Ce spun filtrele despre noi

Ce spun filtrele despre noi

„Citesc printre filtre”  îmi spune Ana Morodan care se află lângă mine în  Transilvania Train în timp ce străbatem distanța dintre Sibiu și Brașov și bem o cafea.

Serios? -am întrebat, știind, de fapt ce a vrut să zică. Da, are dreptate, se poate vedea ceva printre filtrele folosite cronic în social media. Știm, nu-i așa, că mulți (toți?) folosim, mai mult sau mai puțin, filtre aplicate fotografiilor pe care le postăm în social media. Dar ce vedem printre ele, cu adevărat? Ce transpare printre FaceApp, prin FaceTune și altele? Ce spune filtrul despre noi?

Că vrem, cu toții, să fim cea mai bună versiune a noastră, că vrem să arătăm mai bine decât arătăm în viața reală, că nu ne acceptăm defectele, vârsta, cam tot ceea ce societatea (uneori și noi!) considerăm a fi dezagreabil.

E așa?

Ce ascunde un filtru?

Țin minte că revistele, pe vremuri, erau aspre judecate dacă foloseau Photoshopul. Că nu e, vezi, Doamne, nimic natural, nimic așa cum e, de fapt, deși bietul Photoshop nu ameliora nici pe departe atât de multe cât face acum cel mai banal filtru.

Și, uite că teoria aia pe care am învățat-o în cel mai cinic curs de coperți pe care l-am avut la Stanford, care s-a terminat cu întrebarea/concluzie:„ ce credeți că vinde? O celebritate trecută de prima tinerețe, cu o poveste tragică a vieții, sau una tânără, sănătoasă și fericită?”- se verifică încă o dată.

Am crezut că e vorba despre stilul dur al showbizului american, dar să fim sinceri până la capăt, știm răspunsul.

Și atunci îmi explic oarecum de ce fetele de pe instagram aplică filtre.

Cu cât sunt filtrele mai multe, sau aplicate mai acut, cu atât persoana are mai multe frici, cu atât nu se place și cu atât lipsa de încredere în ea însăși este mai evidentă.

Ne ascundem după filtre, sau dimpotrivă, dezvăluim multe despre noi înșine, prin ele? Ne dorim să fim mai buni, mai frumoși, mai tineri și mai sănătoși. Ne arătăm în hoteluri frumoase, pe maluri de ape turcoaz, în costume de baie care subliniază talia, ne așezăm la mesele cele mai instagramabile și în contextele cele mai spectaculoase. Vrem invidia sinceră a următorilor noștri și admirația lor supusă.

Vrem să-i convingem de ceva. De ce anume? Că suntem mai buni decât părem, sau decât chiar suntem. În esență, luată așa, treaba asta nu ar fi greșită, dacă finalitatea ar fi alta decât falsa slavă a propriei persoane.

Vanitatea generată de social media a devenit cu adevărat rafinată, perversă, amăgitoare și devoratoare. În consecință și-au făcut apariția și „prietenele” acesteia: depresia, teama și stresul.

Cei care reușesc să reziste, să se asume, să nu cedeze tentației, cei care reușesc să se placă așa cum sunt, aceia vor avea, probabil, șanse mai mari să supraviețuiască în online, domeniul acesta care se schimbă cu  viteza luminii, care poate distruge cu duritatea pietrei, care emoționează cu frumusețea omenescului și care amețește cu cântece de sirenă.

Lasă un comentariu: