Scriu în lounge-ul Tiff din Piața Unirii din Cluj, după ce acum jumătate de oră m-am despărțit de Vlad Ivanov. Și țin tare să scriu acum, după întâlnirea cu el, pentru că am plecat cu sufletul plin. M-a întâmpinat cu un salut fluierat în limbajul El Silbo, cel pe care l-a învățat pentru La Gomera.

Sunt momente în care nu cred că trăiesc în România fiindcă văd o bunătate și o solidaritate pe care nu mai credeam să le văd pe aici.

Moda devine limbaj. Unul tot mai personal, mai mixt, mai fluid. Nu mai vorbim despre sezoane, ci despre mesaje. Despre identitate. Despre apartenență. Și da, viteza e uriașă, dar cred că industria încearcă, cumva, să-și tragă sufletul. Să găsească noi ritmuri.

Am descoperit acum o lună, la Madison Perfumery, un brand de parfumuri, Ella K, care mi-a plăcut la nebunie. Mai întâi pentru că parfumurile aveau niște nume atât de ...altfel...