O călătorie la Odesa. Cu un singur S.

O călătorie la Odesa. Cu un singur S. Pasajul Odesa

Unele orașe se lasă așteptate. Odesa face parte dintre ele, pentru că nu a fost până  acum o destinație la care să mă gândesc. În ucraineană numele orașului se scrie cu un singur S. În rusă și engleză cu 2. Am decis să-l scriu cu unul singur, pentru că așa fac localnicii.

Am descoperit Odesa de curând, pentru că Tarom are, din 31 octombrie, cursă directă acolo. Un bilet este 123 de euro dus întors cu toate taxele incluse.

Orașul m-a surprins plăcut și m-a uimit.

Odesa era, pentru mine, un nume de oraș citit în cărți pe care l-am asociat cu un loc îndepărtat fără nicio legătură cu stilul meu. Am aflat, vizitându-l,  că are o legătură….

Piața Ecaterina cea Mare din centrul orașului

Să mă explic: îmi plac străzile largi pavate cu piatră cubică (de care mi-e dor și care nu se mai află prin București în multe locuri), îmi plac clădirile joase și casele vechi.

Îmi plac parcurile și iubesc copacii.

Ei bine, Odesa are toate acestea la un loc și… din plin. Orașul are o bogăție arhitecturală, 130 de clădiri sunt monumente istorice (păcat că numai 30 au fost renovate până acum).

Străzile sunt largi și platanii bâtrâni care le străjuiesc dau o senzație de parc continuu, de romanț și candoare.

Istoria orașului nu este una foarte veselă, dar locuitorii se mândresc cu un simț al umorului căruia i-au dedicat chiar o grădină cu sculpturi și băncuțe unde poți citi, te poți plimba și te poți gândi. Statuile sunt dedicate scriitorilor și oamenilor de cultură pe care orașul îi iubește.

Statuia lui Isac Babel, scriitor, jurnalist, dramaturg, traducător, istoric. A fost bolșevic, dar omorât de NKVD în 1940 din cauza originii sale evreiești.
Blugii s-au născut la Odesa. Fără glumă…
Creatorii Muzeului: un cercetător, un artist, un constructor… De ce șobolani? Pentru că sunt tenace și inteligenți
Grădina cu statuile vesele

Faine sunt plimbările pe faleza înaltă unde aleile, și copacii, și florile, și statuile contribuie la acest good vibe pe care l-am remarcat în Odesa. De la monumentul ridicat în amintirea Ducelui de  Richeliu, numit de Țarul Alexandre I, Guvernator al orașului pe la 1800 și ceva,  coboară treptele Potemkin devenite celebre după ce Sergei Eisenstein a făcut filmul Submarinul Potemkin.

Scena din film e mai jos- va avertizez ca e cam dură… Pentru un film din 1925, chiar foarte dură

Cerul este peste tot deasupra orașului, nu e fragmentat de zgârie nori, sau acoperișuri stridente. Și nu știu dacă asta se datorează conștiinței localnicilor sau faptului că vechile clădiri au fost construite cu piatră de calcar care nu suportă decât presiunea a maximum 3 etaje, altfel se sparg.

Energia asta bună a locului vine și din toleranța cu care sunt tratați locuitorii de diversele etnii și culte religioase.

Statuia Guvernatorului, Ducele de Richelieu

Odesa poate fi o foarte agreabilă destinație culturală, din punctul meu de vedere. Pe lângă muzee, Opera este în sine de văzut- e a treia ca frumusețe din lume, după Paris și Viena.

Am aplaudat baletul Don Quijote, bine și profesionist lucrat și pus în scenă. Mai bine, spun cu părere de rău, decât la noi, din păcate… Clădirea e frumoasă, impunătoare, cu detalii aurite și filigranate.

Detalii…detalii…

Sunt peste 350 de hoteluri în Odesa, din care Hotel Bristol și Hotel de Paris mi-au atras atenția. Hoteluri de 5 stele, a căror istorie se înscrie în cea a orașului pe care -cum, nu?- turiștii îl numeau Micul Paris, acum o sută de ani.

Hotel Bristol

Holul Hotelului Bristol

Odesa are peste 1000 de cafenele și restaurante. Dar nu există o bucătărie specifică locului. Pentru că Odesa este multiculturală, bucătăria ei este un fusion între bucătăriile grecești, evreiești, turcești, rusești… Un restaurant de fine dinning este Bernardazzi, după numele unui foarte cunoscut arhitect din secolul 19 care a lucrat în Odesa și în Chișinău.

Intrarea în curtea restaurantului unde vara este deschisă o terasă
Detalii din interior
Atmosfera
Toaleta  unde intră și bărbați și femei și în care, deși este comună, are intrări separate pentru cele două sexe…

În concluzie, orașul merită văzut, vara este mult mai animat și cred că-i mai piere din romantismul pe care eu l-am simțit în plină toamnă.

Orașul are 45 de km de plajă, plus un delfinariu excepțional unde spectacolele sunt cu mult mai complexe decât cele pe care le-am văzut la Constanța. Un exemplu:

 

E de văzut și Muzeul Cognacului. Băutura produsă de Shustov în zona Odesei a fost prezentată la Expoziția Internațională de la Paris în 1900 și a primit Marele Premiu, dar și dreptul  de a folosi denumirea de Cognac. Nu exista băutură mai populară din această categorie în imperiul rus.

Muzeul prezintă o distilerie de 150 de ani, oferă posibilitatea unor degustări, are un magazin cu produse exlcusive.

Una din comorile Muzeului

Adevăratul cognac lasă urme pe pahar, atunci când este încercat. Acesta este un prim criteriu al depistării originalității.

Lasă un comentariu: