Violeta Moisă lucrează de șapte ani ca antrenor de feminitate și relații. A fondat Academia de feminitate în anul 2014, după 16 ani petrecuți în management marketing pentru companii naționale și internaționale.
În urma unui moment de cumpănă din viața ei, Violeta Moisă a decis să schimbe cu totul registrul profesional și s-a dedicat feminității și relațiilor, un subiect care a devenit misiunea ei. A urmat Școala de Coaching pentru Relații din SUA (online), un MBA în Leadership Organizațioanal și apoi Master NLP din dorința de a răspunde unei nevoi reale pe care o vedea constant în jurul ei: suferința oamenilor în relațiile de iubire. Până în prezent, Violeta a consiliat sute de femei, fie soții care își reconstruiau căsnicia după o infidelitate, fie femei singure care voiau să-și găsească partenerul potrivit, fie gay în luptă cu societatea și propria identitate
Am fost în cabinetul Violetei și, la un ceai, am vorbit despre femei și bărbați și nevoia lor de a se cunoaște.
De ce ți-ai pus problema că feminitatea ar avea nevoie de un specialist?
În primul rând, nu am pornit de la o concluzie când mi-am început misiunea. Am pornit de la o nevoie profundă. Mi-am dat seama că sunt atât de ancorată în rațional, în logic, încât nu mai știam ce înseamnă să fiu femeie. Ok, dacă a fi femeie însemna să mă dau cu un ruj, sau să merg la coafor, chestii de suprafață, știam. Dar nu era vorba despre asta.
Unui bărbat îi place să simtă la o femeie ceea ce el nu are dezvoltat: femininul și senzorialul
O spui de parcă logicul și raționalul ar fi valori masculine.
Dar sunt valori masculine!… Logica și raționalul țin de partea masculină din noi. Fiecare dintre noi avem o parte feminină și una masculină.
Și partea feminină?
Ea se leagă de creativitate, simțire, intuiție. Ori, dacă la 35 de ani nu știi să răspunzi la întrebarea ce simți și cum simți, eu, pentru mine, am catalogat-o ca pe o problemă. Și, venită fiind din mediul corporatist, pe la 35 de ani, cum spuneam, mi-am dat seama că habar nu am cine sunt ca femeie. Eu am și fost crescută ca un băiat…
Și am realizat că nu am acordat atenției niciodată părții mele feminine. Și ca mamă am fost orientată mai mult spre acțiune, spre logică și am avut o mare provocare în a-mi simți feminitatea și în maternitate. Și așa am intrat într-o criză existențială și mi-am dat seama că stilul meu rațional avea repercusiuni asupra mai multor aspecte ale vieții mele. Nevoia mea de control constant a defavorizat chiar și cănicia mea. Și am înțeles că am o problemă. Și viața m-a ajutat să o rezolv, trăgându-mi preșul de sub picioare.
În ce fel?
Am avut o problemă medicală și a trebuit să stau acasă 3 săptămâni, eu care nu avusesem în viața mea o zi de concediu medical (exceptând concediul de maternitate, dar nu la el mă refer). În cele 3 săptămâni am simțit că pierd tot, că pierd sentimentul utilității și că nu știu ce să fac cu mine… Evident, atunci am conștientizat problemele care se aflau și în relația mea și pe care le ascundeam sub preș de atâta timp. Am intrat în panică atunci când nu am mai știut ce să fac cu mine. În plus, aveam o continuă nesiguranță legată de propria-mi persoană. Ceea ce m-a făcut pe mine să fiu bună în profesia mea era de fapt o teamă de eșec puternică și o responsabilitate foarte mare. Acum am readus pasiunea în viața mea.
Femeile nu știu cum să facă diferența dintre planul profesional și cel emoțional, ele fiind două planuri total diferite. O femeie, la birou, este în mediu ei masculin, chiar dacă lumea o vede feminină, răbdătoare și empatică.
Și ești coach de relații și feminitate.
Da.
Ești singura din România?
Cred că mai sunt persoane care mai fac asta…
Este foarte delicat domeniul… Cum l-ai învățat, unde?
Da, este. Îți spuneam că, după perioada aceea de 3 săptămâni am început să caut și să citesc absolut tot ce-mi pica în mână despre relații, despre ce înseamnă să fii femeie. Și așa am găsit această școală de coaching din SUA care se baza pe relații și pe feminitate. Și în acel moment mi-am propus să fac școala. Mergeam ziua la birou și noaptea eram la cursuri online, diferența de fus m-a ajutat mult. Un an de zile, în fiecare zi, asta am făcut. Nu știu cum am avut energie, dar am avut, Gândul meu a fost că, dacă reușesc să-mi răspund mie la întrebări și dacă răspunsurile și formulele predate funcționează în cazul meu, atunci vor funcționa și pentru alții. Și am perceput asta ca o ocazie pentru mine de a avea un impact personal asupra celorlați, eu, nu cea care eram asociată cu diversele branduri la care lucrasem și cu care m-am confundat pe rând. Și am simțit că asta îmi va redefini viața. Iar pentru mine este o uimire și în ziua de azi că sunt pe cont propriu, fiindcă nu mă vedeam făcând asta vreodată. Mi-era frică. Întodeauna am crezut că voi fi validată și creditată doar de un brand, sau de o funcție. Iar pentru mine actul cel mai curajos al vieții mele a fost să-mi deschid aripile și să zbor. Și „zbor” de 7 ani.
A primi este o atitudine feminină
Și clientele tale ce vor? Ce-ți cer?
În primul rând vor să se cunoască pe ele și să se redescopere pe ele…
Dar ce ne-a făcut să ne pierdem?
Eu nu cred că ne-am pierdut, ci că nu ne-am dezvoltat feminitatea. Nu ne-a învățat nimeni ce este și cât de importantă este. Într-o relație sunt două aspecte: armonia cu partea mea feminină și comunicarea. Dacă eu nu simt femininul și nu mi-l manifest, voi comunica cu un bărbat… ce? Facts&figures?… Bărbații nu așteaptă asta de la noi. Unui bărbat îi place să simtă la o femeie ceea ce el nu are dezvoltat: femininul și senzorialul. Bărbații sunt sătui de facts & figures, sau grafice și diagrame care le explică cum sunt lucrurile. Ei fac asta zilnic, sunt niște oameni competitivi. Gândeste-te că, dacă eu stau în logica mea masculină și discut cu un bărbat, el ce va face? Va intra în competiție cu mine! Noi nu mai știm să soluționăm conflicte, pentru că ne punem mereu în papucii celui care are dreptate sau ai celui care a greșit. Ori într-o relație nu este nevoie de asta.
Dar de ce anume este nveoie într-o relație?
De armonie. Și este nevoie să înțelegi ce are bărbatul din relația cu tine, care sunt punctele lui forte, dar și slabe și care sunt ale tale cele puternice, sau slabe. Îmi imaginez două rotițe care se angrenează una pe alta perfect.
Revenind la cliente…
Da, ele vin într-un anume punct al vieții lor ca să învețe să fie mai atractive, să comunice mai bine cu partenerul lor, vin să învețe cum să transmită ceea ce vor de la partenerii lor fără să creeze conflicte. Am o clientă de 47 de ani. Ultima ei relație a fost la 30 de ani. Ce a făcut în acest timp? S-a dedicat carierei profesionale. La 47 de ani se comportă ca o adolescentă de 14 ani care are fluturi în stomac doar dacă se uită un bărbat la ea pe stradă. Nicio capacitate de a-și controla planul emoțional. Femeia era responsabilă, logică, rațională, cu o carieră impresionantă. Dar emoțional am situat-o la 14 ani. Femeile nu știu cum să facă diferența dintre planul profesional și cel emoțional, ele fiind două planuri total diferite. O femeie, la birou, este în mediu ei masculin, chiar dacă lumea o vede feminină, răbdătoare și empatică.
Atractivitatea aceea pe care tu o ajuți să și-o descopere, de ce ține?
De un cumul de factori: asumarea în totalitate a aceea ce este. Ține de atitudine și de o cunoaștere de sine. Trebuie să știe cine este. Șă afle care sunt întrebările la care, de fapt nu vrea să afle răspunsurile.
Între tine și un psiholog este o diferență?
Da, este. Eu nu pun diagnostic, nu fac terapie. Coachingul este ca un antrenament. La mine vin persoanele care vor să lucreze, care vor să se antreneze, nu vin cele pe care le „dor picioarele”. La mine vin cele care vor să câștige la „maraton”. Eu le scot din zona de confort, le provoc, dau teme.
Ce teme?
De pildă, unei femei care este foarte obișnuită să controleze totul, îi dau ca temă ca o săptămână să ceară ajutorul bărbaților ori de câte ori unul se află în preajma ei, chiar dacă ea poate face lucrurile respective.
Care este problema femeilor de azi?
Problema femeilor de astăzi este că au luat bărbaților rolul de protector. Și asta nu o spun eu, ci un domn care mi-a spus simplu că problema cu care noi bărbații ne confruntăm în ziua de azi este că voi, femeile, nu mai aveți nevoie de noi. Suntem pe post de accesoriu, de cârjă emoțională, nu știu... Dar nu mai aveți nevoie de noi și ne arătați asta cu orice ocazie. Asta nu înseamnă că eu promovez modelul de damsel în distress, departe de mine. E nevoie ca femeile să înțeleagă ce aduc ele în viețile bărbaților lor, pentru că totul este un schimb.
Dar noi mai avem nevoie de bărbați?
Da, pentru că ei compensează ceea ce ar trebui noi să învățăm: emoționalul, vulnerabilitate.
Mai avem nevoie de ele?
Din punctul de vedere al subzistenței, nu nu mai avem nevoie de ele, dar este frumos să le primim. Uite, alt lucru important: femeile cu care lucrez nu știu să primească. A primi este o atitudine feminină. Cum primești? Cu recunoștință, cu feminitate. A dărui este o atitudine masculină. Iar noi nu mai știm să primim un compliment, un ajutor… Chiar dacă eu știu și pot, faptul că pot primi ajutorul unui bărbat este cel mai are compliment pe care i-l pot face bărbatului.
De unde îți vin clientele?
Majoritatea sunt românce, am și cliente din State. Am avut și o solicitare din Pakistan, dar am refuzat pentru că nu eram pregătită să lucrez în cultura lor. Marea majoritate sunt însă românce plecate peste granițe.
Cu ce se confruntă româncele de afară?
Cu suferință, nesiguranță, neîncredere. Nu știu să-și evalueze corect imaginea de sine. Se supraevaluează, dar cele mai multe se subevaluează. Și când se subevaluează ceea ce fac merge tot sub nivel, pe toate planurile!
Ce fel de femei sunt cele din categoria Barbie doll?
Sunt femei, dar nu sunt feminine. Cele mai mari nesiguranțe și suferințe eu am întâlnit la femei de tip Barbie doll, pentru că acolo accentul se pune atât de mult pe fizic, încât mentalul, spiritualul, emoționalul sunt ignorate. Dezechilibrul lor vine din lipsa de acoperire a tuturor domeniilor.
Cum este femeia de azi?
O mască happy în social media, dar care, în realitate, în solitudine simte tristețe, necunoaștere, teamă de ce este afară. Femeile sunt extem de nesigure în interiorul lor. Pentru că, ceea ce se vede în exterior este o luptă, o zbatere continuă de a fi bune, plăcute, de a avea o mie de likeuri la o postare, de a face lucrurile la fel de bine ca bărbații. Femeia de azi este una în social media și alta în singurătatea casei sale. Spun asta pentru că majoritatea vede femeia din online, dar eu văd femeia din cămăruța ei.
Și cum lucrezi?
Pe 3 nivele: primul este cel mai greu de dus, este cel al descompunerii, al distrugerii a tot ceea ce crede femeia despre ea, a gândirii limitative, a barierelor. Pur și simplu le pun pe toate „pe masă”. Când spun le distrugem nu e corect, le împrăștiem, mai bine zis, pe toate. Pentru că, dacă femeia nu înțelege care sunt fricile ei, nevoile ei, nu știe ce să repare. Există un triunghi amoros în interiorul nostru care e responsabil de tot ce ni se întâmplă și acesta este format din: nevoie, dorință și teamă.
Deci acesta este primul nivel. Apoi?
Apoi mergem în așezare. Asta înseamnă că sunt aspecte din mine pe care trebuie să încep să le accept, și apoi aspectele pe care trebuie să le schimb. Aici este dificultatea cea mai mare. Și genul acesta de muncă doare, pentru că te pune în fața acelor întrebări la care nu vrei, de fapt, un răspuns. Uneori rezonăm cu anumiți oameni și nu știm de ce, acceptăm bărbați care ne folosesc, sau sunt abuzivi. Iubirea și atractivitatea sunt două lucruri diferite. Atractivitatea vine din zona mea toxică, iubirea din cu totul altceva.
Femeia de azi este una în social media și alta în singurătatea casei sale. Spun asta pentru că majoritatea vede femeia din online, dar eu văd femeia din cămăruța ei.
Și la final?
Pasul următor este legat de ce vreau, unde vreau să ajung. Eu am nevoie mai întâi să știu unde vrei să ajungi, ce vrei să construiești. Deci pasul la treilea ar fi punerea în practică, manifestarea, felul în care încep să comunic, să exprim. La o femeie nu există un barometru de atitudine, ea doar se simte.
Și ce ți se spune la final?
Femeile îmi spun spun că se observă o schimbare, că oamenii văd că ele sunt mai răbdătoare, mai blânde, că ascultă, că lumea se adună în jurul lor… Că sunt remarcate.
Care a fost cea mai tânără clientă? Dar cea mai în vârstă?
O româncă din Anglia. 24 de ani. Are o poveste fascinantă. Și cea mai matură, 64 de ani. Media este între 27- 45.
Dar cea tânără mi-a dat o lecție foarte importantă. De ce? Pentru că, după ce am cunoscut-o am zis că nu se va concentra și nu va duce procesul. Era femeie de curățenie la o firmă. Trăia cu un prieten abuziv într-o casă cu alte 5 familii. Și-mi aduc aminte că ne-am văzut pe Skype prima dată și era în gară unde a zis că este singurul loc în care este liniște (!) și unde se poate concentra. Și mi-a demonstrat o putere și o determinare extraordinare… Mi-a părut rău că nu am putut ajunge la nunta ei. S-a mutat de unde trăia, la Londra, s-a căsătorit cu un băiat minunat, am consiliat-o să-și schimbe jobul și să învețe, pentru că avea capacitate, și a ajuns coordonator de evenimente, nu mai este femeie de serviciu.
Există un triunghi amoros în interiorul nostru care e responsabil de tot ce ni se întâmplă și acesta este format din: nevoie, dorință și teamă.
Ai observat o diferență între generațiile de femei?
Da. Cele sub 35 de ani se confruntă cu o imagine de sine supraevaluată. Ele sunt cele care vor să demonstreze, care vor să se afirme, care luptă pentru afirmare și pentru a fi remarcate. Dar această luptă o proiectează și în relații. Sunt femei care cer mult de la relațiile lor, au multe pretenții. Nu simt nevoia să dea ceva la schimb. Trebuie să fie apreciate și adulate doar pentru că există. Și atitudinea asta le duce la singurătate, pentru că bărbații obosesc cu genul acesta de femeie. Deci ele trebuie să învețe să dăruiască și că dăruind nu le scade importanța și atractivitatea.
Cele peste 35 de ani se situează cumva la polul opus. Sunt femei care au nevoie de validare. Sunt persoane are au trecut prin experiențe neplăcute și au foarte multe reticențe. Au o mare neîncredere în ele care se simte. Ca să nu mai vorbim că ceasul biologic ticăie, au nevoie să-și facă o familie, sau vor un copil cu orice preț. Și vor să bifeze niște obiective care se cer social sau interior.
Vin și bărbați la tine?
Da. Culmea este că, deși e vorba despre Academia de feminitate, au început să vină și bărbați care vor să-și înțeleagă partenerele. Numai că diferența este că dacă femeile vin în perioada de prevenție, bărbații ajung în urgență.
