carieră
Andrei Gîrjob este un magician. De fapt, un talentat mânuitor de cărți de joc, pe care l-am remarcat la „Românii au talent” în 2023 și pe care apoi l-am revăzut în showul lui recent, „Imperfect, dar imposibil”.
Nu m-am așteptat să râd la un show de magie. Am ajuns acolo invitată de soția lui, Sînzîiana, cu gândul că voi vedea câteva trucuri reușite și apoi voi pleca acasă. Dar ceea ce am văzut a depășit cu mult asta. Andrei face un fel de magie complexă, un show de close-up magic cu cărți și oameni, situații și replici.
Este un stand-up cu cărți și numere imposibile de magie și, credeți-mă, absolut inexplicabile. Andrei Gîrjob a descoperit magia cărților de joc de la 14 ani și a fost fascinat. A devenit, în 2017, membru al Magic Circle de la Londra unde este coleg cu mari nume, între care însuși Regele Charles (nu, el nu ține showuri:)
Andrei, eu nu aș numi magie ceea ce faci tu. I-aș spune meserie, talent ieșit din comun…
Eiii, nu cred că sunt așa special… Poate singura diferență față de alții e iubirea asta absolută pentru pachetul de cărți, care înseamnă foarte mult pentru mine și multă muncă, răbdare, exercițiu, depresie, răbdare, exercițiu, exercițiu, exercițiu, exercițiu. Însă nu mă simt ca Messi cu balonul de aur.
Ce frumos! E ca un cimitir plin de lumânări!
Nu cunosc mulți oameni care la 14 ani au știut că un pachet de cărți este viitorul lor. Sau că este viitorul lor obiect de joacă. Și de meserie, și de trai.
Da, atunci am văzut primul număr de magie. Până atunci știam doar că vreau să fiu șofer de tir, regizor, actor, clovn, cowboy, skater. Dar, când eram mic, scriam foarte multe scenarii și povești de groază, care mă atrăgeau foarte mult
Bunica are și o amintire cu mine de când eram la Cluj cu ea. Știu că am fost undeva de unde se vedea tot orașul. Era seară, se vedeau luminile urbei, iar eu am spus: „Ce frumos! E ca un cimitir plin de lumânări!” Bine, în apărarea mea, tocmai fusesem cu ea la cimitir cu câteva săptămâni înainte și asta-mi rămăsese, probabil, în memorie. Dar am fost mereu atras de latura asta, de filme de groază, horror. Și, da, am mai vrut să mă fac regizor.
După aia mi-am dat seama că nu regizorul scrie filmele, ci scenaristul și poate că nu ar fi rău dacă voi alege să devin actor.
Și apoi am ales acest tip de activitate, unde pot să fiu ce vreau: pot să scriu textul spectacolului meu și pot alege singur cum îl pun în scenă. Dar și joc, ca actor, deși nu am nicio școală în acest domeniu. Am făcut doar un curs de improvizație.
Foloseam cărțile înainte doar pentru a mă juca… Îmi plăcea să le manevrez în toate felurile, iar când am realizat că pot crea și emoții cu asta, că pot face oamenii să râdă, să se bucure, să se mire, m-am simțit tare bine…
Indiferent unde mergi, tot tu ești cel care învață, școala nu face nimic de una singură pentru tine
Deci nu există o școală de magicieni.
Există niște cursuri. Ca în orice domeniu, nu? Poți să faci cursuri astăzi pentru orice. Dar nu cred că există o școală acreditată pe care trebuie să o faci ca să-ți iei atestatul. Eu am fost autodidact, mi-am cumpărat cărți, DVD-uri, deși știu că există oameni care predau seminarii… dar indiferent unde mergi, tot tu ești cel care învață, școala nu face nimic de una singură pentru tine.
Câte pachete de cărți ai?
Hai să zicem că nu-mi e teamă pentru următoarele două săptămâni că rămân fără…
Tipul de show pe care îl faci este foarte apropiat de public; tu ești la câțiva metri de oameni. Nu ai putea face asta la Sala Palatului, nu?
Ar fi mai greu… Ce fac eu se numește close-up magic, care nu se poate întâmpla decât pe o scenă mică. O pot face și la Sala Palatului, cu un ecran mare în spate, dar își pierde foarte mult din personal touch.
Fac o paranteză: eram la o prietenă acasă, prin octombrie 2024. Era ziua ei, stăteam la masă. Și m-a rugat să fac un număr pentru oaspeții care nu mă cunoșteau. Și am făcut, iar unul dintre ei mi-a spus poate cel mai frumos lucru pe care l-am auzit: „Ceea ce faci tu vindecă depresia.”
Ulterior am aflat că el lupta cu depresia și, pentru câteva minute, cât s-a uitat la mine, a uitat de tot ce îl măcina.
Și mi-am dat seama că toate astea nu prea se pot transmite într-o sală mare de genul Sălii Palatului.
Când mă întreabă ocazional cineva, „pot să amestec eu cărțile?” am un răspuns care funcționează mereu: „da, poți, dar nu-mi mai iese numărul”. și omul râde, înțelege că eu sunt în control și mă lasă în pace
La spectacolul tău, „Imperfect, dar imposibil”, se râde mult…
Ceea ce nu mă deranjează neapărat, dar vreau ca lumea să nu uite, totuși, și de elementul WOW, nu e numai ha-ha-ha, hi-hi-hi. De-aia la Sala Palatului nu aș mai avea niciun WOW.
Care a fost, nu știu, un truc pe care l-ai muncit foarte mult și care te-a solicitat?
Întotdeauna ultimul. Mă frustrează procesul de stăpânire al mișcărilor. Pentru că nu e vorba doar de stăpânirea mișcărilor, ci și de calcularea unghiurilor. Trebuie să știu mereu unde stă omul, cum țin cartea, în timp ce spun textul, în timp ce încerc să fiu antrenant, în timp ce zâmbesc. Devine frustrant, pentru că lucrez și la prezentare, și la unghiuri, la tot ce ți-am spus.
Cum ai intrat în Magic Circle? Ce fel de examen se dă? Adică te duci acolo cu cărțile sau cum?
Te duci acolo cu „rutina” ta. Poate nu „faci cărți”, poate ești mentalist.
Te duci cu ce vrei tu. Te înscrii, ai nevoie de recomandări de la trei membri ai Magic Circle. Apoi plătești o taxă și te prezinți la examen în fața unui juriu.
În sală sunt și alți magicieni, dar nu și public.
Am intrat, mi-am făcut numărul și ei au judecat prezentarea, prezența scenică, de fapt, rutina în 8-9 minute, că atât de timpul… Rutina înseamnă mai multe numere legate. Mi-au mulțumit, m-au aplaudat și, după o perioadă, am primit scrisoare că am fost admis. Am mereu la mine cardul de membru.
Și ce faci cu el? Adică, ce avantaje ai?
Dacă aș sta în Londra, aș avea avantaje, dar aici nu. Clubul are întâlniri lunare, Regele Charles este membru😊, dar și Copperfield, Dynamo și alții. Am acces la librăria lor, la întâlnirile de luni. În UK, te ajută când te cheamă organizatorii de evenimente, pentru că e una dintre primele întrebări pe care le pun, dacă ești membru.
Dacă cineva pune mâna pe pachetul de cărți în timp ce lucrez, ori e beat, ori e needucat
Un magician versat mai poate fi surprins de rutina altui magician?
Există o emisiune pe Netflix. Se numește Full Ass. Protagoniștii sunt doi magicieni din Las Vegas, foarte buni! Este un fel de „Românii au talent” pentru magicieni.
Scopul unui concurent este să-i păcălească, ei fiind o enciclopedie vie despre toate. Mai întâi se întâmplă online și, dacă omul reușește, se duce în Vegas în show-ul lor. Și sunt mulți care reușesc să-i păcălească.
Ești foarte aproape de oameni. Au încercat să-ți ia cărțile din mână, să vadă ce faci acolo. Adică apropierea de oameni prezintă și un risc, nu-i așa?
Da, mi s-au întâmplat lucruri de genul acesta, dar destul de rar. Contează mult consumul de alcool, nivelul de educație. Dacă cineva pune mâna pe pachetul de cărți, ori e beat, ori este needucat.
Dar eu îi dezarmez cu atitudinea mea. Le arăt că nu sunt acolo să mă dau mare, „nu sunt aici să vă arăt o chestie pe care nu o puteți face niciodată”. Tocmai pe dos, iată, împart cu voi un lucru foarte tare.
De exemplu, când mă întreabă ocazional cineva, „pot să amestec eu cărțile?” am un răspuns care funcționează mereu: „Da, poți. Dar nu-mi mai iese numărul”. Și omul râde, înțeleg că eu sunt în control și mă lasă în pace.
Există o luptă și o frustrare între magicieni și card sharks, așa numiții rechini ai cărților
Andrei, dacă ai fi o carte, ce carte ai fi?
Rege de treflă. E cartea mea preferată.
Sunt sigură că toată lumea te-a întrebat asta, dar nu poți să rezist. Poți să câștigi la cazinou un milion de euro? Știi să faci trucuri? Să păcălești?
La cazinou tu nu pui mâna pe cărți, ci le primești.
Ok. Uite, se vede că n-am jucat.
Da, la un meci de poker privat poți să mă întrebi dacă… dar și aici sunt două direcții de discuție: cunosc mișcări care ar ajuta? Da. Aș putea să le fac? Nu. Există o luptă și o frustrare între magicieni și card sharks, așa-numiții rechini ai cărților.
Sunt oameni care fac lucruri invizibile cu un pachet de cărți pentru a fura. Iar frustrarea lor este că petrec la fel de mult sau mai mult timp exersând cu un pachet de cărți ca să facă lucruri care nu se văd, versus magicianul care petrece tot atât și face lucruri pentru care este aplaudat. Ăla face bani, da, dar își riscă viața.
Și, cu atât mai rău, trebuie să se fie și-n niște cercuri mai dubioase.
Revenind la întrebare, sunt anumite mișcări pe care eu le pot face, de exemplu, cu un pachet de cărți din care îmi pot lua o carte pentru mine. Dar, real vorbind, n-aș face asta niciodată.
Tot ce trebuie să fac eu este să dau ce-i mai bun din mine doar cu un pachet de cărți în fața unui public
Ai inventat ceva în meseria ta?
De obicei, performanțele magicienilor sunt parte din două categorii mari: Performers și Creators. Creators sunt cei care scriu cărți, studiază, își sacrifică viața și timpul pentru acest lucru.
Sunt oameni care inventează numere de magie. Eu nu fac asta…
Și Performers, care iau materialul scris de X,Y, Z și își pun amprenta doar pentru divertisment. Dacă vezi același număr de magie făcut de alt magician și de mine, poate să pară că-s două numere diferite.
Ieri am avut o întâlnire cu un magician care mi-a spus că niciodată nu vrea să facă magie în stilul meu amuzant, în showuri la care se râde. El preferă stilul romantic, cu sentimente.
Care e partea luminoasă și care e partea întunecată la ceea ce faci tu?
Luminoasă? Că fac asta ca job. Că tot ce trebuie să fac eu este să dau ce-i mai bun din mine doar cu un pachet de cărți în fața unui public. Iar partea întunecată e că lumea nu știe că are nevoie de magie. Că încă trebuie s-o conving să-i dea o șansă.
Mulți cred că magia e doar pentru copii, că există magie doar cu jobene, cu baghete, că nu poate fi o artă. Dar este de fapt ca un show de stand-up unde te duci fără să fii cu ăla micu…
Partea faină a magiei este că nu știi ce urmează
Care au fost momentele magice din viața ta?
Unul este pe cale să se întâmple, venirea pe lume a fetiței mele, dar până acum, magică cred că a fost alegerea acestei meserii și a faptului că până la această vârstă am reușit să fiu cu ele alături (cărțile de joc-n.m) și să trăiesc din asta. Și mai e ceva magic: că pot aduce zâmbete pe fețele oamenilor. Și uimire, desigur. Iar dacă prin intermediul magiei mai cunosc și oameni mișto, e cu atât mai minunat!
Cum te influențează oamenii care te privesc din public? Că privirile pot fi de toate felurile- arogante, sceptice, uimite, amuzate, sceptice…
Nu mă mai afectează, pentru că am căpătat experiență, dar înainte mă afectau. Aroganța, mai ales, mă afecta. Dar azi sunt imun, sunt maturizat, nu le mai iau personal, știu să dezamorsez multe „bombe”.
Lumea nu știe că are nevoie de magie. mulți cred că e doar pentru copii, că există magie doar cu jobene, cu baghete, că nu poate fi o artă
Ți s-a întâmplat să greșești?
Da, și ieri mi s-a întâmplat. Dar nu fac greșeli care nu se pot repara. Partea faină a magiei este că nu știi ce urmează. Dacă îți spun că asta este cartea ta și nu e, atunci știu că am greșit, și dacă îmi zici că nu e asta, e 8 de treflă, atunci eu zic că e minciună fiindcă singura carte din buzunarul meu este… 8 de treflă și uite așa repar…
Dar îți pot da un exemplu: primul meu show. Aveam prima reprezentație la Timișoara. Era un număr tehnic, de finețe. Ideea era că cineva își alegi o cartea, o punea în pachet, le amesteca, cărțile mergeau în cutie care mergea la peroana respectivă în buzunar. Și prezentarea era despre cum fură din buzunar hoții care îți lasă portofelul, dar iau din el ceea ce au nevoie.
Așa am făcut și eu, numai că, ghinion, greșeală, cea pe care am ales-o nu era cartea omului. Să zicem că el alesese un as, iar eu aveam în mână un 4 de caro. (Pe vremea aia nu aveam experiență, nu știam să ies din situații dificile…)
Deci pachetul era la el, cartea era la mine în mână, el asul, eu prezentam un 4 de caro și atunci, fără să știu de unde, am zis: „da, era un as, dar dacă suflu peste el, pac, devine un 4 de caro!” Lumea a râs și așa am ieșit din situație. Au aplaudat pentru că au luat-o ca pe glumă. Dar eram mort. Motivul erorii a fost că folosisem un pachet de cărți mai uzat al colegului meu.
Contează să ai cărți noi la fiecare număr?
Nu, dar ajută… Contează și calitatea lor. Sunt unealta mea, de aceea trebuie să fie cea mai bună!
Ești un #peopleperson?
Da. De când mă știu. De mic voiam să lucrez undeva unde oamenii abia așteaptă să ajungă și acolo să fac ceva care să-i bucure. Am învățat să fac magia care e mai mult despre celălalt, decât despre mine.
