Să ascultăm muzică pe canapea. Dar mai bine într-o sală de spectacol. Dacă Festivalul Enescu și-a propus să promoveze generozitatea prin muzică, SoNoRo, un alt festival bijuterie, are ca mantră „On The Couch”, adică terapia prin muzică.

Se pare că artiștii simt vibrația și atmosfera generală, propunând soluții de însănătoșire a sufletelor prin expunerea constantă la muzică.

Fondatorul SoNoRo, Răzvan Popovici, a povestit ce putem asculta în festival, unde are loc, ce artiști a ales, ce muzică ascultă pentru a se relaxa și cum muzica poate vindeca.

Răzvan Popovici, Festivalul Enescu a avut ca temă „Generozitate prin muzică”. SoNoRo are „On The Couch”. Simt muzicienii că nu mai suntem conectați cu sufletele noastre? Că avem nevoie de terapie?

Muzicienii sunt și ei martori ai iureșului și zgomotului de fond în care trăim. La Festivalul SoNoRo alegem la fiecare ediție o temă în jurul căreia construim programul și un fel de discurs cultural pe care îl încadrăm în epoca respectivă, documentând unele dintre aspectele istorice și sociale ale perioadei.

De exemplu, în ultimii ani am avut teme ca DaDa și Pasărea Măiastră, prin intermediul cărora am aflat multe despre curentul dadaist și opera lui Brâncuși, dar și despre modul în care inspirația pe care le-au adus dadaiștii și genialul sculptor se poate reflecta în muzică.

Prin tema din acest an, On the Couch, ne-am dorit să readucem în atenția publicului rolul vindecător al muzicii, iar în acest sens ne-am gândit la Viena – locul de naștere sau leagănul unor genii precum Schubert, Mozart, Beethoven și Brahms, apoi ne-am întrebat ce a făcut din acest oraș de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea un loc unic în istoria artelor, a muzicii și a științelor?

Politica culturală liberală și faptul că a fost o răscruce a națiunilor Europei au jucat cu siguranță un rol important. Viena a unificat artiști, arhitecți, scriitori, medici și compozitori care puteau să schimbe liber idei și să rezulte un flux al creativității cu adevărat interdisciplinar.

Visele, fanteziile, ambițiile, conflictele, dragostea și ura – toate au dat naștere expresionismului în artă și ne-au oferit figuri precum Freud, Mahler, Kokoshka, Schiele, Schönberg și Korngold. Temele din acea perioadă erau atemporale și universale, iar apariția disciplinelor psihanalitice a avut de-a face cu climatul cultural al acelui mare oraș.

După ce încheiem ediția curentă, ne apucăm de lucru pentru următoarea

Ce aduce această ediție special din punct de vedere muzical?

Multă muzică nouă, interpretată pentru prima dată în festivalul nostru și chiar în România. L-am inclus, de exemplu, pe compozitorul Erich Wolfgang Korngold (1897-1957) – o revelație pentru mulți participanți la concertele din București și un privilegiu pentru noi, artiștii, să îi  interpretăm muzica.

Korngold a fost un compozitor american de origine austro-ungară, cunoscut mai ales ca unul dintre creatorii genului de muzică de film foarte apreciată. S-a remarcat, de asemenea, prin operele sale, în special prin Die tote Stadt (“Orașul mort”, 1920), care i-a adus o reputație internațională.

Copil-minune, Korngold a compus la vârsta de 11 ani baletul “Der Schneemann” (“Omul de zăpadă”), care a făcut senzație la prima sa reprezentație în Viena (1910). Era încă un adolescent atunci când operele sale – “Der Ring des Polykrates” (“Inelul lui Polycrates”) și “Violanta” – au fost produse la München (1916). “Die tote Stadt” a avut premiera la Hamburg și Köln și s-a dovedit a fi una dintre operele de succes ale secolului XX.

Korngold a revoluționat muzica cinematografică, folosind tehnici noi, cum ar fi adaptarea ritmurilor compozițiilor sale la ritmurile cuvintelor rostite și tonalități apropiate de cele ale vocii actorului.

Alți compozitori pe care i-am selectat pentru prima dată în festival sunt Erwin Schulhoff, Alfred Schnittke și Frederick Mompou pe care vă invit să îi descoperiți, în cazul în care nu i-ați ascultat până acum.

Cât durează pregătirea unui astfel de line-up?

Tot timpul! După ce încheiem ediția curentă, ne apucăm de lucru pentru următoarea. Stabilim tema, alegând dintre mai multe idei. Diana Ketler, directoarea noastră artistică, se documentează temeinic în ceea ce privește tema aleasă, selectăm muzicienii și apoi se lucrează programul artistic.

Alegem spațiile și le rezervăm, iar cu aproximativ trei-patru luni înainte de festival începem să lucrăm efectiv pentru pregătirea lui. Să nu uităm că pentru noi anul începe cu proiectul SoNoRo Interferențe, programul de burse al Festivalului SoNoRo, apoi continuăm cu SoNoRo Conac, turneul nostru, care atrage atenția asupra clădirilor de patrimoniu din România (aprilie-iunie) și cu SoNoRo Musikland, festivalul dedicat arhitecturii și tradițiilor din Brașov și câteva sate de pe harta Colinelor Transilvaniei (luna iulie).

Se păstrează și anul acesta conceptul locațiilor neconvenționale?

Sigur că da! În fiecare an avem spații care au devenit deja tradiție în istoricul festivalului precum Palatul Bragadiru, Ateneul Român, Sala Radio sau Muzeul Național de Artă al României – Sala Auditorium, dar anul acesta am interpretat pentru prima dată în Muzeul Național de Artă Contemporană și în Centrul Național de Artă „Tinerimea română”.

De asemenea, am avut privilegiul și marea bucurie să susținem un concert în Sufrageria Regală a Muzeului Național de Artă al României, un loc în care istoria și rafinamentul sunt la ele acasă.

În Cluj-Napoca, patru dintre cele șapte concerte vor afla loc în spații noi – Casino – Centrul de Cultură Urbană, Biserica Evanghelică-Luterană, Cinema ARTA și Meron Roastery. În celelalte trei spații, festivalul revine cu bucuria unei colaborări fundamentate pe afecțiunea pentru muzică și muzicieni – Casa Boema, Colegiul Academic – Sala Auditorium Maximum, din cadrul Universității Babeș- Bolyai, și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.

Dacă oamenii reușesc să sondeze în interiorul lor, să își pună întrebări și să găsească răspunsurile potrivite, misiunea noastră muzicalo-terapeutică este îndeplinită

Cine sunt artiștii care ne vor bucura anul acesta? Dați-ne câteva exemple…

Unii dintre ei sunt prieteni mai vechi ai proiectelor SoNoRo – violonceliștii Justus Grimm și Valentin Răduțiu, violoniștii Mihaela Martin, Erik Schumann și Tatiana Samouil și clarinetistul Thorsten Johanns, dar avem și nume noi precum violista Sarah McElravy, violonista Mi-Sa Yang și pianista Nino Gvetadze (dintre cei care vor concerta în Cluj). La București le-am invitat pentru prima dată în festival pe tinerele pianiste Aurelia Vișovan și Adela Liculescu.

Ce înseamnă azi SoNoRo?

În cifre: 18 ani de existență, 4 proiecte active, sute de artiști care au interpretat și zeci de mii de oameni care au participat la concerte.

În cuvinte: o platformă culturală care a adus muzica de cameră mai aprope de publicul din România și care continuă să se dezvolte foarte frumos și armonios.

Cu ce fel de muzică ne vom delecta? Ce playlist a fost agreat?

Vă pot recomanda câteva dintre lucrările din festival și vă rog să le ascultați în liniște, fără a face alte activități în paralel:

Quatour pour la fin du temps, de Olivier Messiaen;  Cvintet cu pian în Mi major, op. 15, de Erich Wolfgang Korngold; A Scattered Sketchbook pentru clarinet și vioară, de Kinan Azmeh; Verklärte Nacht, op. 4 pentru sextet de coarde, de Arnold Schönberg; Metamorfoze pentru septet de coarde, de Richard Strauss.

Ce muzică vă armonizează pe dvs. și vă liniștește? Ce ascultați atunci când sufletul e în tumult?

Cânt atunci când sufletul e în tumult. De fiecare dată când iau viola în mână și cânt de la o gamă până la o piesă scurtă, de la o sonată până la un concert, mă liniștesc, mă adun, mi se clarifică totul în minte și mă simt ușor.

Cum se obține liniștea prin muzică?

Ascultând muzică în mod constant. Mai ales prin muzica live, în spațiile de concert, când fluxul de energie dintre muzicieni și public este autentic și la cote maxime. Noi, muzicienii, avem acest privilegiu de fi mereu în contact cu muzica și sunt întrebat adesea cum să se apropie oamenii de muzica clasică. Singurul mod de apropiere este acela prin expunere directă și nemediată.

Motoul festivalului vine de la Jung. De ce? Ce legătură ați făcut între Jung și ceea ce se va întâmpla în acest zile în festival?

Am propus această canapea terapeutică, în cheie metaforică, tocmai în ideea explorării sufletului omenesc. Muzica este cea mai intimă dintre arte, iar actele creative de compoziție, interpretare și ascultare își au toate rădăcinile în subconștientul uman.

Nu există percepție a muzicii fără implicarea emoțiilor profunde, a proceselor subliminale, a amintirilor, iar muzica vieneză ne-a oferit cele mai bogate exemple ale acestor experiențe universale.

Dacă oamenii reușesc să sondeze în interiorul lor, să își pună întrebări și să găsească răspunsurile potrivite, misiunea noastră muzicalo-terapeutică este îndeplinită.

Festivalul SoNoRo este prezentat de Vodafone