Ne cunoaștem între noi în așa zisele „bule” și bănuim uneori ce se află în spatele unei postări sau a unei fotografii din social media, simțim uneori ce spune sau ce trăiește cineva, dar rareori facem ceva, sau ducem această emoție la capăt. Cu unii dintre prietenii noștri virtuali suntem prieteni și în viața de zi cu zi, cu unii doar ni se pare.

Prietenia virtuală este înșelătoare. Îți poate da, la un moment dat, impresia că nu ești singur și că sunt atâția care te cunosc și care te înțeleg, sau sunt de acord cu tine și-ți dau inimioare și likeuri. Ce minciună.

În fapt, nimeni nu cunoaște pe nimeni, poate doar numai aceia care-ți sunt prieteni în viața reală, și nici aceia mereu, și nici aceia pentru totdeauna.

Ne amăgim că Facebook sau Instagram sunt rețele de socializare care substituie relațiile reale.

Nu blamez și nu dau cu piatra în social media, să fim serioși, ea are rolul ei, ci doar vreau să mă asigur pe mine scriindu-vă vouă de faptul că este doar… o rețea. Atât. O rețea unde mesajele se pot viraliza, unde informația se poate transmite, unde chiar și ajutorul se poate da, sau unde revoluțiile se pot naște. Are, ca orice lucru, o parte bună și o parte rea.

Dar mai este o parte. Mai rea decât cea rea, pentru că ni se strecoară în obiceiuri, în rutina zilnică, în timpul și mintea noastră și, din cauza ei, se pot strica prietenii, nicidecum crea.

Dar până la urmă totul se rezumă la om, la educația lui, la rădăcinile lui, la stilul și valorile lui. La credința lui.

Și eu am căzut pradă influențelor, de ce să nu recunosc? Și mie mi s-a întâmplat să judec greșit, să fiu judecată greșit, să spun sau să fac lucruri pe care înainte nu le-aș fi făcut sau zis, să sper la ceva ce nu avea cum să se întâmple, să cred în prietenii care nu erau, de fapt, reale și nu ar fi fost niciodată... Până când am înțeles că, dacă mă voi lăsa manipulată emoțional, voi pierde.

Bulele din social media sunt doar niște locuri, o agora, niște adunări. Nu înseamnă prietenia, asa cum Zuckerberg ne minte cu make new friends… nope, nici vorbă.

Și mai e ceva. Această social media scoate ce este mai rău din omul ce-și dorește apreciere, laudă, aplauze și flori. Am văzut oameni modificați de iubirea de sine, fiindcă această iubire de sine nu mai lasă loc unei alte iubiri, unui timp de gândire, de meditație, de întrebări.

Likeurile, followerșii, inimoarele, toate astea îți pot lua mințile la orice vârstă ai fi și oricum ai arăta. Îți pot induce depresia, îți fură încrederea în tine și creează dependențe care, dacă nu sunt satisfăcute, pot naște monști.

Mai mult decât atât, pot crea false competiții, unele fără nicio miză.

Filtrele folosite (da, folosesc și eu) ajung să te prezinte într-o lumină falsă, dar frumoasă în care ajungi și tu să crezi că ești ajutându-te să-i minți pe alții, dar mai ales pe tine.

Opiniile, liberul arbitru și discursul sunt desfințate cu ură și cu false argumente.

Ne facem unii pe alții penibili, sau falși, în contextul în care noi înșine suntem și penibili și falși de multe ori, vedem, vorba aia, filtrele din ochii altora, și nu transformările reale ale propiului nostru corp.

În fine, social media este un teritoriu care devine periculos pe măsură ce intră în viața reală, sau o substituie de-a dreptul.

Trăiți-vă viața, zic, aceea pe care o aveți- bună, rea, că în fond nu e nimeni așa de fericit precum pare pe Instagram și nici așa de deștept precum lasă să se înțeleagă pe Facebook.