Teodor Frolu este arhitect și antreprenor în industrii creative. În 1994 a înființat împreună cu Crenguța Roșu o agenție de comunicare și PR, în același timp în care era partener la o companie de arhitectură. A devenit investitor în prima investiție din centrul istoric, împreună cu niște olandezi. Așa a apărut Amsterdam Cafe. A absolvit un master de management și unul de dezvoltare durabilă.Este cunoscut însă mai ales pentru prietenia cu Ivan Patzaichin pe care l-a respectat și admirat și împreună cu care a pus bazele multor proiecte legate de Deltă și tradiție.
Teodor Frolu, de ce și de unde toate aceste preocupări?
Din pasiune pentru cultura tradițională. A pornit întâi de la arhitectură, desigur, care a plecat și ea, la rându-i, de la o copilărie petrecută cu o bunică la țară, într-o lume pe care acum o găsești mai greu. În 2007 am început un parteneriat cu antropologul Vintilă Mihăilescu și Muzeul Țăranului Român prin care am devenit promotorii primei piețe țărănești autentice, pentru că piața țărănească cu produse tradiționale- cărnuri, brânzeturi speciale- nu mai exista atunci (greu de crezut astăzi!).
Comunismul distrusese toate astea?
Cred că mai degrabă a fost mirajul supermarketului. Dar, la nivel de gospodărie, oamenii au continuat să producă pentru consum propriu. După 2007 a apărut și un cadru legal pentru micul producător, dar amploare a căpătat odată cu aderarea la Uniunea Europeană, care a deschis finanțări, mai ales după 2010, pentru tot ceea ce a însemnat produs local, asta și datorită faptului că a fost un comisar european român, în acest domeniu, la Bruxelles.
Am creat cu Vintilă Mihăilescu prima piață tradițională la Muzeul Țăranului și ulterior am acreditat-o internațional în mișcarea Slow Food ca Earth Market. A funcționat la noi, la Uranus, în curte la Clădirea Ark- fosta clădire a Bursei de Mărfuri pe care am renovat-o și am transformat-o în Bursa Mărfurilor Creative. Modelul de piață tradițională a fost dus mai departe de către primării după 2012, așa că noi ne-am oprit. Asta era și ideea, de fapt, să lansăm acest concept în urban.
Cum trebuie să te uiți la cultura tradițională?
Te uiți nu ca la un artefact, un obiect frumos care îți place, ci la legătura lui cu locul de unde vine. O casă, o cămeșă, o furcă de tors nu sunt frumoase doar pentru că au decorațiuni pe ele. Asta vede doar mișcarea etno care, din punctul meu de vedere, este foarte toxică, pentru că preia niște elemente decorative, pierzând, de fapt, tot procesul care a dus la acel „obiect finit care îți place”.
Și proiectul Patzaichin cum a apărut?
M-am cunoscut cu Ivan la o competiție de gastronomie locală în satele din Deltă. Eram cu Vintilă în juriu, Ivan fiind a treia persoană invitată. Eu fusesem pentru prima dată într-o canoe cu un grup de turiști nemți, cu un ghid neamț, și descoperisem pentru prima dată Delta altfel cu un an înainte. M-a impresionat așa de mult, a fost atât de spectaculos, încât, cu spiritul meu antreprenorial, am zis că trebuie să fac ceva, că nu e posibil ca nemții să-mi arate România.
Anul următor m-am întâlnit cu Ivan în acel juriu și, bineînțeles, că i-am povestit cum și ce este Delta. Lui! Sigur, se uita la mine ca la un ciudat, dar a apreciat povestea. Mi-a spus că și el ar vrea să facă ceva pentru oamenii din Deltă și se gândea la câteva lucruri. Am căzut de acord că o direcție bună ar fi promovarea tradiției locale, cel în care turistul apreciază comunitatea, obiceiurile, mâncarea de la om de acasă, adresându-ne unui profil de turist mai aparte, care nu pune preț pe lux, televizor în cameră, ci apreciază experiențele. E un tip de turism care se cheamă chiar așa, experiențial. Nu știam atunci acest termen, dar îl intuiam.
Și așa s-a născut Asociația Ivan Patzaichin?
Da. Am hotărât să pornim împreună o asociație cu acest obiectiv. Sigur că ce a pornit ca un parteneriat, în timp, s-a transformat într-o prietenie și relație personală unică pentru mine. Primul proiect a fost canotca.
Am numit-o așa după lotca de la care preia forma din peisajul cultural al Deltei și după canoe, de la care preia sistemul de construcție (realizând o barcă ușoară și manevrabilă pentru turiști). Este un produs integral „made in Romania”, cu un design unicat, făcut din lemn, preluând meșteșugul marangozilor din Deltă.
Al doilea proiect a fost crearea primului traseu gastronomic în Mila 23, când am ales 5 gospodării care erau deja participante la concursul unde l-am cunoscut pe Ivan. Ele sunt și azi destinații pentru turiștii interesați.
Delta este o zonă specială. Ce fel de turism ar trebui practicat acolo?
Turismul lent, pentru a te bucura de natură în tihnă, pe îndelete, fiindcă acum majoritatea turiștilor ajung doar din punctul A în punctul B, într-o traversare rapidă. Noi credem că este la fel de interesantă călătoria ca și destinația. Acest turism lent este exact opusul celui inventat în pandemie, „Delta într-o zi”, concept care, din păcate, a rămas cel mai popular acum. Din interviurile noastre cu turiștii a rezultat clar că foarte puțini mai revin în Deltă, au senzația că au văzut tot, apa și stuful, împreună cu 3 obiective ce par singurele atracții. Delta are o diversitate extraordinară încă nedescoperită.
