„Democrațiile și comunitățile au nevoie de oameni în stare să gândească critic, să coopereze și să acționeze responsabil”- un interviu despre caracter

Liliana Hadji si Simona Dana Abramovici au creat Gritty Education, aducând împreună ani de experiență cu o paletă diversă de formări în psihologie (de la psihoterapie experiențială la logoterapie) și – poate cel mai important – o curiozitate sinceră față de natura umană. Ambele au experiență în educația caracterului în familiile și școlile din România, lucrând cu peste 5000 de copii în cei 12 ani de proiect, având în același timp formări internaționale în domeniul educației caracterului la copii. Gritty Education se ocupă (și) de antrenarea unei colecții întregi de trăsături de caracter.

(Nici nu știam că sunt atâtea și, sinceră să fiu, m-am întrebat mereu cum și în ce fel sunt ele reprezentate pe o hartă. Există o astfel de hartă. Și arată așa:)

Am pus câteva întrebări legate de caracter.

Ce este caracterul?

Noi îl definim cât se poate de simplu, în 3 direcții: 

• Cine ești în relație cu tine însuți- caracterul este ceea ce faci când nu te vede nimeni. 
• Cine ești în relație cu ceilalți- caracterul este urma pe care o lași în lume. 
• Cum primești lucrurile care ți se întâmplă: caracterul este felul în care alegi să gândești, să simți și să acționezi atunci când viața te pune în fața unei provocări.

În spatele acestei definiții stă o întreagă știință. Seligman și Peterson au arătat că există un set de trăsături morale, au identificat 24 de calități universale, de la curaj, bunătate și autocontrol până la recunoștință, pe care le manifestăm constant și care ne apropie de o viață împlinită. Cercetătorii de la Birmingham merg mai departe și numesc caracterul un ansamblu de virtuți și obiceiuri morale, intelectuale, civice și de performanță, care se formează prin educație, exercițiu și modele de viață.

Ce ne place la această întâlnire de idei este un lucru: caracterul nu e o zestre fixă. Fiecare dintre noi are o identitate morală care se poate cultiva. De aceea nu propunem imaginea unei identități perfecte. Prețuim efortul și reflecția — căutarea permanentă a celui mai relevant bine posibil.

Toți vorbim despre cei 7 ani de-acasă sau bunul simț. pentru a evolua însă ca societate, avem nevoie să introducem abordarea explicită a caracterului

De ce ar trebui să ne preocupe?

Pentru că lucrurile care ne fac viața bună depind de caracterul nostru. Când oamenii își folosesc trăsăturile de caracter, nu tehnologia, cercetările arată că sunt mai fericiți, au relații mai bune, rezultate școlare mai bune și o sănătate psihologică solidă. Iar școala nu formează doar competențe, ci și cetățeni: încrederea, responsabilitatea, colaborarea și participarea democratică se învață.

De ce vorbim despre caracter mai ales acum, în era inteligenței artificiale?

Există un motiv, unul pe care acum zece ani nu l-am fi formulat la fel. Într-o lume în care inteligența artificială face informația tot mai ieftină și mai accesibilă, caracterul devine exact ceea ce ne diferențiază. Întrebarea nu mai este doar „Ce știe copilul?”, ci mai ales „Ce va face cu ceea ce știe?” 

• Ce alege atunci când pot face mai multe lucruri, dar nu toate sunt bune?
• Cum foloseste ceea ce știe?
• Cum se raporteaza la ceilalți?
• Când trebuie să aiba curaj și când trebuie să fie prudent?
• Cum alege binele atunci când alegerea bună este și cea mai dificilă?

Aici începe problema caracterului. Iar noi credem că răspunsurile  se construiesc încă din primii ani de școală. Pentru că democrațiile și comunitățile au nevoie de oameni în stare să gândească critic, să coopereze și să acționeze responsabil.

Obiceiurile construiesc caracterul

Se poate schimba caracterul? 

Da. Este, poate, cel mai important „da” pe care îl putem oferi unui părinte. Trăsăturile de caracter se dezvoltă prin exercițiu conștient și experiențe repetate; virtuțile devin stabile prin practică și reflecție. Aici îl cităm pe Aristotel: nu ne naștem curajoși, devenim curajoși. Fiecare alegere bună repetată devine un obicei, iar obiceiurile construiesc caracterul. De aceea combinăm etica virtuților cu psihologia practică și, foarte concret, așezăm la aceeași masă copiii, părinții și profesorii lor.

Faceți parte dintr-un studiu european legat de caracter. Despre ce este, mai exact, acest studiu?

Studiul TEPACE urmărește felul în care profesorii și părinții percep educația caracterului și cât de prezentă este ea, de fapt, în școli. Pentru România e o oportunitate rară și valoroasă. Pentru prima dată putem compara modul în care înțelegem noi caracterul cu felul în care îl înțeleg alte țări europene și putem construi programe pe date, nu doar pe intuiție.

Experții de la Jubilee Center observă că educația caracterului există implicit împletită în toate relaționările. Toți vorbim despre cei 7 ani de-acasă sau bunul simț. Pentru a evolua ca societate, avem nevoie să introducem abordarea explicită a caracterului. Avem nevoie de un vocabular specific, de termeni bine definiți și de repere morale care să ne aducă pe toți în același spațiu lingvistic și filosofic. 

Noi credem că putem începe conversația în clipa în care copilul începe să comunice și să înțeleagă povești

De la ce vârstă putem vorbi cu copiii despre caracter?

Mai devreme decât am crede! Trăsăturile de caracter sau cum le spunem noi: superputeri, pot fi definite, discutate și încurajate încă din primii ani de viață, iar educația caracterului începe în copilăria timpurie și continuă, de fapt, toată viața. Copiii imită, așa că cel mai bun mod de a cultiva caracterul este chiar caracterul vizibil prin comportamente al părinților, educatorilor, profesorilor și a oamenilor din comunități, în general

Noi credem că putem începe conversația în clipa în care copilul începe să comunice și să înțeleagă povești. Un copil de cinci ani înțelege foarte bine ce e bunătatea, curajul, răbdarea, recunoștința. Nu avem nevoie de definiții complicate. Avem nevoie de povești, de jocuri și de exemple și de arta de a pune întrebări. Așa cultivăm, pas cu pas, reflecția, emoția morală, sensul binelui și o identitate morală care se construiește dilemă după dilemă.

Tehnologia poate amplifica enorm capacitățile unui om. Tocmai de aceea, devine esențial cine este omul care folosește acea tehnologie. Cum distinge direcția binelul în acțiunile sale? 

Vom avea nevoie poate mai mult ca oricând de oameni capabili să gândească critic, să coopereze, să își exercite autocontrolul, să fie responsabili și să distingă între ceea ce este posibil și ceea ce este bine.

Iar aceste capacități nu apar brusc la maturitate.

Un caracter bun nu înseamnă o listă de calități bifate, ci dezvoltarea lor armonioasă

Cum putem participa, noi, românii, la acest studiu?

Simplu și contează mai mult decât pare. Fiecare răspuns adaugă o piesă la o imagine încă neclară a educației caracterului în Europa. Participarea durează doar câteva minute, dar poate influența felul în care vom construi, în anii următori, programele dedicate copiilor. Chestionarul are două variante: pentru părinți și pentru cadre didactice. Găsiți cele două chestionare aici: www.gritty.ro/chestionar

Ne naștem cu un anumit caracter?

Ne naștem cu un temperament. Există diferențe și predispoziții individuale reale, dar ele nu ne decid destinul moral. Caracterul se naște din întâlnirea dintre aceste predispoziții și familie, școală, comunitate, experiențele personale.

Ne place să spunem: temperamentul este punctul de plecare, caracterul este călătoria. Doi copii pot porni foarte diferit și pot ajunge, amândoi, oameni extraordinari prin educație și exercițiu.

Noi nu ne dorim copii perfecți. Ne dorim copii care învață să aleagă binele

Există un caracter ideal?

Nu. Și e o veste bună! Fiecare om are o combinație unică de trăsături de caracter; arta e să le folosească echilibrat și cu înțelepciune. Un caracter bun nu înseamnă o listă de calități bifate, ci dezvoltarea lor armonioasă.

Noi nu ne dorim copii perfecți. Ne dorim copii care învață să aleagă binele. Caracterul, pentru noi, nu e un rezultat, ci un proces continuu de devenire. Sau, cum spunea Aristotel: nu devenim oameni buni printr-o singură faptă bună, ci prin alegerea repetată a binelui. 

Educația caracterului este o știință care poate fi învățată.

Simona Abramovici

Simona Abramovici este psiholog educațional și logoterapeut, preocupată de echilibrul interior, de dezvoltarea personală și de felul în care oamenii își pot construi o relație mai bună cu ei înșiși. Pentru ea, fericirea și echilibrul nu sunt stări care apar întâmplător, ci alegeri și exerciții care se construiesc zi de zi. „Nu există greșeli – doar experiențe de învățare”, este una dintre ideile care îi definesc perspectiva.

Membră a Colegiului Psihologilor din România, cu drept de liberă practică, Simona are formări în educația caracterului, la Birmingham University, Jubilee Center, precum și în psihoterapie integrativă, logoterapie și terapie sistemică. Este specializată în psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională și lucrează cu copii, adolescenți și adulți.

Liliana Hadji

Liliana Hadji este psiholog și consilier psihologic, cu peste 15 ani de experiență în consiliere și cu o preocupare profundă pentru relația dintre oameni, sens, împăcare și unicitate. Pentru ea, alegerea de a deveni terapeut pornește din dorința de a-i apropia pe oameni de ceea ce dă sens vieții lor și de a-i ajuta să-și înțeleagă mai bine propriul drum.

Are formare în educația caracterului, la Birmingham University, Jubilee Center, precum și în psihoterapie experiențială (SPER), pentru lucrul cu adulți, copii, cupluri și familii. Este cofondatoare Gritty Education, inițiativă lansată în 2014 și dedicată dezvoltării caracterului la copii.

Parcursul său profesional include, de asemenea, un master și un doctorat la UNATC, în Cinematografie și Media, o dimensiune care completează un profil profesional construit la intersecția dintre psihologie, educație și înțelegerea omului.