#prieteniiverziaidianei 12: Despre grupul de plant lovers/collectors/freaks „Rare Plants Society – RO”

Ea este Diana Pop și are o pasiune: creșterea și îngrijirea plantelor. Scrie în fiecare săptămână pe #peopleperson despre asta.

Am tras chiulu’ săptămâna trecută. Da’ l-am tras motivat. Adică avem un proiect mare în agenție (unul dintre puținele proiecte mari de anul ăsta), deci ultima săptămână a trebuit să fiu tip top la job și cum timpu’ e același, mno, pur și simplu n-am avut când să mai bag și articolul.

Și mi-e ciudă, pentru că săptămâna trecută aș fi vrut să vă povestesc despre Philodendron plowmanii, dar o să-l las subiect pentru unul dintre articolele următoare pentru că pe 24 noiembrie s-a întâmplat ceva ce nu puteam trece cu vederea sau care să rămână neanunțat:) respectiv grupul de plant lovers/collectors/freaks Rare Plants Society – RO a aniversat un an de existență.

Eu l-am descoperit prin mai, sau iunie anul acesta.

Și, când am intrat în el, erau vreo 3-4 sute de membri, meanwhile a ajuns la ceva mai mult de 1.400. Ceea ce mi se pare extraordinar. Adică dacă mi-ar fi spus cineva acum un an pe vremea asta, când luam singură la picior străzile din apropierea biroului (meu sau ale clienților la care mergeam) în căutare de noi plante (sub privirile critic-pline de milă ale colegilor) că n-o să treacă multă vreme și o să descopăr că există și că e în plină formare o comunitate de iubitori de plante în România, aș fi spus că glumește.

Dar chiar nu-i glumă, oamenii ăștia chiar există și ce se întâmplă pe grupul asta este foarte tare.

Când am intrat eu în grup, pe la începutul verii, am fost cam timorată. Adică mă gândeam că eu n-am cine știe ce plante rare sau neobișnuite, singura care bifa cerințele era Philo Pink Princess. Dar în rest eram foarte departe de toate minunățiile pe care le mai vedeam pe Instagram și de care eram cam la fel de convinsă că o să mă bucur într-o bună zi în propria mea casă, cum aș fi fost la gândul că într-o bună zi aș putea să-mi beau cafeaua de dimineață cu Brad Pitt. Superb către imposibil. Și totuși. Oamenii de pe grup au fost foarte nais cu mine și am văzut mai târziu că erau nais cu toți noii veniți.

După care am descoperit pretty soon că discuțiile erau organizate pe topicuri diferite, ce acopereau cam toate zonele de interes ale unui plant lover care își dorește să creeze un habitat cât mai bun pentru plantele sale.

Plus că să găsești într-un singur loc toate aceste informații atât de bine organizate și atât de pline de sfaturi și soluții testate de oameni adevărați, asta este o resursă inestimabilă de knowlegde și probabil motivul principal pentru care plantele mele sunt atât de fericite. Ce vreau să spun este că practic grupul a devenit una dintre sursele mele principale de informare, dar și locul în care alerg fericită să împărtășesc fiecare nouă descoperire sau realizare.

După cum ziceam mai sus, există topicuri diferite despre tot soiul de subiecte, de la metode de împachetare până la you name it.

Practic există un topic despre lumini de creștere, unde am descoperit o mulțime de soluții, disponibile în Ro sau online ouside our borders, dar și faptul că oamenii sunt serioși, nene. Adică unii dintre ei chiar înțeleg toate specificațiile tehnice din fișa produsului și își bazează deciziile de cumpărare pe aceste specificații tehnice. Eu recunosc, m-am oprit la becurile de la Ikea și la neoanele pentru terrarii de la lanțurile astea mai mari de pet shops.

Evident, există topicuri separate despre soluții de creștere și păstrare a umidității pentru plantele care au nevoie de asta, despre substraturi și care-s cele mai potrivite pentru [insert plant name here, mainly monstera, philodendrons, anthuriums], despre plantele mai neobișnuite care apar din când în când și în magazinele din România sau EU, wishlist de plante pe care nu le ai dar pe care ți le dorești și chiar un topic despre magazinele de plante online, unde găsești o listă uriașă, cu tot cu feedback-uri de la membrii care au achiziționat plante de la unele dintre ele.

Dar unul dintre cele mai active topicuri este cel despre sfaturi și soluții pentru diverse probleme, de la root rot până la paraziți.

De exemplu eu mă lupt de ceva vreme deja cu niște musculițe mici și negre. De fapt le știți – musculițele ale care apar primăvara și te năpădesc dacă ai avut proasta inspirație să te îmbraci într-un tricou galben și să pleci așa la o plimbare prin parc.

Mwell, musculițele alea mi-au invadat plantele. Apar la pământ umed și, deși ele în sine sunt inofensive (except the fact că atunci când ți-e lumea mai dragă sau în timpul unui Teams call cu vreun client îți intră câte una în nas), dar larvele care ies din ouăle pe care le depun în sol se hrănesc cu rădăcinile plantei and this is bad.

Am încercat tot soiul de soluții, de la hârtie galbenă lipicioasă (pt musculițele adulte) și soluții chimice pentru ouă și larve până la metode mai naturiste, adică soluție de oțet cu alcool și detergent pusă în capacele plasate pe pământ, sub plantă și lăsat pământul să se usuce bine între udări. Care această acțiune ultimă, combinată cu aerul uscat din casă pe timp de vreme rece (mno, calorifiere) a fost boostul perfect pentru o invazie de spider mites pe alocasia și pe lămâi, dar asta e altă poveste.

Long story short, excedată de musculițele vieții am scris pe grup, la topicul cu sfaturi și soluții pentru diverse probleme și unul dintre membri mi-a dat super rapid o soluție care chiar sper să funcționeze, respectiv tratarea pământului cu diatomită.

Diatomita este un praf dintr-un pământ de ceea ce se cheamă diatomee și este un produs organic, folosit și ca supliment alimentar, deoarece îmbunătățește aspectul pielii și al părului, ajută la scăderea colesterolului și întărește sistemul osos, scade presiunea arterială și tratează artrita.

Și pământul ăsta miraculos este și mai miraculos, având în vedere că proprietățile lui abrazive îl fac foarte eficient în combaterea diverșilor paraziți care trăiesc pe oameni, animale sau plante, de la ploșnițe la gândaci, purici de animale și de plante și lista poate continua.

Eu abia am plasat comanda acum câteva zile, teoretic azi-mâine ajunge curierul și în weekend voi face marea operațiune, dar ce pot să spun, as a fun fact, este faptul că atunci când am plasat comanda pe emag, algoritmu’ mi-a recomandat și niște seturi de 10 capcane pentru ploșnițe, fapt care evident că a generat niște râsete și miștouri pe grup.

Pe lângă topicurile astea serioase (unde altfel se lasă cu destul de mult râs) sunt și unele menite a fi funny, de exemplu există un topic despre cele mai mici frunze, vârfuri de creștere sau chiar plante deținute de membri. Unde am putut vedea cele mai mici frunze de anthuriumi, alocasii sau philodendroni (ba chiar frunza lu’ amărâtu’ meu de plowmanii, despre care ar fi trebuit să scriu săptămâna asta, concurează cu mari șanse la titlul de cea mai mică frunză de plowmanii din lume) dar și cum unele plante pot crea micro sisteme perfecte, în care pot să devină gazde pentru alte mini plante.

(mă rog, pe colajul cu plowmanii de mai sus l-am făcut ca să nu zic că n-am băgat nici o poză în articolul de săptămâna asta)

Un alt lucru mișto este faptul că se întâmplă licitații constant pe grup, unii dintre selleri fiind colecționari cu vechime și, când reușești să prinzi câte o plantă de la ei, e super tare pentru că ai garanția că va sosi mult mai repede decât o plantă achiziționată de oriunde din Europa și, în plus, știi sigur că ce primești e o plantă curată, fără paraziți sau alte probleme asociate. Partea nasoală este că uneori ajungi să te bați pe câte o plantă cu unii dintre oamenii de la care ai cumpărat plante și pe care îi admiri. Și n-ai vrea să le strici feng șuiu’ da’ nu te poți abține să nu licitezi și dacă câștigi ajungi să cânți la balalaică pe lângă planta cu pricina în următoarele luni, sperând să crească mai repede și să îi poți da omului un cutting (am io o datorie morală cu un ring of fire, care e pe cale să se rezolve:)).

Dar probabil cel mai tare lucru la grupul ăsta este faptul că, dincolo de tot knowledge-ul acumulat de când sunt printre ei, mă simt parte a unei comunități, nu mă mai simt un plant freak. Sau, mă rog, simt că și dacă-s o plant freak, măcar nu-s singura:) Și să ne înțelegem, deși nu îi cunosc pe nici unul dintre oamenii ăștia în viață reală, cu toate acestea am o relație cu ei mult mai constantă decât cu mulți prieteni vechi.

Practic nu există progres al vreuneia dintre plantele mele pe care să nu-l anunț pe grup și este un sentiment extraordinar să vezi că există oameni pe lumea asta care-ți înțeleg și-ți împărtășesc bucuria. Așa cum este super tare, de exemplu, să te trezești că ai licitat pentru o plantă pe un grup din UE și primești la câteva minute după un mess de la unul dintre prietenii pe care ți i-ai făcut pe grup, care a văzut că vrei planta aia și îți scrie să-ți dea o alternativă mai ieftină, la un magazine online.

Și pentru că v-am făcut capul calendar despre grupul vieții, trebuie să vă povestesc rapid (și scurt, că iar m-am întins la vorbă, deși îmi promisesem că ăsta va fi un articol scurt) și despre oamenii care l-au făcut. Cu amendamentul, again:), că deși nu-i cunosc în viață reală, yet mi-au făcut viața mai frumoasă și profit de ocazie să le mulțumesc pentru asta.

Alexandra , Ana, Elena, Livia, Ana și Ruxandra sunt oamenii “din spatele” grupului:) Alexandra s-a cunoscut cu parte dintre fete pe diverse alte grupuri de entuziaști/seller din România, dar discuțiile din aceste grupuri, deși folositoare, sunt mai degrabă centrate pe subiecte și probleme punctuale, fapt care închide cercul destul de rapid:) Și deși în viața reală au meserii diferite, în domenii diferite – de la IT și marketing la medicină, design sau administrație publică, toate și-au dorit un loc în care să adune și să dezvolte o comunitate activă de colecționari de plante, unde oamenii să poată învăța de la colecționari experimentați despre cum pot avea grijă de plantele rare pe care le-au achiziționat și pe care nu doar că trebuie să le țină în viață, dar hopefully tre’ să le facă mari și frumoase:).

Și pentru că termenul “rare” poate avea un efect intimidant (pe care l-am simțit pe pielea mea la început:)) e important să specific aici ce înseamnă “plante rare” în viziunea Alexandrei, respectiv un nume, o umbrela pentru comunitatea de colecționari care au parcurs etapele inițiale, au reușit să țină suficient de multe plante în viață cât să reputeze și câteva succese, să acumuleze niște cunoștințe și niște învățături, simțindu-se astfel încurajați să treacă la nivelul următor.

Care nivel următor îi face conștienți de faptul că unele specii le plac mai mult decât altele, că la unele se pricep mai bine decât la altele și ajung astfel să dezvolte o colecție de plante curatoriate (nu cred că există cuvântul asta în limba română, mi-e și frică să-l caut, da’ cred că înțelegeți ce vreau să spun:).

Dar cel mai important câștig oferit de existența acestui grup, pe care oricare dintre ele (mă rog, Alexandra, Ruxandra și Ana, căci doar cu ele am apucat să vorbesc) ți-l va spune, este acela că aici s-a format o comunitate vie și activă și s-au legat prietenii.

O comunitate în cadrul căreia oamenii nu doar își dau sfaturi și soluții, dar uneori se adună și fac comenzi comune, așa cum s-a întâmplat acum vreo lună și jumătate, când Ruxandra a pus un call pe grup, anunțând că plănuiește o comandă în UK și întrebând care dintre noi se bagă la un order comun. Mwell, nu m-am putut abține și m-am combinat și eu pentru un Anthurium Regale, mulțumesc Ruxandra! [insert heart emoticon here]

Dar oamenii se strâng nu doar în jurul unei plante (permisă-mi fie metaforă de pandemie) ci și la fiecare nouă acțiune caritabilă (căci da, se întâmplă constant și asta). Periodic fetele organizează câte un giveaway caritabil, punând la bătaie o plantă pe care membrii o pot câștiga dacă achiziționează bilete la tombolă. Valoarea unui bilet este modică și toți banii strânși se duc la câte o cauză. Acum tocmai ce este activ un astfel de giveaway, premiul pus la bătaie e un Ficus Shivereana și toți banii strânși se vor duce la asociația Fight for Life Charity, un ONG care va ajuta și anul acesta familii cu copii care nu s-ar putea bucura de sărbători fără acest ajutor.

Ăsta-i ficusul pus la bataie: