Articolul de săptămâna asta trebuia să fie unul de introducere în diverse specii rare de philodendroni. Știam sigur despre ce vreau să scriu- Philodendron sodiroi și Philodendron verrucosum- tocmai pentru că la începutul săptămânii trecute achiziționasem câte unul din fiecare, de pe două grupuri FB diferite de plant collectors – unul din Ro și unul din UE.

Dar, cum socoteala de acasă nu se pupă cu a’ din târg, povestea mea de succes s-a transformat într-una “complicated”, la fel că opțiunea de Facebook

De ce?

Lunea trecută părea să fie un început de săptămână de succes. Tocmai ce definitivasem deal-ul pentru Philo sodiroi, pe care l-am cumpărat de la un plant collector român, care locuiește aproape de granița vestică a țării. Ne-am încheiat socotelile financiare, so omu’ a purces la treabă.

Aș vrea să vă spun că unul dintre cele mai importante lucruri, atunci când comandați plante online, este procesul de împachetare. Magazinele de afară au dezvoltat tot soiul de sisteme, astfel încât planta să sufere cât mai puțin în perioada de tranzit, cu atât mai mult cu cât timp de câteva zile va suferi diverse șocuri de la lipsa de lumină (stă închisă într-o cutie de carton, la fel ca restul coletelor din lumea asta) și de umiditate (o să vedeți imediat cât de importantă este) până la diversele lovituri pe care le încasează pachetul în procesul de transport, lovituri care, dacă planta nu este împachetată cum trebuie, le va resimți din plin în frunze. Care frunze, în funcție de cât de fragile și de lovite sunt, pot ajunge în diverse stadii de terciuire.

Revenind la Philo sodiroi comandat pe grupul din Ro, vânzătorul l-a împachetat și l-a pus la Poșta Română luni dimineață și marți a ajuns la mine (da, știu, greu de crezut că Poșta Română e capabilă să livreze în 24H un colet, la peste 500km distanță, dar e adevărat).

Dar cel mai tare a fost modul de împachetare.

Omul a asamblat dintr-o foaie de polistiren (d-ăla de se anvelopează blocurile cu el) un suport pentru vas, pe care l-a lipit bine atât de vas cât și de baza interioară a cutiei, astfel încât oricât de prost ar fi fost manevrat/transportat, planta era untouchable, efectiv. Vedeți mai jos despre ce vorbesc:

Și așa a ajuns la mine, 24 de ore mai târziu:

Adică țiplă.

Deci marți eram un om fericit. Primisem un Philo sodiroi perfect și urmăream cu nerăbdare, pe site-ul companiei de transport, pe unde se află Philo verrucosum, o minunăție de plantă pe care pe care mi-o doream de foarte multă vreme (rară, se găsește doar pe grupurile de licitații și uneori pe diverse magazine online din Olanda, Germania sau UK) și pe care o cumpărasem la o licitație de pe unul dintre grupurile de plant collectors din UE. De altfel era prima mea licitație câștigată outside Romania, deci un dublu motiv de excitement. Iar planta repet, o minunăție.

Vedeți mai jos pentru ce am licitat:

Pachetul a fost preluat de curierul olandez (am uitat să scriu că vânzătorul era din Olanda) luni seară și asta este ce am primit vineri după-amiază:

Practic, m-am învinețit. Am crezut că mă scurg lângă cutia aia de cartușe de țigări L&M, în care era foarte prost împachetat verrucosumul, fără nici un fel de nimic între plantă și pereții cutiei de carton, lipit insuficient de bază (motiv pentru care a și zburat în interior, în toate direcțiile, destul cât să i se terciuiască iremediabil vreo 8 frunze). Dar cel mai rău din toate a fost faptul că nenorocirea aia de cutie de carton a absorbit toată umiditatea din interior, astfel încât planta nu numai că a ajuns la mine cu cea mai mare parte a frunzelor terciuite, dar era și aproape complet deshidratată. În condițiile în care unui Philodendron verrucosum ii place să crească și să se dezvolte într-un mediu cu umiditate ridicată, de 85%, ceea ce s-a întâmplat la acest transport a echivalat cu aproape uciderea lui.

Mi-am ținut cumpătul și mi-am adus aminte de prietenii de pe grupul de plante rare din Ro, așa că le-am scris un comment în threadul de plante cu probleme și oamenii m-au ajutat instant cu sfaturi, cel mai important dintre ele fiind acela că ar trebui să-l carantinez într-un terrarium/o mini seră, unde să aibă o umiditate cât mai ridicată.

Aveam ceva acasă (pentru o maiden hair fern, care mi-a făcut viața imposibilă în ultimii doi ani și jumătate, din cauza nivelului ridicat de umiditate de care are nevoie) dar era prea mică chiar și pentru ce mai rămăsese din Philo verrucosum, odată atât de frumos, acum atât de terciuit. Mă rog, am improvizat ceva, cât să îl scot la liman în primele zile, improvizația arătând așa (și da, am folosit un ring de lumină pentru un boost de energie:)

Duminică am ajuns și la Ikea, de unde am cumpărat o miniseră mai mare, în care l-am și mutat. L-am stropit din abundență cu apă filtrată, am sigilat cu scotch toate zonele care nu erau etanșe, am pus light ring-ul pe el și l-am lăsat să fie.

În esență. toată această carantină petrecută în cele două mini-sere au făcut minuni.

Încă de sâmbătă cele patru frunze rămase au început să-și recapete din vigoare, acum își pot susține singure propria greutate și și-au recăpătat aspectul catifelat.

Acum arată așa:

Și va mai sta vreme îndelungată în mini seră. Cel puțin până la prima frunză, astfel încât să fiu sigură că e o plantă stabilă. Până atunci mă tot perpelesc prin jurul ansamblului. Mai mut puțin light ring-ul, mai deschid puțin ușa pentru ventilație (deoarece solul este destul de ud și n-aș vrea să se pricopsească și cu un root rot), mai stropesc puțin o frunză, mai închid și etanșeizez mini sera, and so on.

Revin săptămâna viitoare cu updates, până atunci vă rog să ne țineți pumnii!