iar la finalul călătoriei, spargem pușculița și cumpărăm înghețată pentru toată lumea:)

A doua regulă. Le spun că o excursie de grup are avantaje și dezavantaje. Că avantajele sunt că poți vedea multe lucruri într-un timp scurt și că totul este planificat pe ore, iar dezavantajul este că depinzi de alții. Tocmai de aceea le cer că, dacă suntem 2 săptămâni acolo, să fim ca o familie. Suntem egali, nu contează ce conturi avem, ce poziție socială, câte limbi străine știm. Suntem într-o excursie acolo și membrii grupului sunt egali, ca într-o familie. Am o glumă aici, le spun că așa cum familia nu ți-o poți alege, așa nici grupul cu Răzvan Pascu și Eturia nu ți-l poți alege.

A treia regulă este ca toate grijile logistice să fie lăsate în seama mea. Ați venit în această excursie, din acest moment, nu mai aveți griji. Mă ocup eu de orice apare.

A patra regulă este că nu există o întrebare proastă. Ați venit până la capătul lumii, orice curiozitate trebuie satisfăcută.

A cincea este că traduc din limba engleză, chiar dacă sunt printre ei oameni care știu foarte bine limba, îi rog să-mi îngăduie să traduc pentru cei care știu mai puțin.

A șasea este că, dacă dau feedback, totul se poate rezolva. Pot rezolva orice problemă, cu condiția să știu despre ea. Primul pas este să mi-o spună mie, nu să vorbească între ei, fiindcă asta nu va duce la soluționare.

A șaptea regulă este că, în autocar, dacă tot suntem o familie conform regulii nr 2, locurile se schimbă în fiecare zi. Cine stă azi în față, mâine, va sta în spate. Și așa s-au legat prietenii, vorbim între noi pe grupurile de Whatsapp pe care le-am creat de-a lungul timpului în călătorii, ținem legătura, etc.

Regula nr 8 este că de bacșișurile mari mă ocup eu, pentru șoferi sau cei care cară bagajele de grup.

Aș putea spune despre tine că ești un #peopleperson.

Chiar iubesc oamenii…

Te-ai gândit că ești un foarte bun organizator de comunități?

Mi se spune uneori în glumă că sunt Răzvan Pascu- connecting people… probabil am capacitatea asta de a-i face pe oameni să se integreze într-un grup, fără a face eforturi mari. Oamenii leagă prietenii datorită acestor grupuri, vorbesc și după ce se termină călătoria.

Dacă nu faci turism cu pasiune, faci turism de masă

 

Care sunt trendurile acum în călătorii?

Ca destinații sunt câteva pe trend: Japonia, Asia de Sud Vest, Australia, America, Tanzania, și America de Sud… La călătoriile de grup exstă și explicații pentru unele dintre aceste destinații. Le e frică omenilor să meargă singuri, e mult mai sigur în grup în destinații ca America de Sud sau Africa unde călătoriile sunt programate pe ore și sunt sigure.

Alt trend este că aceste călătorii se bazează foarte mult pe experiențe, mai mult chiar  decât pe obiectivele turistice, sau destinațiile în sine. Am avut în Mexic un curs de gătit mâncare autentic mexicană, în Japonia am dormit o noapte într-un hotel tradițional, pe jos, am avut o cină în stil japonez, ne-am gătit singuri, am fost la o fabrică de automobile unde am văzut cum se produc motoarele de la Nissan, am fost la un showroom de toalete, știut fiind că în Japonia toaletele sunt hightech:). Cumva am încercat să oferim experiențe unice, dincolo de cele cunoscute cum ar ar fi vizitele în piețele de pește, care sunt și ele interesante, desigur…

România cum este la acest moment din punct de vedere al turismului?

La fel. Deși investițiile cresc, sunt mulți privați care au curajul să investească în turism, ceea ce mi se pare extraordinar! Ei investesc cu pasiune, pentru că, dacă nu faci turism cu pasiune, faci turim de masă. Să ne înțelegem, cei care fac bani din turism în România sunt cei care nu fac turism cu pasiune. Sună ciudat, nu? Dacă faci turism de calitate, nu vei face bani. Știu oameni care au investit 2 milioane de euro într-o pensiune de calitate. Omul acela nu-și va amortiza investiția niciodată. Dar a pus suflet, și acest gen de turism ne place nouă, dar economic el nu e fezabil. Prin urmare, trebuie să găsești niște „nebuni” care pun pasiune în treaba asta. Și, din fericire, există câțiva și în România. Banii vin din turismul de masă, este o realitate la nivel mondial. Apar tot mai multe investiții în turism, din păcate nu sunt susținute de autoritățile locale, de infrastrucutră. Turismul crește, dar ar  crește și dacă nu am avea guvern sau dacă nu am avea Ministerul Turismului. Și va crește, pentru că în Europa, România este o destinație pe care foarte puțini europeni au văzut-o. Crește natural, nu pentru că cineva ar face ceva în acest sens, că nu face…

Este un paradox în tine: tu care ești pragmatic, vorbești atât de mult despre suflet…

Da:))

Călătoriile cu tine nu sunt ieftine, Cunoști deci oameni care își permit aceste deplasări…

Da, dar nu cunosc numai oameni cu bani, ci și pe cei care au ca prioritate în viață călătoria și destinațiile îndepărtate, pentru că aceste călătorii se pot plăti și în rate. Noi de aceea le lansăm cu un an înainte. Între clienții noștri sunt oameni liber întreprinzători, medici, notari, oameni de afaceri, am avut și procurori, și judecători, am avut oameni care lucrează în corporații, am avut de la directori de companii cu 16000 de angajați, așa cum avem oameni de afaceri cu afaceri mai mici, sau din construcții, dezvoltatori imobiliari, etc etc . În excursiile astea sunt oameni angajați care își planifică concediul cu un an înainte, așa cum sunt oameni care nu trebuie să ceară voie nimănui să plece 2 săptămâni. Sunt oameni care plătesc vacanța în rate, în 4, sau mai multe, sunt toate categoriile sociale, sunt oamenii pentru care zborul la business class nu e o povară, așa cum sunt oameni care zboară la economy și sunt la fel de fericiți.

Apar tot mai multe investiții în turism, din păcate nu sunt susținute de autoritățile locale, de infrastructură. Turismul crește, dar ar  crește și dacă nu am avea guvern sau dacă nu am avea Ministerul Turismului. Și va crește, pentru că în Europa, România este o destinație pe care foarte puțini europeni au văzut-o. Crește natural, nu pentru că cineva ar face ceva în acest sens, că nu face…

Ce asigură fericirea unui om într-o călătorie?

Asta este o întrebare foarte bună… Am observat că fericirea oamenilor este legată de împlinirea viselor lor. Eu citeam Jules Verne și mi-am dorit să ajung la Farul de la Capătul Lumii… Sau la armata de soldăței de teracotă din China, sau în Australia mi-am dorit să ajung la marea barieră de corali. Mi-am dorit de mic copil toate astea și îi înțeleg pe turiștii din grup pentru care excursia respectivă este cea care îi aduce pentru prima oară în fața unui anumit obiectiv și  îi sfătuiesc să se bucure, să își ia timp să simtă emoția și că și mie mi-au dat lacrimile de fericire atunci când mi-am împlinit un vis și știu cum se simt ei când ajung acolo unde și-au dorit.

Deci nu are legătură cu statutul social.

Nu, nici vorbă. Poate să aibă foarte mulți bani și să fie un om posomorât în permanență, așa cum poate fi un om cu mai puține resurse, dar care să fie foarte fericit. În primul rând, ca să-ți îndeplinești un vis, trebuie să-l ai. Mulți spun că pasiunea lor este să călătorească, dar nu fac nimic în acest sens, rămâne doar o declarație. Unii își iau două joburi pentru asta, sau renunță la multe alte chestii pentru pasiunea lor. Nu mai cheltui bani pe haine, sau pe evenimente, economisește, renunță la ceva pentru a-ți îndeplini visul.

Mi se pare că o vacanță nu are farmec dacă în cele 2 săptămâni turiștii nu au râs, nu au lăcrimat, nu au interacționat cu localnicii. Dacă nu au trecut prin toate stările, experiența nu a fost perfectă.

Ce mai visezi?

Am văzut în mare cam tot ce mi-am dorit. Evident că sunt multe locuri pe lumea asta în care probabil nu voi ajunge. Dar singurul loc în care sper să ajung este zona Polineziei Franceze, care este foarte îndepărtată și nu aș vrea să merg doar în Bora Bora, ci în mai toate acele țări mici pentru care aș trebui să am la dispoziție o lună, o lună și jumătate. Nu am un target să văd cât mai multe țări, dacă aș fi vrut, aș fi văzut mai mult decât cele 90 de țări prin care am fost. Dar nu acesta este scopul. Am fost de 12 ori în Statele Unite, de 3 ori în Argentina, de 3 ori în China, de 8 ori în Japonia, de 8 ori în Tanzania, dar m-aș mai duce, pentru că prefer să le transmit oamenilor că, dacă eu am decis ca excursia asta să fie doar în Tanzania și nu în Tanzania și Kenya, este pentru că am argumente.

Te-au curtat ambasade?

Am primit scrisori și mesaje de mulțumire că le-am vizitat țările. Dar e  mult spus curtat…

Îți știi programul… până când?

Toate călătoriile de anul acesta și jumătate din anul viitor sunt vândute. Anul acesta am mai făcut împreună cu cei de la Eturia niște pachete turistice pe care le numim excursii recomandate de Răzvan Pascu, pentru că am observat că oamenii au încredere în mine. Singura diferență este că eu nu merg în ele, dar mă ocup de organizarea lor până în detalii. Și aceste excursii au succes…

Ce te-au învățat călătoriile?

Multe lucruri… Unul dintre ele este că lumea este diversă, trebuie să o acceptăm așa cum este, fără să ne punem prea multe întrebări, fără să judecăm oamenii… Am fost anul acesta în Madagascar și am aflat foarte multe lucruri despre triburile de acolo, ce săracă este țara, ce tradiții are, care azi pot părea crude, dar nu trebuie să judeci, ci să-i accepți și să nu încerci să-i schimbi. Nu te poți duce într-o destinație exotică și să vrei să mănânci o ciorbă românească. Du-te și mănâncă mâncarea lor pentru 2 săptămâni. Eu asta recomand turiștilor, să se imerseze în cultura locală, asta înseamnă să meargă într-un restaurant local, să meargă cu taxiul o dată, să afle, cu bune și rele tot ce înseamnă experiențele locale. În Zanzibar noi stăm într-un resort de 5 stele și avem plaje extraordinare la dispoziție, dar recomand turiștilor să meargă cu mine două zile și în afară, să vadă și Zanzibarul real, să afle chinurile la care au fost supuși oamenii acolo, fiind cel mai mare târg de sclavi din istorie, este important  deci să aruncăm „o privire 360”. Nu vreau să se întoarcă acasă ca și cum ar fi fost într-o poveste, ci că au trăit ceva real. Și vor aprecia cu atât mai mult serviciile turistice din țara respectivă, știind ce greu le este localnicilor.

Deci o adevărată experiență nu este una cu make up.

Nu, categoric, nu. De exemplu în Rio de Janeiro îi duc pe turiști inclusiv în favele. Există tur de favele, în care mergi cu ghizi specializați. Rio este un oraș incredibil de frumos, dar și favelele trebuie văzute. Mi se pare că o vacanță nu are farmec dacă în cele 2 săptămâni turiștii nu au râs, nu au lăcrimat, nu au interacționat cu localnicii. Dacă nu au trecut prin toate stările, experiența nu a fost perfectă.

Ce ți se spune la sfârșit?

La sfârșit eu sunt cel impresionat. E wow. Fie când ajungem pe Otopeni, fie în parcarea aeroportului, când mă iau 40 de oameni în brațe, nu se compară cu nimic, asta nu se poate cumpăra cu nimic… Vin acasă ostenit, copiii mă iau de odihnit, dar sunt plin de o anume energie care mă face ca a doua zi să o pot lua de la capăt. E wow.

#CalatoriiDeGrupByEturiaSiRazvanPascu

Lasă un comentariu: