Medicul Primar Psihiatru Gabriella Bondoc a fondat o rețea de clinici cu servicii integrate de psihiatrie și psihoterapie. Visul ei este ca oamenii să apeleze la psihiatri și psihologi în număr cât mai mare. „Sănătatea mintală și cea a sufletului sunt cele mai importante”, îmi spune domnia-sa.
Luptă pentru a crea programe inovative care să trateze tulburări diverse și se implică în proiecte pe tema sănătății mintale în companii sau acolo unde stresul face ravagii printre români. A tradus ghiduri internaționale de tratamente, pentru că în România încă nu există. E omul schimbării într-un domeniu deseori stigmatizat: „A, te duci la psihiatru, ești nebun!”
Mnope, nu ești.
Ce aduce diferit o clinică privată în domeniul psihiatriei față de ce aduce statul?
Totul. Colaborarea strânsă dintre psihiatru și psihoterapeut, de exemplu. Psihoterapia are rolul ei, uneori exclusiv, alteori secundar, dar are. În România, colaborarea dintre psihiatru și psihoterapeut este mai rară, nu se prea întâmplă decât ocazional, acolo unde omul sfințește locul, așa cum se întâmplă la Voila, de exemplu.
Noi facem mult mai mult decât atât. Fiecare clinică are o echipă completă de psihoterapeuți de toate specializările și formați în diferite școli. Și fiecare din aceste școli are o viziune diferită asupra tulburării, așa că avem de la psihanaliști, la cognitiv comportamentali. Mai mult, noi facem acele intervenții psihologice care sunt recomandate de ghidurile internaționale. Asta înseamnă că, pentru multe tulburări avem, de exemplu, și câte 7 programe unice.
Vorbiți despre ghidurile internaționale? În România nu există?
Nu… Deși acum există acestea, pe care le-am tradus noi:)
Acum părinții se pot pomeni cu copii cu trăsături autiste care nu mai sunt în stare să comunice sau, mai rău, care acceptă provocări periculoase venite din social media care pot duce chiar la deces
De unde provin aceste ghiduri?
Din Statele Unite, din Europa. În general, sunt metode recomandate internațional. De exemplu, programul nostru de intervenție pentru companii are elemente din ghidurile australian, englezesc, canadian. În ceea ce privește sănătatea mintală, există recomandări cu care lumea psihiatrilor și a psihoterapeuților sunt de acord, care se adresează tuturor tipurilor de tulburări, de la anxietate, depresie și alte probleme din această zonă, până la cele mai grave cum ar fi tulburarea bipolară, schizofrenia etc.iar acus
Legat de sănătatea tinerilor, avem un număr mai mare de tineri care au probleme, de adolescenți care au gânduri de suicid, decât media europeană.
E o meseria vastă, frumoasă, cu multe variabile, fiecare din aceste variabile fiind persoana care deschide ușa clinicii, aducând cu sine problemele ei. În ce măsură statul român ține pasul și are grijă de sănătatea mintală a românilor?
Pe hârtie stăm bine, avem strategii care sunt aliniate la cele europene, dar cumva… nu am reușit să le implementăm. Cu toate acestea aș zice că sistemul românesc este destul de bun și de util. Dacă în Statele Unite se compensează doar 12 ședințe, în Belgia se pot deconta ședințele de psihoterapie în la cuantumul asigurărilor pe care le are persoana respectivă. În majoritatea țărilor europene există, de fapt, un minim pe care oamenii îl primesc, dar e adevărat că e un minim pentru toată lumea.
În România e un pic de-a-ndoaselea. Reușim să oferim ședințe nelimitate, dar unui număr foarte redus dintre cei care au nevoie, aproximativ 25%. Însă nu avem nici servicii, nici ghiduri, nici suficiente clinici specializate pe adicții, de exemplu… Pe de altă parte, nu avem nici echipe de intervenție pentru situații de criză, care să meargă la om acasă să vadă dacă și-a luat sau nu tratamentul…
Dar cum se întâmplă cu decontarea, exact?
Dacă o clinică este dispusă să folosească formele astea de decontare prin Casa de Asigurări, valoarea este foarte mică și mulți psihologi nu vor să lucreze așa, tocmai pentru că iau doar jumătate din valoarea unei ședințe în mediul privat. Chiar și așa, reușim totuși să ajutăm oameni care nu ar fi avut niciodată bani să-și plătească psihoterapia.
Cum stăm în România față de celelalte țări ale Europei la capitolul sănătății mintale?
Aș vrea să vă spun că știm cum stăm, dar nu știm. Avem niște studii statistice care nu sunt la zi. Acolo însă unde avem date, la nivelul de suicid, sau la sănătatea tinerilor, stăm mai prost ca media europeană. Legat de sănătatea tinerilor, avem un număr mai mare de tineri care au probleme, de adolescenți care au gânduri de suicid decât media europeană.
Sănătatea sufletului și a minții e cea mai importantă
Ce facem din acest punct de vedere?
Noi încercăm să ne aliniem, dar nici măcar la trimisul datelor către OMS sau Comisia Europeană nu stăm foarte bine. Trebuie să avem însă grijă de zona asta pentru că rămâne una dintre problemele cele mai mari. Și chiar dacă nu avem date în România, avem date europene care măcar ne orientează spre o realitate.
În continuare stăm prost cu mersul la psihiatru, încă ne ferim… De ce?
Pentru că intervine rușinea care vine din imaginea pe care o aveam cândva, în Evul Mediu, despre nebunia care e dată de diavol…
Dar au trecut niște sute de ani de atunci…
Vreau să cred că omenirea s-a schimbat, dar uneori constat că a rămas pe undeva pe acolo, tributară unor spaime inconștiente. Iar stigmatizarea există mai mult în România, față de restul Europei unde e ceva mai bine. Oricum, eu spun mereu că sănătatea sufletului și a minții e cea mai importantă.
Numărul tulburărilor psihosomatice generate de stres este foarte mare. Jumătate dintre pacienții prezenți la cardiologie, 40% din cei care se prezintă la neurolog și 30% din cei care se duc la gastroenterologie sunt de fapt pacienți cu suferințe emoționale care trebuie să treacă și pe la psihiatru.
Psihiatrul nu este doar medicul care tratează episoade psihotice, ci este un medic care spune de ce fel de intervenție ai nevoie; tratament, consiliere, toate acesta împreună, cum și cât.
Cu alte cuvinte un psihiatru le integrează pe toate și ajută ca intervenția asupra problemei pacientului să se facă în mod corect și eficient. Psihiatria a devenit una din specializările din ce în ce mai căutate și a ajuns pe primele poziții în alegerile tinerilor.
Din păcate, tulburarea antisocială nu răspunde la niciun fel de tratament medicamentos, este o tulburare de personalitate. Cei care au așa ceva nu prea vor să meargă să se trateze și nu răspund nici la psihoterapie. Sunt pur și simplu răi, patologic răi și ajung uneori, din păcate, să populeze zona politică, mai ales în partide extreme
Și atunci unde intervine diavolul? Care este rolul lui?
(râde) Niciunul. Dar să știți că și Biserica Ortodoxă s-a aliniat recomandărilor internaționale și nu prea mai există preoți care să le spună celor cu schizofrenie că sunt posedați de diavol.
Ne este frică de nebunie. De ce?
Pentru avem senzația că ea va fi însoțită de niște gesturi care nu vor putea fi controlate, dar să știți că sunt mult mai multe gesturi de genul acesta făcute de oameni cu trăsături de personalitate antisocială decât de cei cu tulburări psihice severe. Oamenii cu tulburări psihice rar ajung să producă vătămări, în comparație cu cei cu personalități patologice care, din păcate, nu au tratament.
Stați puțin, că asta e interesant. Cum adică? Personalitatea poate fi patologică și nu are tratament?
Sunt oameni care sunt de la natură răi, născuți așa. Sunt oameni psihopați, sociopați… Din păcate, tulburarea antisocială nu răspunde la niciun fel de tratament medicamentos, este o tulburare de personalitate. Cei care au așa ceva nu prea vor să meargă să se trateze și nu răspund nici la psihoterapie. Sunt pur și simplu răi, patologic răi și ajung uneori, din păcate, să populeze zona politică, mai ales în partide extreme
Și apar și la televizor, pentru că le place să fie vizibili. Se consideră deasupra legii, deasupra societății.
Și de ce e rău să apară la tv? Vor fi imitați de alții?
Discuția e lungă, dar pe scurt vă pot răspunde că noi toți avem în noi câte un sâmburel din mai multe tipare de personalitate. Deci și un sâmburel de personalitate antisocială care, atunci când acești oameni aroganți, care discriminează, jignesc, umilesc etc apar la tv sau în online, el tinde să crească.
Deci oamenii pot fi genetic răi…!
Da. Dar nu toți cei răi sunt născuți așa, unii pur și simplu au suferit abuzuri.
Mulți adolescenții au azi ADHD, suferă de dependențe, trăiesc în judecata dură și directă a social media. Seniorii au depresie, sunt izolați și nu sunt valorizați. Ce facem?
Avem nevoie de o modificare generațională de mentalitate. Să încetăm să le spunem „bătrâni” oamenilor de 60 de ani din care unii fac mai mult sport azi decât cei de 20:)
Va trebui să promovăm mai mult teoriile care afirmă că la 60 de ani e timpul pentru a treia facultate sau pentru a treia carieră profesională și nu pentru stat pe bancă în așteptarea morții.
Seniorii noștri au nevoie de socializare. Și cred că nu ar mai trebuie să acceptăm că la vârste înaintate este normal să uităm și să nu facem nimic în acest sens.
Uitarea poate fi tratată la orice vârstă! La 65 de ani, dacă vezi că nu mai ții minte, că ți-e greu să înveți ceva nou, mergi la cel mai apropiat psihiatru. În această etapă, uitarea se poate trata, nu trebuie să aștepți până când nu mai știi cum îi cheamă pe copiii tăi. Antrenează-ți mintea, învață lucruri noi…
Meseriile viitorului se vor schimba semnificativ și mulți oameni vor fi ușor de înlocuit
Iar pentru cei tineri?
Avem niște date, mai ales în categoria tinerilor care lucrează. Am făcut un studiu pe baza celui mai bun chestionar pe factorii de risc în organizații în ceea ce privește sănătatea emoțională.
Și rezultatele sunt îngrijorătoare, pentru că numărul tinerilor între 19-25 de ani care sunt anxioși, deprimați, care se concentrează prost este mai mare decât cei cu 10 ani mai în vârstă.
Tinerii, din liceu încolo, ar trebuie să învețe- și nu numai ei, cum să-și gestioneze stresul, cum să procedeze cu tristețea, cu furia și care e rolul acestor emoții. Se promovează foarte mult Inteligența Artificială, ceea ce mă îngrijorează, pentru că nu toată lumea se va adapta la noua situație în care oamenii vor simți că nu mai sunt necesari, că nu mai are nimeni nevoie de ei… Meseriile viitorului se vor schimba semnificativ și mulți vor fi ușor de înlocuit.
Cum e cu accesul copiilor la tehnologie?
Părinții sunt responsabili pentru asta. Și vorba cuiva: dacă acum 50 de ani părintele nu punea limite, în cel mai rău caz copilul stătea mai mult la televizor sau mânca niște prăjituri în plus. Acum părinții se pot pomeni cu copii cu trăsături autiste care nu mai sunt în stare să comunice sau, mai rău, care acceptă provocări periculoase venite pe social media și să moară. Asta înseamnă că responsabilitatea părinților a crescut.
Iar cu emoțiile ce facem?
Învățăm despre ele. Și cu asta ne ocupăm noi aici, la clinică. Îi ajutăm pe oameni să le cuprindă, să le înțeleagă, pentru că a venit și rândul lor. Dacă acum 50 de ani oamenii învățau cum să folosească tehnologia, azi trebuie să învățe cum să folosească emoțiile. Pentru că am ajuns să știm mai multe despre computerul cu care lucrăm, decât despre cel cu care gândim și simțim😊
Foto Pexels
