Ea este Diana Pop și are o pasiune: creșterea și îngrijirea plantelor. Scrie (aproape) în fiecare săptămână pe #peopleperson despre asta.

Ăăă, nici nu știu cu ce să încep – la mulți ani/ scuze că am dispărut ca măgaru’ în ceață / sper că totu-i bine la voi, cumva toate mi se par potrivite.

Îmi aduc aminte (mint, am verificat despre ce a fost ultimul articol, căci nici asta nu-mi mai aminteam, da’ mno) că ultima dată v-am povestit despre grupul de plant collectors Rare Plants Society – RO și că vă amenințam cum în următorul articol o să vă povestesc despre Philodendron plowmanii, da’ cumva nu mi se mai pare potrivit acum, după o lună și ceva de absență.

Există în meseria mea ceva ce numim “keep the momentum”, un fel de “rămâi pe val”, și care apare în discuție atunci când o campanie sau o simplă acțiune de comunicare generează engagement și vrei să păstrezi acel engagement cât mai mult și să-l crești cât mai tare. Extrapolând, asta se poate aplica la orice în viață, fără să ai neapărat același scop. Adică ce vreau să spun este că I kept (and still keep:) the momentum cu plantele mele în toată această perioadă, doar că am făcut-o offline, la noi acasă. Și de aici am dispărut în parte pentru că finalul de an a fost o perioadă în care am lucrat full power la proiectele din agenție, după care am fost prea frăgezită și am vegetat în vacanța de sărbători, singurele dăți în care am deschis laptopul fiind alea în care dădea eroare chrome castu’ de Netflix sau hbogo de pe telefon.

În concluzie cel mai înțelept mi se pare să fac un status update și o listă de rezoluții, că tot e perioada în care se poartă:).

Briefly, în toată această perioadă s-au întâmplat multe, unele bune, altele mai puțin bune (cum ar fi faptul că mi s-au stricat două mini ventilatoare din cabinetul mare).

Înainte de toate, cel mai important lucru este acela că am primit cadou de Crăciun un nou cabinet Milsbo, varianta mai puțin înalță, dar mai lată, adică asta.

Și a fost un moment mult așteptat, atât de mine cât și de plante, pentru că în toamnă am cumpărat verzituri că înecata (noroc că a venit frigul și a trebuit să mă opresc pe la începutul lui decembrie, după ce am tras niște spaime cu o Dioscorea discolor, pe care am avut toate șansele din lume să o primesc muci, după o călătorie de mai mult de o săptămână din Franța până în România) și primul cabinet devenise neîncăpător.

Inițial plănuiam să transform noul cabinet într-un terrariu pentru anthuriumi, dar acest plan costă destul de mulți bani, motiv pentru care l-am amânat pentru vreo două – luni și am preferat să-l păstrez basic.

Și pentru că mă ajută mult panoul perforat de la Ikea, pe care am montat diverse accesorii, dar și pentru că majoritatea plantelor sunt destul de înalte, am renunțat la cele două polițe din sticlă și l-am transformat în casă nouă pentru Pink princess, pe care a trebuit să o scot pe la începutul lui decembrie din cabinetul mare, deoarece devenise prea înaltă. Still, cele trei săptămâni petrecute la fereastră, în aerul din apartament (uscat ca naiba, că mno, iarnă, calorifere deschise) au chinuit-o teribil; practic înainte de Crăciun avea patru frunze noi care se chinuiau să iasă una dintr-alta într-o încovrigatură care ar face orice contorsionist profesionist să pălească de invidie. Îmi e ciudă că nu le-am făcut poze, da’ cred că nu le-am făcut taman pentru că nu voiam să am o asemenea amintire a chinului lor. Totuși e o parte bună și în treaba asta, deoarece cu această ocazie mi-am masterizat skill-ul de a elibera frunzele noi, prinse în tecile:) frunzelor mamă.

However, de când am mutat-o în cabinetul nou, treaba s-a ameliorat considerabil, acum gagica arată așa (scuzați-o pe Kimchi, #thephotobomber):

În același cabinet nou am băgat un Anthurium vittarifolium pe care l-am cumpărat în decembrie de la secretgarden.ro (mno, am zis că m-am potolit cu achizițiile de plante outside România), care acum dă o frunză nouă absolut perfectă.

Tot aici am băgat și trei Syngoniumi, doi podophyllum albo variegatum și un mottled arrowhead mojito, Philodendronul melanochrysum (care a dat o frunză cu error în vechiul cabinet și m-am gândit că o schimbare de peisaj i-ar prinde bineJ), un pui de Philodendron atabapoense care-mi dă niște emoții as we speakJ, pe Philodendronu’ verrucosum ajuns mai pe la începutul toamnei cu toate frunzele bușite, dar și pe amărâtu’ de Philodendron plowmanii wetstick, care a renăscut precum pasărea Phoenix din propria-i cenușă și despre care m-am tot lăudat că vă povestesc, da’ n-am făcut-o.

Pentru filtrarea luminii de creștere am băgat și un Epipremnum pinatum luat prin noiembrie de la plantropic.ro și căruia pare să-i meargă de minune, iar pentru eternele musculițe care mi-au mâncat viața și ficații am îndesat și o carnivoră.

Șiiiii tot aici am băgat și magica Dioscoree discolor, despre care vă spuneam mai devreme că a fost ultima achiziție de pe grupurile din EU.

A ajuns la mine după 8 zile friguroase în care a străbătut Europa:) și aveam niște emoții cât casa când am deschis pachetul. Odată cu planta am cumpărat de la seller și un heatpack, motiv pentru care știam că cel puțin primele 48 de ore a fost safe din punct de vedere termic, dar de la 2 la 8 zile e cale lungă și temperaturile cu minus pot fi letale pentru o plantă care trăiește în mod normal în Ecuador.

Briefly a venit bine, dar am făcut eu o greșeală pretty stupid – de bucurie că a ajuns întreagă, am uitat să o las la fereastră câteva ore, pentru aclimatizare și am băgat-o direct în cabinet. Motiv pentru care în primele două zile a fost destul de tuflită și după primele săptămâni au început să se contureze și zonele frunzelor lovite de frig. Plus că o frunză veche a pierdut cu totul bătălia, dar overall e bine, în ultima săptămână i-au dat trei frunze noi, dintre care prima se apropie cu pași repezi de niște dimensiuni impresionante.

Nici restul plantelor din casă n-au stat degeaba dar despre ele într-un articol viitor, că iarăși am reușit să mă apropii de Mara lui Slavici, cu lungimea acestui articol, mai ales că status update-ul e departe de a fi gata și mai trebuie să  fac și lista de rezoluții, adică asta:

Să reușesc să mă țin săptămânal de aceste articole:)

Să reușesc să termin școală aia de horticultură, pe care am abandonat-o în ultimele două luni.

Pe punctul asta nu-l zic, de frică să nu se întâmple dacă-l scriu așa, cu subiect și predicat.

Să-mi crească plantele mari și sănătoase.

Să scap de musculițele vieții și în general să reușesc să păstrez toate plantele, pe cât posibil, paraziți free.

Să devin fericita mamă a multor Anthuriumi (între care musai un crystallinum, un waroqueanum și un veitchii) și a multor Philodendroni (între care ar fi magic să se regăsească măcar un caramel marble și un choco red).

Gata, ne auzim săptămâna viitoare. For real:)