Dr. Ioana Mîndruță : "Trebuie să ținem pasul cu evoluția și să investim în sistemul medical, în cercetare și educație"

Dr. Ioana Mîndruță

Medic primar neurolog cu multiple recunoașteri profesionale obținute în țară și în străinătate, Ioana Mîndruță este, pe lângă toate acestea, o prezență caldă, care inspiră încredere și speranță, atribute importante în meseria ei, care mi se pare a fi una dintre cele mai dificile. Sigur, orice medic este, din punctul meu de vedere, un purtător de sens clar și bine definit, acela de a salva vieți, ceea ce, în sine, reprezintă menirea supremă.

Ioana Mîndruță este medic la Spitalul Universitar București  șicolaborează cu multe alte instituții medicale din București și nu numai.

În contextul pandemiei, am întrebat despre munca în spital, noile circuite prin care trec pacienții, comorbiditățile neurologice în cazul COVID. Dar am întrebat-o și ce înseamnă un lifestyle sănătos, având în vedere că în neurologie acesta reprezintă un factor important.

 

Coronavirusul, după ultimele știri, atacă și sistemul cardiovascular, vasele de sânge, mușchiul inimii, există informații că ar afecta și sistemul nervos?

Da, atât sistemul nervos central, cât și nervii periferici pot fi afectați direct de către boală și de asemenea pot suferi consecințe indirecte, în contextul tulburărilor de oxigenare a țesutului nervos.

Bolile neurologice pot fi considerate comorbidități?

Comorbiditatea, prin definiție, este o afecțiune care coexistă cu o altă afecțiune la aceețsi persoană. Unele boli neurologice survin ca și comorbidităti, de exemplu o persoană poate dezvolta scleroza multiplă în timp ce are diabet. Pentru medicul diabetolog scleroza multiplă este o comorbiditate. Daca pacientul cu diabet însă face o neuropatie dureroasă, aceasta afecțiune e considerată o complicație a diabetului. Pentru COVID 19 afectiunile neurologice sunt comorbiditati. Dacă acestea afectează răspunsul imun al organismului, sau funcția respiratorie, atunci sunt comorbidități care cresc riscul vital pentru că acești pacienți pot dezvolta o formă mai gravă de boală.

Ce și cum  s-a schimbat în organizarea muncii tale la Spitalul Universitar București, în secția în care lucrezi, în consultațiile pe care le dai, de când cu pandemia?

Primul pas a fost să ne concentrăm pe urgențele majore, fiind un spital de urgență. Prin urmare, nicio internare cu programare nu a mai fost posibilă. În prezent, toți pacienții care se prezintă la spital trec prin unitatea de primiri urgențe, unde sunt triați de către personalul special antrenat în acest sens. Aici pacienții primesc echipament de protecție, iar cei care sunt considerați urgențe neurologice sunt îndrumați către neurologie la camera de garda, unde sunt examinați de către medicul de gardă în echipament de protecție adecvat ca pentru o  suspiciune de pacient COVID 19.

Dacă nu au indicație de internare, sunt apoi îndrumați la domiciliu, cu indicațiile necesare, iar dacă au indicație de internare vor fi urcați pe o aripă specială a secției de neurologie și se va recolta test COVID RT PCR. Când ajung pe aripa dedicată internărilor din urgență cu test recoltat, dar fără rezultat imediat, sunt considerați suspiciune până avem rezultatul testului, de obicei a doua zi. În acest interval, pacientul se află izolat într-un salon dedicat și este îngrijit cu echipament adecvat. A doua zi, când vine rezultatul testului. va fi direcționat spre una din celelalte secții, dacă este negativ, sau dacă se pozitivează va fi transferat la Spitalul N. Gh. Lupu care este spital COVID și are secție de neurologie, pentru a continua îngrijirile. Circuitele sunt foarte stricte și functionează perfect, iar noi, medicii, suntem testați periodic.

Bolile neurologice ca și alte afecțiuni, de fapt, parcă nu mai există, pare că singura boală pe care ar avea-o omenirea este Covid 19. Sigur, este preocuparea noastră principală, dar sunt atâția oameni care suferă de alte boli… Ce se întâmplă cu ei?

Se prevede o relaxare graduală a acestor măsuri foarte restrictive cu rezerva permanentă asupra riscului de a supraîncărca sistemul medical. Acesta ar putea deveni incapabil sa gestioneze situația menținând în același timp circuitele funcționale obligatorii pentru controlul infecției virale, proceduri adecvate, necesarul de echipamente de protecție și de personal medical calificat. Aceste constrângeri și provocări le au toate sistemele medicale acum în toate țările afectate de pandemie. Prin urmare, vom asista la o reorganizare majoră în perioada următoare.

 

Organismele evoluează permanent, la fel si provocările medicale. Totul e să ținem pasul cu evoluția, să nu ne lăsăm copleșiți, să investim permanent în sistemul medical, în cercetare și în educație.

 

Mi se pare o muncă grea, am văzut odată, la tine la spital, câteva persoane cu mari probleme și am simțit așa… cum mi se rupe inima în bucăți… Cum faci față? Știu, e o întrebare clișeu, poate părea chiar naivă…

Este o meserie frumoasă în care ai puterea ca, prin cunoștințele și efortul tău, sa ameliorezi un pic suferința altora, sau măcar sa îi faci să înțeleagă și asta e o bucurie enormă. Nu e ușor să nu suferi la rândul tău si să nu fii impresionat, neurologii sunt o categorie de medici în care rata de „burn out” este una dintre cele mai înalte. Sunt mai multe metode de a face față și te asigur că nu e o întrebare naivă sau un cliseu, ci o problemă foarte actuală, pentru că, de exemplu, gestionarea în echipă a pacienților complicați, sau distanțarea periodică te face să-ți păstrezi mintea limpede și să rămâi eficient

Care sunt bolile cronice neurologice cel mai des întâlnite?

Boli cerebrovasculare, aici sunt încadrate consecințele asupra sistemului nervos legate de afecțiuni ale vaselor (macro și microcirculație) și cordului, de exemplu ateroscleroza, hipertensiunea arterială, consecințele vasculare ale diabetului, boala ischemică cardiacă, aritmiile, insuficiența cardiacă, etc. Boli neurodegenerative: boala Alzheimer, boala Parkinson, scleroza laterală amiotrofică etc, boli ale mielinei: scleroza multipla, neuropatii demielinizante, etc. Epilepsia, boli autoimune ale sistemului nervos central si periferic: encefalite, neuropatii, neurooncologie (tumori), tuburări de dezvoltare, malformații, boli metabolice…

Cum stăm la capitolul acesta în România față de alte țări? Cum stăm la demență, la epilepsie, etc…

România are, în principiu, toate pârghiile de investigare și tratament pentru afecțiunile neurologice conform cu ghidurile europene în vigoare.

România nu are însă rambursare pentru toate investigațiile necesare, de exemplu investigațiile genetice, imunologice, metabolice. Nu are acces la molecule de ultimă generație pentru toate afecțiunile, cum ar fi accesul la generația nouă de medicamente antiepileptice. Nu are centre dedicate pe supraspecialități cu echipe multidisciplinare funcționale, programe de prevenție activă eficiente, echipe medicale și interdisciplinare capabile să aplice la fondurile europene pentru cercetare în neuroștiințe. În prezent sunt doar câteva consorții cu activitate eficientă în absorbția fondurilor europene de cercetare și dezvoltare în acest domeniu.

 

„Rareori putem afirma că o boală neurologică s-a vindecat”

 

Dar care sunt de fapt cauzele acestor boli, ce noutăți aduc știința și cercetarea în acest sens?

Majoritatea acestor boli sunt boli cronice despre care putem spera doar că le vom controla eficient ca să ne afecteze cât mai puțin și să rămânem funcționali cât mai mult timp.

Cauzele sunt reprezentate de o interacțiune între echipamentul genetic al fiecăruia, reactivitatea la factorii de mediu si lifestyle. Asupra tuturor acestor factori putem acționa la un moment dat în timpul existenței noastre și, cu cât acționăm mai precoce, în mod preventiv, cu atât suntem mai eficienți în majoritatea acestor patologii neurologice. Îți voi da câteva exemple: purtarea căștii de protecție în timpul activității sportive cu risc de traumatism cerebral (ciclism, etc) a redus mult incidența epilepsiei posttraumatice în ultimele două decade.

Chiar și asupra factorilor genetici putem acționa preventiv, de exemplu atunci când mergem să cunoaștem familia partenerului cu care plănuim să avem copii, ne vom interesa și ce boli cronice sunt în familia respectivă… astfel poate ca vom fi capabili sa apelăm la un sfat genetic competent chiar înainte de concepție…

 

Neurologii sunt o categorie de medici în care rata de „burn out” este una dintre cele mai înalte.

 

Există lucruri pe care știința încă nu le poate explica în legătură cu epilepsia sau cu demența?

În toate domeniile sunt aspecte incomplet elucidate și, de asemenea, pe măsura ce elucidăm unele aspecte, apar noi întrebări, asta e știința și complexitatea vietii. Organismele evoluează permanent, la fel si provocările medicale. Totul e să ținem pasul cu evoluția, să nu ne lăsăm copleșiți, să investim permanent în sistemul medical, în cercetare și în educație.

 

„Pentru COVID 19 afecțiunile neurologice sunt comorbidități”

 

Bolile neurologice se vindecă?

Rareori putem afirma că o boală neurologică s-a vindecat. Ca principiu, trebuie să pui un diagnostic foarte corect, să ajungi la cauză și să acționezi asupra cauzei, în măsura în care este posibil și înainte de a genera consecințe funcționale care se autoperpetuează în sistemul nervos. De exemplu, un pacient care dezvoltă epilepsie la o anumită vârstă și se constată că are o leziune care este responsabilă de crizele de care suferă. Dacă vom îndepărta chirurgical leziunea la debutul bolii, vom putea spera la o vindecare pentru că în creier nu s-au dezvoltat încă fenomene de perpetuare a circuitelor anormale pe care boala le inițiază și întreține. Dacă însă boala a „bombardat creierul 10 ani” și abia apoi îți pui problema să înlături leziunea cauzală, foarte probabil ca vindecarea nu mai este posibilă.

De multe ori însă cauza a acționat cu mult înainte ca boala să dezvolte primul semn clinic și timpul nu mai poate fi dat înapoi să modifici acțiunea acesteia, sau cauza nu poate fi îndepărtată fără un risc funcțional inacceptabil, sau e multifactorială etc.

 

Creierul tuturor se deteriorează cu vârsta, demarcația între îmbătrânirea normală și cea patologică însă este dată de echipamentul genetic al fiecăruia, de atitudinea preventivă și de modul de viață pe care fiecare și l-a ales.

 

 

Când mă uit pe stradă, deseori am senzația că oamenii în vârstă sunt cei mai afectați de aceste boli, pentru că ei mi se pare de multe ori că sunt ca niște umbre care vorbesc singure… Ar trebui să avem mai multă grijă de ei, viața lor nu trebuie să fie așa… Cum se poate face asta?

Izolarea socială, lipsa stimulării cognitive și a activității fizice sunt consecințele unei bătrâneți spunem noi în neurologie ”fragile”- „frailty aging” este un concept care cuprinde reducerea progresivă a rezervei funcționale și a mecanismelor compensatorii cu o magnitudine care nu mai permite autonomia la vârsta a treia. Biomarkerii fragilității pot fi urmăriți de la vârste mai tinere, și evoluția lor de la o decada la alta ne permite uneori să avem atitudini preventive. Aceștia se referă mai ales la axul imuno-hormonal cum este de exemplu funcția tiroidiană, funcția leucocitară, etc. Îmbătranirea generală a populației la nivel global ne va face din ce în ce mai conștienți de toate acestea. Dincolo de toate, bătrânii care rămân integrati în familie si social au șanse mai mari sa străbata decent și demn această perioadă.

De ce creierul unor oameni se deteriorează, în timp ce al altora nu?

Creierul tuturor se deteriorează cu vârsta, demarcația între îmbătrânirea normală și cea patologică însă este dată de echipamentul genetic al fiecăruia, de atitudinea preventivă și de modul de viață pe care fiecare și l-a ales la vârsta la care bătrânețea părea departe și de neatins. Sunt factori pe care poți să-i modifici (să te lași de fumat, să nu consumi mult alcool, să-ti tratezi dantura la timp etc..) și asupra acestora putem acționa din timp și sistematic. Acest mod de viață ne va pregăti să luptăm mai echipați cu factorii care nu sunt modificabili și aici se dă lupta care marchează vârsta a treia.

În ce constă stilul de viață sănătos?

Somn cel puțin 7-8 h, alimentatie balansată cu toate principiile alimentare echilibrat și fasting de ~12 h, stimulare cognitiva variată, activitate fizică zilnică, prieteni și bucurii, un scop care ne satisface, etc, și aș putea să continui, dar cred că toți știm ce ne face bine… nu neapărat în această ordine. Ce rămâne dificil este să te împaci cu tine însuți!

 

 

 

Lasă un comentariu:

jooble