Deși am lucrat „la reviste”, viața mea nu a fost „ca în reviste”. Munceam cam 12, 14 ore pe zi, seara eram la evenimente, au fost ani în care mă duceam și la câte două pe seară… Aveam grijă de echipa mea, de deadlineurile pe care trebuia să le respect, de copilul pe care l-am născut între timp, dar pe mine nu pot spune că m-am pus în centrul atenție prea des…

Mă machiam în mașină în drum spre birou sau aveam în geantă o cremă hidratantă- de preferat cu factor de protecție (nu am fost prietena soarelui niciodată, deși îl iubesc cu pasiune)

Țineam și țin la aspectul meu și cred că singurul lucru de care am avut cu adevărat grijă sau la care am fost mai atentă, a fost părul.

Frecventez periodic saloanele care azi fac furori în București și pe care le știu încă de la înființare și am încredere în hair styliști. Îi cunosc și îi apreciez pe toți cei cu care am lucrat.

Părul meu, barometrul meu

Pentru mine părul a fost și este mai mult decât o podoabă capilară. A fost și este, mai ales, un barometru. În primul rând al stării psihice… Am un tic: răsucesc până la chin câte o șuviță între degete, mai ales atunci când mă concentrez la ceva sau sunt preocupată de vreun gând rebel. Acest tic arată cum mă simt și cât de stresată sunt. Și asta nu e de acum, se pare că m-am născut așa, pentru că mi s-a spus că răsuceam părul celor cu care dormeam, încă de când eram mică de tot…

În al doilea rând, părul îmi spune și cum stau cu sănătatea în general, pentru că, în funcție de starea ei, a fost și sclipitor, și deprimat, și uscat, și viguros, și fragil, și mai des, și mai rar…

De-a lungul timpului am avut o relație prietenoasă cu părul meu. L-am îngrijit, da, dar nici el nu m-a dezamăgit. L-am vopsit negru, verde (da, demult, demult și din greșeală😊), roșu, șaten și, de 10 ani încoace am ales să fiu blondă. Nu de alta, dar se spune că îți stă bine cu acea culoare pe care părul tău a avut-o în copilăria mică. Ori eu am fost foarte blondă. Genul acela suedezo-mieroso-lan de grâu.

Am avut și o perioadă în care am fost în burn out, când l-am tuns extrem de scurt, lăsându-l nevopsit, chestie care mi-a adus tot felul de întrebări de genul: „ești bolnavă?” „Ai pățit ceva? ”

Țin minte că am renunțat la „naturalețe” după ce am primit comentarii care m-au descumpănit. (Ce crudă era lumea cu femeile cu părul alb sau grizonant… )

Cum omul e și părul lui? Nu știu, în cazul meu, da

Părul meu seamănă cu mine: nu ascultă de toate regulile, se supune forțat factorilor externi- periilor, uscătoarelor, spray-urilor de fixare- etc, și numai până la un punct.

Din acel moment încolo devine ceea ce este: un păr independent care face ce vrea el, stă exact cum îi vine și nu are nicio sfială să se ciufulească dacă așa simte…

Acum, la menopauză nu mai e așa rebel. Are momente în care suferă. De fapt, suferă mai tot timpul. Cad mai multe fire, este uscat mai cu seamă la vârfuri, anyway, înțelegeți, nu e cazul să intru în detalii…

Îl îngrijesc cât pot și am o rutină stabilită deja de mulți ani: folosesc cele mai potrivite șampoane pentru păr blond, balsam și mască, uleiuri și spray-uri antitermice, vara îl protejez cu produse speciale de soare. Am produse pentru toate situațiile și problemele.

Și, așa cum fac de fiecare dată cu orice, întreb expertul: mă consult, în cazul meu cu hair stylistul despre nevoile pe care le are părul meu. Din când în când îi fac și câte un tratament de detox cu un ulei de la L`Oreal care anihilează metalele grele din el rezultate din gazele de eșapament de pe stradă, din poluarea din aer, etc…

Am o rutină bună de îngrijire, cu efecte vizibile

La toate acestea am mai adăugat ceva, pentru că simt nevoia unui ajutor suplimentar. În fiecare dimineață, după micul dejun, iau 2 pastile din suplimentul Hair Nutrition, de la Good Routine, brandul lansat de Secom. Acesta conține keratină solubilă, vitamine, dintre care Biotina care are efect și asupra pielii și unghiilor, minerale și aminoacizi care oferă un surplus de putere firelor de păr.

În total, 15 nutrienți contribuie la elasticitatea, rezistența și fermitatea părului meu, lucruri pe care le remarc deja, fiindcă sunt deja mai mult de 10 săptămâni de când îl iau…

În plus, mi-am propus ca anul acesta să dorm, să mănânc sănătos, să reduc stresul, cel mai important dușman al părului meu, și să-mi cresc nivelul de fericire măcar cu o secundă și un zâmbet mai mult în fiecare zi. În fond, orice agendă începe cu numele celui care o are, scris pe prima pagină…

foto Unsplash și personale