Cele 3 seriale evreiești mi-au dat sentimentul clar că trăim de fapt pe planete diferite, deși fizic suntem așa de apropiați și că viața acestor oameni, și a atâtor altora din alte comunități, îmi/ne este total străină.
Ce știu despre ultraotodocși? Ce știu despre palestienieni, ce știu cu adevărat despre acești oameni?
Țin minte doar că, într-o dimineață, chiar înainte de a se lumina de ziuă, fiind în aeroportul din Istanbul și așteptând să mă îmbarc, am văzut cum un mare grup de ultraortodcși, probabil hasidici, au început să-și înfășoare curele pe mâini și să-și pună pe cap obiectele lor de rugăciune, ceea ce m-a uimit. Mi s-au părut exotici, sinceră să fiu.
Știm despre ei ce vedem la tv, ce mai citim pe net, asta dacă avem timp, sau ne interesează ceva anume așa… la modul general
Unothodox este o miniserie germano-americană realizată după povestea adevărată a lui Deborah Feldman care și-a scris memoriile în 2012. A fugit din comunitatea evreilor hasidici, satmari, adică plecați din Satu Mare acum 100 de ani, la New York. Dintr-o asemenea comunitate fuge Esther Shapiro, personajul principal, care vrea să își găsească drumul, care își caută identitatea pe care simte că o pierde între ai ei. lucru la care contribuie și drama căsătoriei ei aranjate care nu se consum fizic timp de un an, ducând cuplul la disperare și frustrare. Fuge în Germania unde și mama ei, care a părăsit comunitatea la rândul său cu mulți ani în urmă, locuiește cu iubita ei. Esther Shapiro, (Esty) este jucată de Shira Haas, o actriță pe care o reîntâlnim de altfel și în Shtisel, serialul despre o altă comunitatea, tot de ultraortodocși, dar sioniști de data asta, locuitori ai Ierusalimului.
Dacă cei din New York se dovedesc a fi drastici cu regulile, cu ritualurile și cu felul de a trăi, considerând că Tora și cele cinci cărți ale lui Moise trebuie luate ad litteram, cei din Ierusalim ne dezvăluie o comunitate care, deși religioasă, adaptează cele scrise în cărțile sfinte la traiul de zi cu zi într-un mod mai relaxat. Se confruntă cu probleme omenești: iubire, trădare, frică, depresie, îndrăgostire, zbatere… dar Shtisel are umor, acel umor tipic evreiesc, inteligent, cu istorie și cu rădăcini adânci în felul în care ei văd și înțeleg viața, reducând-o la ideile ei principale.
Fauda este din aceeași lume, dar dintr-o altă partea ei, una care nu are treabă cu religia, ci cu terorismul. Fauda (care înseamnă haos în arabă), m-a făcut să înțeleg cât de ascunse, de tensionate, de periculoase și fără sfârșit sunt luptele între evrei și palestiniei. Nu știu cât de obiectiv este acest serial, poveștile lui, nu-mi dau seama cât adevăr este acolo, sau dacă nu cumva nuanțele sale sunt favorabile evreilor, dar știu cât de bine este făcut și cât de bine joacă un actor pe care l-am descoperit astfel și care m-a cucerit definitiv. Îmi fac tricou cu el:)
E vorba despre Lior Raz, un evreu care a făcut armata la 18 ani în Israel, și apoi la 19 a luptat chiar în forțele antitero. Cu alte cuvinte, ceea ce joacă în film, asta a și trăit, personajul său, Doron, fiind responsabil alături de echipa sa, de prinderea și anihilarea teroriștilor palestinieni indepoendenți, sau din mișcarea grupării Hamas.
Revin. Povestea actorului Lior Raz continuă cu plecarea lui în Statele Unite unde a devenit bodyguardul lui Arnold Schwartzenegger și al soției acestuia. S-a întors în Tel Aviv și s-a înscris la facultatea de teatru și film de acolo. Joacă teatru, își face meseria de actor cu brio, iar internațional s-a lansat cu acest serial care are o forță neobișnuită.
Lupta ca lupta, dar viețile acestor oameni, fie că sunt dintr-o tabără, sau alta, nu sunt simple, ba chiar împart același pericol.
Dupa ultimul episod al ultimului sezon, 3 adică, am înțeles că pacea este ceva ce nu se va putea face vreodată cu adevărat în zonă…
Deși mănâncă la fel, deși poate că peste zidul dintre ei există prietenii între unii și alții, și deși își vorbesc unii altora limba, pacea și liniștea nu vor fi atributele constante ale vieții în zonă. Niciodată.
Urmăriți-le, vă recomand, chiar și pentru că vă oferă o „călătorie” în zone și culturi în care nu pătrundem ușor, pentru că ele sunt închise restului lumii.
