Am intrat în magazin doar așa… să-l vizitez. Ajunsesem în New York pentru un proiect și, cum nu am rezistat magazinelor și vitrinelor, am mai povestit asta aici, am intrat și într-un Victoria’s Secret. Eram, ca și acum, cu câteva kilograme în plus. Practic, de când mă știu, am câteva kilograme în plus:)
Și, deși am scris despre Îngerii Victoria’s Secret în Viva de muuuulte ori, nu mă gândeam că acest brand ar putea fi și pentru o fată obișnuită ca mine, sau ca altele, fiindcă, na, stima de sine e ceva ce vine mai greu, în cazul în care nu ai avut-o de la început. Și am intrat, deci. M-a preluat fără drept de apel o angajată care m-a impresionat. Avea la ureche o cască de care era atașat un mic microfon, era pentru prima dată când vedeam o comunicare internă într-un magazin care era imens. Imens.
M-a preluat, deci, și m-a întrebat amabil și cu o vie curiozitate în priviri ce doresc. Eu i-am zis că aș vrea ceva… dar că nu sunt sigură că am nimerit unde trebuie, fiindcă sunt ieșită din măsurile pe care știu că le promovează. Femeia m-a privit perplexă, cred că am șocat-o și mi-a spus că aici pot găsi toate mărimile și toate modelele de lenjerie și că mă ajută să le descopăr.
Am fost de acord.
Am discutat puțin detalii pe care nu are rost să le relatez aici și m-am pomenit într-o cabină de probă cu vreo 6 modele de sutiene. Le-am probat pe rând, timp în care domnișoara stătea la ușă întrebându-mă de fiecare dată dacă modelul e bun. Dacă mă simt ok. Nope, spuneam. Not ok.
A durat ceva… 30 de minute? Poate… Eu abandonasem, femeia însă, nu. Mi-am zis, asta e, nu e simplu să faci shopping aici.
Am dat să plec și angajata Victoria’s Secret mi-a spus: „Rămâi aici, o voi chema pe Miss D”.
Am rămas pe loc înțelegând că va veni o autoritate în materie, care anunța că va salva situația ca în The Independence Day. Și, da, a venit.
Înaltă, bine făcută, o femeie superbă, masivă, afro americană, cu ochii vii și casca la ureche.
Venise Miss D.!
De acum viața părea a avea soluții.
M-a cântărit din priviri scurt, profesionist, iar eu m-am făcut mică… A comandat la fel de scurt, din vârful buzelor, un model de sutien.
„Da, asta e, Miss D.”, s-au luminat cele două (între timp, pe lângă Miss D. mai venise o fată care se uita de jos în sus la impunătoarea prezență).
Modelul a venit în mai multe variante. Una dintre ele a fost perfectă. Am deschis ușa și le-am spus celor 3 care așteptau de parcă viața lor ar fi depins de asta: It’s perfect!
Nu pot reproduce zâmbetul larg, de satisfacție al lui Miss D. și nici admirația din ochii angajatelor care se uitau la ea ca la Dumnezeu. „Iar a știut”, păreau ele a spune.
M-am îndreptat spre casă, pentru a plăti și am plecat apoi urmărită de ochii negri și scânteietori ai lui Miss D. cea care mă „executase” rapid și cu experiență. În privirea ei se citea și satisfacția, dar și mândria. Îi vedeam prin pupile gândul orgolios: nu s-a născut aia care să mă pună pe mine în încurcătură…
Acesta este, de fapt, secretul Victoria’s Secret: antrenamentul, cursurile de …#peopleperson că nici nu știu cum să-i spun. Acea educație a contactului direct cu clientul, capacitatea de a oferi soluții, de a fi pe fază, de a simți în aer dezamăgirea, sau frustrarea sau, dimpotrivă, bucuria celor care le calcă pragul.
Sunt curioasă să văd dacă în România acest lucru se va întâmpla. Sunt curioasă dacă personalul se va situa la înălțimea celui din New York (ceea ce e greu, e foarte greu….)
