Șerban Copoț : "Bărbăția se construiește, nu vine de-a gata"

Șerban Copoț Teddy și Șerban Foto: Alex Gâlmeanu

Șerban Copoț a creat Asociația Generația Verde în 2002, după o expediție în Delta Dunării care arată ca o groapă de gunoi atunci. Cu această asociație a creat primul calculator de amprentă de carbon din SE Europei. 150 000 de români și-au calculat atunci,  în 2009, amprenta de carbon într-o campanie europeană, datorită Asociației „Generația Verde”.

Scrie cărți pentru copii, acum este la a doua (prima a fost Toi Patoi și Moș Crăciun). Manualul Exploratorului, care va apărea în curând, își propune să educe copii și adolescenții în mod practic pentru viață: de la primul ajutor, până la orientare. Liga Exploratorilor, creată de Șerban Copoț, va organiza tabere în care copiii vor învăța să iubească și să exploreze natura.

Ecologist convins și militant pentru protejarea mediului prin educație, Serban lansează Liga Exploratorilor și speră că această mișcare va avea efecte majore în schimbarea mentalității generale păguboase privind mediul.

Șerbane, ți-ai descoperit menirea?

Da, se poate spune și așa, o descoperire a menirii. De obicei, se spune că se întâmplă asta pe la 33 de ani sau la 40 de ani, dar uite că mie mi s-a întâmplat la 37.

Și care este menirea ta?

Este destul de amplă și nu e atât de limpede acum, pe cât se limpezește odată cu trecerea timpului. Însă de când ce am devenit tată, mi-am dat seama că relația mea cu copiii este mai mult decât frumoasă și că îmi place mult să am grijă de ei, să-i învăț lucruri… Cred că această plăcere vine de la mama, care a fost cadru didactic. Mi-am dat seama că vreau să fac lucruri cu și pentru ei, pentru că, după atâția ani în care am activat în societatea civilă, am înțeles că schimbarea va veni în principiu de la copii, de la generațiile tinere. Noi suntem ba din comunism, ba cu un picior în el și cu celălalt în noua Românie, ba suntem născuți după comunism și nu știm ce se întâmplă cu noi. În plus, e așa o avalanșă de informații și… „lifestyle-uri”, încât mă gândesc că și lor le este greu să se orienteze. Parcă au nevoie de o busolă.

Vrei să fii tu un fel de busolă a lor?

Nu, nu vreau să fiu busola lor. Dar având vârsta pe care o am și experiența pe care am căpătat-o, mi-am zis că, dacă voi aduna totul într-o carte cum e „Manualul Exploratorilor”, le voi da posibilitatea să-și descopere calitățile, alături și împreună cu părinții lor. Sunt multe familii care au nevoie de unealta asta care este Manualul Exploratorilor.

Nu ești la prima carte pentru copii…

Nu, sunt la a doua. Lucrez și la a treia, și la a patra chiar, numai că prima, Toi Patoi și Moș Crăciun ținea de imaginație. „Manualul” este o carte pentru care adun informație de 6 ani de zile, pentru că nu am inventat eu gaura covrigului cu acest manual. Greu a fost să adun informații și să le grupez, editez, modelez în așa fel încât să fie prietenoase pentru familie.

Șerban desenează atât pe pereții camerei copiilor lui, cât și în cărțile pe care le scrie.

Latura asta de explorator ți-ai descoperit-o acum, în Asia Express, sau doar ți-ai antrenat-o cu ocazia emisiunii?

Nu, am fost dintotdeauna explorator. Din copilărie a început, când îmi plăcea să umblu, să descopăr, să fac drumeții, mă consultam cu frații mai mari, care mi-au insuflat dragostea pentru explorare. Mereu plecam de acasă, firește cu acordul părinților, fie la pescuit, fie să descoperim nu știu ce pădure, ba la Babadag, ba la Hagieni, să găsim peșteri… Aveam arcul meu, făcut de mine, aveam briceagul meu de mic…

Toți pornim ca niște „pietre” și, dacă avem noroc, terminăm ca niște „diamante”.

 

Acum ne speriem dacă pune copilul mâna pe cuțitul de la bucătărie…

E normal să ne speriem, dar numai dacă o face nesupravegheat și dacă nu avem încredere în ei că știu ce se face cu un cuțit în bucătărie. Dar cuțitele fac parte din bucătărie. Bucătăria face parte din viața noastră. Copiii trebuie să învețe ce să facă cu ele… Nu trebuie doar să ne privească cum le folosim.

Pădurile au fost defrișate, munții sunt golași.. Pe unde îi mai duci să exploreze? E dramatic ce se întâmplă…

În primul capitol al cărții vorbesc exact despre aceste subiecte: defrișări, specii care au dispărut… M-am bazat pe faptul că astăzi copiii sunt „copii globali”. Pentru ei, internetul a deschis granițe care pentru noi erau închise… Este normal ca ei să-și dea seama că, la nivel global, noi, adulții, am făcut multe greșeli și că persistăm în ele, ceea ce a dus la o moștenire nu prea grozavă… Afară există deja mișcări ale tinerilor, ale copiilor, adolescenților care protestează, pentru că își dau seama că au primit o planetă alterată chiar de părinții lor! Culmea e că noi continuăm să ne batem joc de resurse și tocmai asta vreau să învețe exploratorii: să-i tragă de mânecă pe adulții care greșesc. Noi, adulții, suntem mai infantili decât ei când vine vorba de shopping și mașini scumpe. Parcă ne ia Dumnezeu mințile și avem un singur scop în viață! Scopul în viață nu mai este fericirea, ci să fii remarcat! Cu orice preț! Că vorbim de mașini, violență, operații estetice… Omenirea a ajuns la un lux depravant și depravat. Stăm pe munți de gunoaie, mâncăm nesăbuit, consumăm tot ce e în jur și nu ne pasă. Liga Exploratorilor va schimba asta.

Noi credem că le asigurăm copiilor, muncind ca robii, un viitor, dar din care noi vom lipsi, și va lipsi și ceea ce avem noi acum, culmea! Deși spunem că nu vrem asta. Dar nu facem nimic pentru a rezolva lucrurile. De aceea am considerat că este cazul să le spun părinților prin intermediul acestei cărți și prin Tabăra Exploratorilor că menirea noastră e alta. Vreau să înlesnesc o întâlnire între generații într-un cadru în care binele general devine concret!

Care este exemplul tău personal în acest sens?

Încerc să trăiesc normal și-mi învăt copiii să iubească. Pentru că nu-ți poți da seama de un lucru, dacă nu-l iubesti. Să iubească vrăbiuța, guguștiucul, copacul, floarea. Primul pas este dragostea.

Ai mers mult prin România, ai explorat-o… Care au fost zonele care ți-au rămas în suflet?

Eu am înființat Asociația Generația Verde după ce am făcut o expediție în Delta Dunării prin 2002. M-a izbit faptul că arăta ca o groapă de gunoi! Și mi-am zis: am popularitate, oamenii mă urmăresc, copiii mă urmăresc. Hai să fac ceva în sensul ăsta! România este o țară fascinantă și are ea resurse destul de multe cât să nu reușim noi să o distrugem total. Dar să nu încercăm totuși, că s-ar putea să reușim. Și avem forme de relief atât de variate, încât putem gusta orice experiență. E ca în Grădina Maicii Domnului! Suntem atât de norocoși, că nici nu ne dăm seama! Avem totul la îndemână, probabil că asta nu e bine, că nu mai realizăm ce avem!

 

Scopul în viață nu mai este fericirea, ci să fii remarcat! Cu orice preț! Că vorbim de mașini, violență, operații estetice… Omenirea a ajuns la un lux depravant și depravat.

 

Care a fost cea mai mare realizare Asociației Generația Verde?

Cea mai importantă a fost Campania „Amprenta de Carbon” din 2009, care a avut un succes extraordinar: 150 000 de oameni și-au calculat amprenta de carbon. Am fost prima organizație din Sud Estul Europei care a făcut acest calculator de amprentă de carbon, suntem o organizație recunoscută de Comisia Europeană. Ghinionul nostru a fost că am făcut lucrurile prea devreme, înaintea timpurilor, iar corporațiile, guvernul nu pricepeau ce voiam noi și nu am putut continua proiectul în așa fel încât să-l implementăm pentru a face schimbări majore în societatea românească.

Te gândești să-l continui?

Da, la un moment dat va trebui să reînviem acest departament, pentru că va trebui să fie un departament dedicat în Generația Verde care se va ocupa cu această calculare și compensare a amprentei de carbon.

Îți dorești ca vocea ta să devină din ce în ce mai puternică în acest domeniu?

Da, cu siguranță! Iar oamenii care se strâng lângă mine să aibă din ce în ce mai multă putere și să-și dea seama că munca lor poate produce schimbări. Nu alergăm după bani, după milioane și himere. Vrem doar să facem schimbări în bine. România, dacă nu va ține pasul cu Occidentul, va avea mult mai mult de pierdut, pentru că Occidentul a trecut prin această etapă consumeristă și acum are altă orientare. Noi sutem încă în plin avânt consumerist.

Băieții au parte în ziua de azi de educație specifică lor? Crezi că întrebarea asta este sexistă?

(Râde) Nu este o întrebare sexistă. Băieții sunt diferiți de fete, este un fapt. Suntem diferiți și este normal să fim diferiți. E la fel ca într-o echipă de fotbal; una face atacantul și una face portarul. Asta nu înseamnă că portarul este mai puțin important decât atacantul. Nu! Și asta nu înseamnă că portarul se trasformă în atacant. Fiecare are treaba lui. Și da, consider că băieții au fost lăsați un pic în urmă, nu știu cum să formulez, ca să nu se interpreteze… În Exploratori așteptăm și fete și nu vreau să pară că am ceva cu cineva. Până la urmă, până și natura este numită Mama Natură, nu Tata Natură:)…

Dar am citit niște studii care arată că, în ultimii 50 de ani, s-a pus un accent foarte mare pe fenomenul de women empowerement, iar bărbații au rămas un pic în urmă și au devenit puțin cam efeminați. Adică au început să umple saloanele de cosmetică, de pildă, ceea ce nu cred că e neapărat ok. A nu se înțelege că sunt adeptul bărbatului ieșit din grotă care nu are grijă de modul în care arată sau apare. Dar nicio exagerare nu mi se pare a fi bună. În nicio direcție.

 

România, dacă nu va ține pasul cu Occidentul va avea mult mai mult de pierdut, pentru că Occidentul a trecut prin această etapă consumeristă și acum are altă orientare.

 

Nu ești misogin…

Nicidecum! Iubesc femeia, o respect, uneori poate par așa din cauza glumelor mele, dar le fac ca să ne relaxăm un pic, să râdem, că nici nu se mai poate vorbi pe anumite subiecte, nici măcar nu se mai poate glumi, ceea ce mi se pare deplasat!

Tu vii dintr-o familie cu 4 frați, o familie care a călătorit pe mări. Asta asprește puțin, nu?

Da, poate că da, în plus am și trecut prin niște experiențe de viață în care am învățat că bărbăția se construiește, nu vine de-a gata, ca și respectul față de mamă, soție, iubită… Pentru că toți pornim ca niște pietre și, dacă avem noroc, terminăm ca niște diamante. Și încercările vieții te trec prin varii stări. Eu am avut tatăl și 2 frați marinari. Știu ce înseamnă să crești fără tată, să faci Liceul Militar și să înveți pe pielea ta să te descurci, știu ce înseamnă să ai un șef dobitoc, știu ce înseamnă să ai o idee și să nu o poți duce până la capăt, sau să ai o idee și să nu fie în contextul potrivit. Eu am născut Animal X în timpul liceului militar, dacă își vine să crezi. Dar era pur și simplu o formă de defulare.

Ați fost niște vedete uriașe. Strângeați stadioane! Nu numai că nu ai consumat droguri, dar ai fost într-o campanie împotriva lor. Cu toate că erai mai mult decât celebru, ai avut mereu control asupra ta. Sau… așa s-a văzut… Cum ai rezistat tuturor tentațiilor?

Eu am fost educat să fiu cât se poate de responsabil. Eu am avut un șoc în 2001 când am văzut un puști tatuat cu Animal X. Și mi-am dat seama că avem o mare responsabilitate și de aceea am îmbrățișat ideea ca mesajele noastre trebuie să fie pozitive. Părinții veneau la noi și ne mulțumeau! Mi-a făcut plăcere să știu că pentru generațiile care veneau din urmă eu am avut un mesaj coerent care i-a ajutat pe părinți să-și crească copiii într-un fel sănătos.

Ce înseamnă să-ți crești copiii într-un fel sănătos?

Înseamnă să găsești acel echilibru între a petrece timp cu el, și a-l îndemna să lase tableta și să iasă afară. Înseamnă să te duci cu el într-o expediție, la biserică, la prieteni… Lucruri normale, Eu cred mult în lucrurile normale. Ultimii 15 ani am muncit enorm pentru a redeveni un om normal, pentru că mă luase valul și credeam că sunt important!  Dar am devenit un om obișnuit care mătură curtea, bate cuie, toarnă betoane, Pentru că urma să-mi fac o familie și voiam să fie una care să arate bine nu numai pe dinafară, ci, și (mai ales) pe dinăuntru.

Există reguli pentru haosul de afară?

Da. există. Buna măsură. Măsura este cea mai bună. Începi prin a vedea câte selfuri îți faci pe zi:) Dar absolut orice trebuie făcut cu măsură. Societatea ne îndeamnă la exces în orice fel. Simțul ridicolului nu mai contează, nu mai există.

Ultimii 15 ani am muncit enorm pentru a redeveni un om normal, pentru că mă luase valul și credeam că sunt important! 

 

Pierderea lui e un lucru bun?

Nu, nu cred. Dreptul la exprimare este important, fără îndoială, dar nu cred că pierderea simțului ridicolului ajută. Pentru că te face să intri într-o bulă în care nu te mai afectează ce spun ceilalți- un lucru bun până la un punct- dar pierzi astfel contactul cu ceea ce înseamnă normalitatea.

Liga Exporatorilor are legătură cu Cercetașii?

Nu. Deloc. Cercetașii sunt o organizație față de care am foarte mult respect, este veche de 100 de ani, construită pe niște baze de acum 100 de ani. Liga Exploratorilor este din 2020. Principiile pe care noi le avem în Ligă sunt de respect total față de natură, față de semeni și conservarea resurselor. Cercetașii au această componentă de mini soldăței, ceea ce la noi nu este.

Ce componente va avea Liga Exploratorilor, în afară de Manualul Exploratorului?

Taberele. Taberele și comunitatea. Noi vrem să creăm o comunitate în are părinții să vină alături de copii și să fie pregătiți și să facă fapte bune. În tabere, la fiecare 10 copii va fi un explorator adult, iar tot programul taberelor este astfel gândit încât copii să nu fie expuși la pericole, ci la distracție.

Programul este doar invenția ta?

Nu. Nu am inventat gaura covrigului, după cum spuneam. Am compilat mai multe programe, inclusiv de la Cercetași! Și de la orgnizațiile de afară care încearcă să construiască astfel de comunități. În Germania este o mare nebunie cu asta, se înscriu mulți copii cu mulți părinți care fac drumeții, expediții în care satisfcațiile sunt fare mari, mai mari chiar decât acelea pe care le dă școala.

 

Liga Exploratorilor vrea să creeze o comunitate în care părinții vin alături de copii fiind pregătiți să facă fapte bune. În tabere, la fiecare 10 copii va fi un explorator adult, iar tot programul taberelor este astfel gândit, încât copii să nu fie expuși la pericole, ci la distracție.

 

Ce ți-a atins Asia Express?

E o întrebare grea, pentru că aceste 50 de zile pe care le-am bântuit prin satele Indiei și ale Sri Lankăi au pus la încercare puterea de a rezista la stres și la răutăți venite din afară. Ne-am izbit de rasism, faptul că eram albi a însemnat că nu eram acceptați. Și am văzut asta pe pielea mea.

În Asia Express am cărat cu mine mesajul exploratorilor și presiunea a fost foarte mare să nu eșuez. Eu sunt o persoană puternică, dar chiar și o persoană putrernică are momente în care derapează. Am derapat și eu. Am venit de acolo cu convingerea că trebuie să avem o mare grijă de România, pentru că India este o groapă de gunoi (parțial). Sutele de km pline de gunoi, își pun amprenta asupra ta. Ignoranța părinților ai căror copii aveau smartphone-uri și voiau selfieuri, dar erau în pielea goală, era consecința lipsei educației! Am venit deci acasă cu convingerea că trebuie să ne facem datoria cu o mare responsabilitate față de copii și să-i educăm așa cum trebuie. M-a bucurat că suntem un popor primitor, că facem parte din UE… Am simțit diferențele, dar și asemănările. Și acolo găsești oameni educați, bine intenționați. Și în India există o mișcare de schimbare,

Cum trece fiecare zi pentru tine, cum o percepi din rolul de tată?

Ca tată îmi dau seama că avem foarte mult de muncă și vreau să le transmit celorlați părinți un mesaj: zâmbiți mai mult! Zâmbiți și în parc. Gîndiți-vă și la copilul meu ca la al vostru, că și eu fac asta cu ai voștri… Că degeaba îmi cresc eu copilul în bula mea de aur și-l fac un virtuos, dacă ceilalți, în adolescență, îl prind și îl transformă într-un monstru la care nu m-am așteptat. Degeaba îi spui copilului du-te și dă mâna cu celălalt copil, dacă tu, ca părinte, te uiți urât la celălalt părinte, sau la alt copil. Fiți mai înțelegători, pentru că noi predăm ștafeta lor. Ei vor fi viitorii prim miniștri, președinți… Trebuie să le dăm un bagaj de inteligență socială.

Te sperie viitorul?

Nu, pentru că viitorul nu vine dintr-o dată. Vine în pași mărunți…

Ce acoperă Manualul Exploratorului?

Absolut tot ceea ce trebuie să știe un adolescent dezvoltat complet: de la primul ajutor, până la orientare.

Teddy știe să facă nod?

Da.

Are și briceagul lui?

Da, după ce a terminat grădinița, într-un cadru mai ceremonios, i l-am făcut cadou.

Copilul ne-a privit cu atenție pe parcursul interviului, așa că am simit nevoia să-i pun și lui o întrebare. Mi-a răspuns serios, emoționându-se pe măsură ce vorbea…

Teddy, ce știi despre tati?

Că e un mare explorator, e un bun tată, știu că lucrează mult. Și mi-a fost foarte dor de el când a fost plecat în Asia și știu că și lui i-a fost dor de mine… Am văzut la televizor, am văzut emisiunile și am văzut că în sufletul lui i-a fost dor de mine (zâmbește emoționat)

Lasă un comentariu: