Eduard Mircea Uzunov este proprietarul și fondatorul companiei de real estate Regatta Imobiliare care are 27 de ani de existență. Este un mare colecționar de artă, un om activ, conduce o echipă cu care a plecat la drum de la început și cu care este și astăzi. În fiecare zi postează pe facebook câte o operă de artă din colecția personală ca să creeze, spune el, o stare de bine celor care îl urmăresc în această perioadă tristă și plină de provocări de toate felurile. (Stă în casă, firește, și face peste 10 000 de pași pe zi, simțindu-se ca un leu în cușcă…)

Care este preocuparea ta zilnică acum, când stai în casă?

Primul gând dimineața este să postez ceva pentru cei care mă urmăresc pe Facebook sau Instagram, ce găsesc în casă, sau în colecția mea, pentru că starea bună pe care ne-o dă arta în condițiile actuale, este evidentă. Arta este, în piramida lui Maslow la un nivel foarte sus și foarte îngust, e adevărată. Acum fiecare ne gândim la supraviețuire, desigur.

Dar, de-a lungul vieții, de câte ori am avut probleme, uitându-mi la opere de artă am trecut mai ușor peste momentele dificile. Însă principala preocupare a zilei și a vieții mele este să fie copiii bine. La începutul izolării, să zic așa, mai ieșeam cu mașina și ne mai plimbam fără să intrăm în contact cu nimeni, dar am renunțat la asta, și la parc, și la tot. Și asta mă frustrează, că nu pot merge în parc, fiindcă nu mai văd natura înflorind, ori mie asta îmi place cel mai mult, renașterea de acolo, ca și cum ar fi Dumnezeu peste tot.

Un semnal de alarmă care ne-a fost tras de această nenorocire este că nu contează că ai bani, fiindcă suntem singuri la final, în fața Lui Dumnezeu și fiecare dintre noi suntem vulnerabili.

Ești credincios?

Da. Și sunt și un mare colecționar de icoane, de fapt, salvator de icoane. Am vrut mereu să le salvez și le restaurez pentru a le recupera. Am una cumpărată de la Bruxelles, printre ultimele pe care le-am luat, de la un târg de vechituri, pe care am renovat-o și care este foarte frumoasă… Mai am niște icoane din diverse locuri, între ele una primită de Patriarhul Iustinian al României de la Patriarhul Rusiei… Trăiesc cu frumosul în jurul meu, că-mi ridică moralul.

Cum vezi criza asta și tot ce s-a întâmplat?

Numai întrebarea ta îmi provoacă o emoție și îmi face pielea de găină. Fiindcă este inimaginabil cum, de pe o zi pe alta, de la o săptămână la alta se termină tot, se oprește lumea în loc. Este incredibil și nu știi ce se va întâmpla și ce va urma… Chiar dacă am trecut prin curemurul din 77, Revoluție, prin 13-15 iunie, prin criza economică din 2008, prin criza de divorț și un scandal teribil, se pare că mai trebuie să trec și prin asta. Ce m-a îngrozit mereu în timpul marilor crize a fost sunetul sirenelor salvărilor și al mașinilor de pompieri. Când auzi salvările cu sirenele pornite, te îngrozești…

Care sunt valorile care nu se pierd niciodată?

Dragostea, credința, arta de calitate. Îți vorbeam despre icoanele astea care au fost pictate în condiții de post, de smerenie, că nu orice pictor poate fi numit iconar și de starea pe care mi-o dau… În artă există un secret pe care îl știu de la mari artiști: fără implicarea divinității în procesul creației, nicio lucrare nu se „închide bine”. Nu se încheie. Eu cred că universul pune lucrurile acolo unde trebuie ele să fie și poate că acum ne-a tras un semnal de alarmă în acest sens. Lumea chiar o luase razna cu totul. Cu totul!

Arta îl face pe om?

Da. îl face. Îl face fericit. Îi dă o altă stare și o altă perspectivă, pentru că frumusețea în artă e ca un ocean: în fiecare zi aceeași lucrare îți spune altceva.

De când te-ai apucat să colecționezi?

De 20 de ani.

Cum te-ai apucat?

A fost o întâmplare, pentru că, vânzând multe case, am vândut la un moment dat și drepturile litigioase de la o colecție de artă și atunci nu știam decât de Grigorescu și Pătrașcu și încă vreo câțiva…

Acum știu mii, pentru că m-am aplecat asupra artei imediat. Și m-am dus la galerii, la licitații. Sunt nelipsit de la licitațiile de artă de 20 de ani încoace. Mă uit cu atenție la fiecare lucrare, fie că e pictură, sau sculptură să găsesc acea conotație artistică specială care o transformă într-o capodoperă.

Deci nu vorbim doar de investiție.

În niciun caz.

Recunoști orice semnătură?

Da, au fost oameni care m-au dat pe spate cu știința lor, cu cultura lor. Recunoșteau artiști români la orice oră și unul dintre ei m-a învățat multe… Îmi pare tare rău că nu putem face acest interviu la galerie, la Rotenberg Uzunov, pentru că acolo este un loc special.

Prin ce este special?

Prin faptul că există un mic spațiu de artiși contemporani și alături este un apartament în care a trăit 96 de ani asistenta Anei Aslan care a murit acum 6 ani, pe care l-am cumpărat și l-am transformat într-un  art appointment. Acolo au venit directori de muzee din afară, a venit Cătălin Stegerean de la Muzeul Național de Artă al României și toți au zis că locul este ca un rai, pentru că, atât eu cât și partenerul meu, Michael Rotenberg, avem ochi buni.

Cum ați deschis această galerie?

Acum 8 ani, eu aici și partenerul meu la Tel Aviv, vorbind despre ce a mai apărut prin licitații, ce se mai vinde, m-a întrebat auzi, dar nu facem și noi o galerie? Și în secunda doi i-am zis colegei mele de departamentul nostru comercial să găsească un spațiu, și l-a găsit pe cel de care am spus. Inițial l-am închiriat și apoi l-am cumpărat.

Cum vede un colecționar colecția lui? Ca pe o plăcere, ca pe o investiție?

Și, și. Dar calitatea este cea mai importantă valoare a unei colecții. Am avut foarte multe discuții cu Vasile Parizescu, fostul președinte al colecționarilor din România, pe care l-am ajutat să scoată volumul „Viața ca o pasiune”  și care a murit la 94 de ani. El spunea că orice muzeu, orice colecție trebuie să fie active. Orice lucru pe care nu-l mai vrei, poate fi vândut și apoi înlocuit.

În viitor, oamenii vor face cheltuieli din nou, fiindcă există foarte mulți bani și foarte mulți oameni bogați care vor investi în continuare, nu vor dispărea proprietățile de valoare.

Și piața imobiliară de lux ce va face în următoarea perioadă?

E blocată acum, pentru că, vorbind tot de piramida lui Maslow, oamenii sunt preocupați de altceva, de împlinirea nevoilor de bază. După care se uită la lux.

Nu ți se pare că noțiunea de lux se va schimba?

Nu. Niciodată. Luxul nu va dispărea niciodată. De ce să dispară?

Citeam că ne vom uita de acum încolo de 2 ori înainte de a face chetuieli delux.

De ce? Și eu am dat mii de euro pe sneakerși și altele și nu-mi pare rău, asta era situația. Am cheltuit și pe case, asta a fost. În viitor, oamenii vor face cheltuieli din nou, fiindcă există foarte mulți bani și foarte mulți oameni bogați care vor investi în continuare, nu vor dispărea proprietățile de valoare. Că vor scădea puțin valorile, este evident, dar nu vor dipărea. Ce, au dispărut palatele, castelele, în și după marile pandemii din istoria Franța, sau Rusiei. Sau din Anglia? Nu, nu au dispărut. Nu au cum să dispară produsele de lux, fiindcă luxul va face diferența dintre clasele sociale.

Și asta nu va dispărea niciodată.

Nu, niciodată. Nu vor dispărea clasele sociale, dar un semnal de alarmă care ne-a fost tras de această nenorocire este că nu contează că ai bani, fiindcă suntem singuri la final, în fața Lui Dumnezeu și fiecare dintre noi suntem vulnerabili, pentru că sănătatea este cel mai important lucru! Nu contează nimic altceva, este important să fii sănătos și să te poți bucura de tot ceea ce vezi. Asta este viața, când e liniștită este minunată.

Totdeauna am fost la cârma echipei și am văzut viitorul și m-am adaptat… Viziune și valori, astea au contat. A fost vorba despre încrederea, respectul față de clienți și credința că va fi bine.

Care sunt artiștii în care investești?

Eu susțin câțiva artiști, Raid, Marc Caraian, care are 19 ani și pentru care am comenzi incredibile, Diana Manole, Sorin Maxim, sunt câțiva artiști care promit și chiar au devenit certitudini de valoare.

Banii nu sunt un scop în viață, ci un mijloc! Un mijloc de a-ți oferi bucurie ție și celor dragi!

Ce se întâmplă cu banii în această perioadă?

Consider că acum valoarea banilor crește cu fiecare oră. Din această cauză trebuie să fim atenți pe ce și cum cheltuim.

Ai știu dintotdeauna să faci bani?

Da… cred că da, și le mulțumesc părinților mei pentru gena asta. Nu am avut bani, dar acum 27 ce ani când m-am apucat de business, voiam să am și eu ce aveau alții. De aceea susțin acum artiștii, pentru că și eu am fost ajutat în business, și nu o să uit niciodată prietenia lui Dan Șucu, ca să dau un exemplu, și ideile pe care le aveam amândoi. La un moment dat i-am spus uite, hai să oferim un discount la canapelele tale celor care cumpără case de la Regatta. Erau idei bune, care au consolidat branduri, companii…

Regatta are o longevitate remarcabilă pentru tipul ăsta de business. Cum se explică?

Da, noi am fost și caz de studiu la Singularity University care a trimis un student acum 8 ani ca să studieze cum se adaptează compania noastră fiecărei provocări. Când am început businessul, vindeam apartamente prin România liberă, acum vindem virtual, am trecut prin multe etape care au adus cu ele mari provocări. Totdeauna am fost la cârma echipei și am văzut viitorul și m-am adaptat… Viziune și valori, astea au contat. A fost vorba despre încrederea, respectul față de clienți și credința că va fi bine. Echipa cu care lucrez este aceeași de 27 de ani. Și suntem o echipă unită, sudată, o echipă de termen lung!

Unii spun despre oamenii de business că lucrează foarte puțin cu emoționalul. Ce le-ai spune?

Eu unul nu-mi pot da emoțiile la o parte, fiindcă ăsta sunt eu! Emoția se vede în businessul meu pentru că acuma începusem să lucrăm într-o piață specială a caselor vechi. Eu am promovat mult palatele și genul acesta de case, deși cifra de afaceri a companiei nu provine din asta. 60-70% vine din zona de vânzare de terenuri, de birouri, etc. Dar am căutat mereu valoarea. M-am înconjurat de oameni care știu istoria arhitecturii, care cunosc domeniul, care știu valorea lucrurilor. Cea reală!

 

Frumusețea în artă e ca un ocean: în fiecare zi aceeași lucrare îți spune altceva

Cum îți explic atunci că Bucureștiul abia așteaptă să-și ucidă clădirile vechi și istoria?

Pentru că sunt anumiți speculanți care nu știu valoarea acestor case și ce reprezintă ele și iubesc doar banii. Ori asta este o greșeală. Banii nu sunt un scop în viață, ci un mijloc! Un mijloc de a-ți oferi bucurie ție și celor dragi! Sunt oameni din cercul meu care întreabă: Uite eu am făcut 150 de milioane, tu cât mai ai până îi faci?:) Cu ce mașină mergi? Ce ți-ai mai luat? Nu, toate astea nu trebuie privite așa! Valorile sunt altele și acum realizăm asta. Coeziunea,  dragostea, sănătatea, astea sunt valorile. Fără oameni în jurul tău, ce faci? Te bucuri de unul singur? Nu are niciun farmec, niciun rost!

Industria în care activezi are o expresie: rechinii imobiliari. Cum îi definești?

Ca oameni care fac speculații și achiziții fără suflet.

Colecția ta este plină și de povești, nu numai de opere de artă.

Da, eu am făcut sacrificii ca să le am, și fiecare obiect adunat are o poveste a lui care îmi vine în minte când îl privesc.

Valorile sunt altele și acum realizăm asta. Coeziunea  dragostea, sănătatea, astea sunt valorile. Fără oameni în jurul tău, ce faci? Te bucuri de unul singur? Nu are niciun farmec, niciun rost!

Ce se întâmplă acum în piața imobiliară?

În primul rând sunt probleme cu chiriașii, cu cei care nu își pot plăti chiriile din cauza faptului că nu mai au venituri. Și se rediscută și se renegociază contractele de închiriere, mulți proprietari sunt în situația de a oferi o pauză de 2 luni chiriașilor în ceea ce privește plata chiriilor.

Și în artă ce se întâmplă?

Arrmark m-a uimit zilele trecute cu vânzări extraordinar de bune, cu un Girgorescu la 200 000 de euro, sau altele asemenea, care arată că oamenii cu bani investesc în artă, fiindcă arta poate fi monedă de schimb în vremuri de criză.