Leii de pe Fifth Avenue

Leii de pe Fifth Avenue

„Leii de pe Fifth Avenue”, cartea Fionei Davis  apărută la Humanitas Fiction este un roman care leagă, într-o manieră irezistibilă, destinele unei familii întinse pe 3 generații.

Și cum să nu fie irezistibil, când mare parte a acțiunii se întâmplă într-o imensă bibliotecă, de fapt cea mai mare, Biblioteca Publică din New York, locul atâtor mistere care se dezvoltă pe parcursul acțiunii.

Leii de la intrarea în bibliotecă

Din bibliotecă se fură cărți. Cine fură? Ce fură? Ce titluri suscită intersul? Și mai ales, cui? Și, și mai important, de ce?

Două femei, aflate la 80 de ani distanță una de alta, una bunică, alta nepoată, din timpuri și vremuri diferite, una în 1914 cealaltă în 1993, trăiesc situații într-un fel similare, legate de același loc: impunătoarea bibliotecă– în care bunica a locuit, iar nepoata lucrează.

Furtul de cărți este ceea ce le unește, dar și ceea ce le desparte.

Firul vieții uneia se întrepătrunde cu a celeilalte într-un mod organic, dar și ciudat, în stilul, dacă vreți, al romanelor cu Harry Potter.

Dincolo de povestea completă în care găsim detectivi, iubiri, cărți rare și familii destrămate sau reunite, din care înțelegem și felul în care și cum viața femeii din America s-a schimbat în aproape 100 de ani, ceea ce m-a fascinat în plus în carte au fost… notele de subsol care m-au dus spre cu totul alte informații. Exact ca o carte din care afli despre alte cărți, din care afli despre alte cărți…

Datorită lor am descoperit lucruri pe care nu le știam, sau pe care nu le cunoșteam așa de bine.

În primul rând am aflat mai multe despre dumbwaiter, lifurile de mici dimenisuni folosite în restaurante sau case mari pentru a duce mâncarea din bucătăriile aflate de obicei la subsol către sălile de masă aflate la etaj sau utilizate în biblioteci pentru a transporta cărțile din depozitele de la subsol în sălile de lectură. Acest dumbwaiter are un rol important în povestea noastră…

Am aflat despre o revistă lunară pentru femei, McCall`s, publicată din 1873, inițial ca o revistă cu modele de cusut, devenită în timp una dintre revistele cele mai populare, cu articole despre sănătate, frumusețe, creșterea copiilor, călătorii și chiar literatură.

Apoi am aflat ceva despre istoria brandului de încăăminte Doc Martens, bocanci manufacturați la începutul secolului XX-lea în Anglia, ca încălțăminte durabilă și ieftină de lucru, îmbunătățiți și relansați în anii 60 cu o nouă înfățișare și care devin ulterior simbol al mișcărilor nonconformiste, fiind purtați de muzicieni, skin heads, rockeri.

First Folio– cum  este denumită de cercetătorii moderni culegerea publicată în 1623, cuprinzând 36 de piese shakesperiene, tipărite în format folio și care apare și în romanul Fionei Davis.

 

Trezirea la viață, de Kate Chopin, roman publicat în 1899 ca o manifestare timpurie a mișcării feministe. Romanul a fost oprit vreme de 10 ani de la publicare, redescoperierea lui venind 6 decenii mai târziu.

Kate Chopin

Și, nu în ultimul rând, am aflat despre portretele în peniță realizate de pictorul american Charles Dana Gibson devenite prototipul feminității americane la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, combinând trăsături feminine diafane, fragile, cu forme voluptoase. Femeia Gibson era înaltă, zveltă, cu talie foarte subțire, cu sâni și șolduri ample.

Ei bine, toate acestea demonstrează în acest fel că Leii de pe Fifht Avenue este o carte despre cărți, despre o epocă, despre trecerea timpului cu tot ce aduce ea, cu urmele amprentelor temporale asupra lucrurilor, oamenilor și destinelor lor.

Singurele care rămân martorele tăcute și valoroase ale acestui tumult sunt cărțile rare, titlurile care suscită interesul și azi ca și acum 400 de ani. De fapt, este o carte pentru iubitorii de cărți, pentru iubitorii faptelor mici și mari ale istoriei mici și mari în care femeia și-a schimbat statutul într-un mod decisiv.

Lasă un comentariu:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *