Mari Bendeliani este o creatoare de modă georgiană, născută în Tbilisi. Este designerul și fondatorul brandului de modă experimental Nothing Nothing2, lansat în timpul pandemiei globale din 2020, în colaborare cu Julian. Piese unicat ale brandului au fost expuse și colecționate în Tokyo și Nagoya, Japonia, Berlin, Londra, Hong Kong, Sydney, Australia, New York, Seattle și Oakland, SUA. Brandul are ca scop crearea de piese de modă unice care explorează forme dramatice, utilizând practici de producție sustenabile.

Julian Roberts este un designer de modă și profesor universitar din Marea Britanie, inventatorul unei metode de coasere recunoscută la nivel internațional, numită “Subtraction Cutting”, pe care a realizat-o în peste 40 de țări.

Julian a prezentat 12 colecții de-a lungul Săptămânii Modei de la Londra și Paris între 1998-2007 sub numele de Nothing Nothing și JULIANAND, primind de 5 ori “Premiul pentru noua generație” din partea Consiliului Britanic al Modei.

În prezent, Julian este profesor senior de design vestimentar și textil la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie.

Cei doi sunt co-curatori în Romanian Design Week și, cum încerc mereu să aflu ce conțin în nucleele lor mințile creative, le-am pus câteva întrebări legate de acest nou mod al tinerilor de a vedea moda și viitorul ei.

Mari Bendeliani, piesele tale sunt foarte dramatice și unice. Sunt și dovada faptului că sustenabilitatea este posibilă în modă. Cât de sustenabilă poate fi moda, de fapt?

 Mulțumesc mult pentru această descriere frumoasă. În ceea ce mă privește, realizez articole de îmbrăcăminte manual, din bucăți întregi de pânză, voluminoase, sculpturale și artistice, folosind metoda „Substraction Cutting” și mă consider mai degrabă artistă. Încerc să refolosesc materiale deja existente, să transform haine în altele noi, să deconstruiesc și să alătur piese vestimentare într-o ordine nouă, oferindu-le o viață nouă.

Pentru mine, fiecare bucată de pânză este valoroasă. Creez colaje din mici fragmente de textile și resturi de material în moduri unice și neașteptate. De asemenea, îmi place să dedic mult timp creării fiecărei piese, să încetinesc procesul de creație, pentru a mă bucura mai mult de el și nu doar de produsul final.

Nu realizez colecții în funcție de anotimp sau trend-uri, din simplul motiv că există deja prea multe ca să mai poți ține pasul cu ele. Cred în slow fashion, în a produce mai puține haine care să fie speciale, să fie create cu iubire, atenție și măiestrie și care să te entuziasmeze atunci când le porți. Îmi place să creez haine pentru colecționari sau la comandă și am decis să produc doar piese unicat, ceea ce e realizabil prin mult exercițiu, experiență, experiment și dedicare.

Cred că moda cu siguranță poate fi mai sustenabilă, dacă cu toții am avea mai multă grijă de hainele pe care deja le deținem, le-am repara mai des, le-am refolosi sau le-am dona, dacă am cumpăra mai responsabil și am alege piese esențiale timeless, în locul hainelor cumpărate din impuls.

Există din ce în ce mai multe haine create artificial de mașinării, dar cred în continuare în puterea unui creator uman care atinge pânza și transmite mai departe, celor ce vor purta hainele, dragostea lor pentru îmbrăcămintea realizată manual. În calitate de designer, simt că este responsabilitatea mea să îmi mențin intențiile adevărate și pure, să fiu deschisă cu privire la practicile mele de producător sustenabil și să-mi amintesc că am început să fac haine din pasiunea pentru tăierea și coaserea pânzei.

Cum ai început să faci design vestimentar? Ce te-a inspirat?

Cu mult timp înainte de a începe să fac design vestimentar, pictam și desenam deja de mulți ani. Am urmat cursuri de artă la un studio profesionist de pictură timp de 6 ani și, în același timp, îi predam unui student mai tânăr. Făceam și ilustrații de modă, așa că alegerea de a trece de la desen la crearea propriu-zisă a hainelor a fost firească pentru mine. Mă intriga foarte mult modul în care acele haine pe care eu le desenam erau făcute și construite.

M-a inspirat foarte mult designerul japonez Rei Kawakubo de la Comme des Garcons. Am studiat Arte Plastice la Academia de Arte de Stat din Tbilisi și am învățat singură majoritatea abilităților de tăiere și de coasere a materialelor. Din acel moment, am început mă las ghidată de energia accidentelor creative, încercând să-mi dau seama cum să croiesc și să cos hainele liber, fără reguli și dincolo de ce e considerat bine sau rău.

Participarea mea la un masterclass de „Substraction Cutting” a fost o oportunitate incredibilă care m-a făcut să realizez că există, de fapt, o mulțime de metode diferite de a face haine și că pot învăța din practică. De atunci, scopul meu a fost să continui să învăț și să devin mai îndemânatică, pentru a-mi găsi propriul stil, fără prea multe formule prestabilite.

Există din ce în ce mai multe haine create artificial de mașinării, dar cred în continuare în puterea unui creator uman care atinge pânza și transmite mai departe, celor ce vor purta hainele, dragostea lor pentru îmbrăcămintea realizată manual.

 

Cum ai început colaborarea cu Julian și cum a evoluat?

Colaborarea mea cu Julian a început în timpul unui masterclass pe care îl oferea la Tbilisi, unde eram interpretul/ traducătorul lui. De atunci, am continuat să ne împărtășim ideile și procesele de creație în mod regulat.

Am pictat pânză și am făcut împreună propriile noastre textile pentru un masterclass de „Substraction Cutting” în Kachreti, Georgia și am creat un alt material textil pictat manual pentru o expoziție din Londra.

Colaborarea noastră s-a dezvoltat pe măsură ce l-am asistat în timpul cursurilor de master în Georgia, Marea Britanie și Singapore. Am creat împreună o serie de rochii prin metoda „Substraction Cutting” în ediție limitată la Paris, în timpul pandemiei, care au fost apoi expuse la Berlin, Tokyo, Nagoya și SUA. Acum schimbăm continuu idei și explorăm noi tehnici de tăiere.

Cum a fost experiența de co-curator al secțiunii de Fashion, la această ediție a RDW?

Amândoi am fost impresionați de nivelul ridicat al aplicațiilor. A existat o varietate de stiluri și abordări interesante care au făcut procesul de selecție plăcut pentru amândoi. Am venit cu o minte deschisă și cu o dorință puternică de a contribui la o selecție expozițională bine rotunjită, care să reprezinte amploarea talentelor din design-ul românesc.

Textilele și paletele de culori alese sunt reprezentative pentru conexiuni geografice și istorice locale și regionale, iar acestea sunt, desigur, diferite de cele din Marea Britanie și Georgia și de alte locuri în care călătorim sau lucrăm. Ne-am bucurat, în mod special, de aceste influențe unice și de înțelepciunea locală.

Temele-cheie de care am fost inspirați sau „mișcați” în timpul procesului de jurizare și despre care credem că sunt de o importanță internațională sunt: strategiile de design circular, upcycling durabil, slow fashion și conexiune a materialelor, forme sculpturale îndrăznețe, sensibilitate la material/ atingere, perspective post-COVID, libertate după o perioadă de restricții, importanța tradițiilor viitoare, funcționalitate și adaptabilitate la noi medii, respectivdezvăluirea procesul de refacere. Dragostea și grija au fost evidente în multe lucrări pe care le-am descoperit în procesul de selecție.

Ne-am bucurat să vedem abordări variate, dar și influențe locale care rezonează la nivel internațional, ceea ce ne arată că ambiția românească este o influență în creștere.

De ce Nothing Nothing 2? De ce Nothing și de ce 2?

Julian a lansat prima colecție Nimic Nimic/ Nothing Nothing la Săptămâna Modei de la Londra în septembrie 1999, care a fost primul sezon al noului mileniu: S/S’00. Cele două zerouri prezente pe eticheta hainelor din colecție și cele două goluri sunt un aspect al „Tehnicii tunelului” de „Substraction Cutting”. Numele brandului este, de asemenea, anonim: fără prenume, fără nume de familie, nimic cu care să poată fi asociat.

Golul, absența și spațiul negativ sunt trăsături ale unei filosofii de design înrădăcinate în existențialism, expresionism abstract, experimentare geometrică, definite de construirea de mărci, urmată de distrugerea sau deconstrucția lor, colaborarea la proiecte noi, să fii cât mai puțin evident cu intenția/ rezultatul dorit și menținerea publicului într-o stare de confuzie.

 

2 a fost adăugat când am readus brand-ul la viață în 2020 în timpul pandemiei și l-am folosit drept platformă pentru noile mele experimente cu metoda „Substraction Cutting”. Amândoi colaborăm la Nothing Nothing 2, dar acum eu conduc direcția creativă.

Julian Roberts, recunosc că nu înțeleg metoda de cusut pe care ai inventat-o, „Substraction Cutting”. Poți explica puțin ce presupune? Și mai ales, cum ai ajuns să te gândești la acest tip de cusătură?

Substraction Cutting este o abordare a designului pe care o predau la nivel mondial în 39 de țări. Este o abordare experimentală abstractă a construcției articolelor de îmbrăcăminte, care implică adesea utilizarea spațiului negativ gol și a rezultatelor imprevizibile sau a accidentelor fericite.

Am început să o împărtășesc și cu ceilalți prin predare și cursuri online încă din 2001, când internetul era încă la început. În mod deliberat, am ales să o fac ușor accesibilă, fără drepturi de autor și fără costuri, astfel încât oricine este interesat să o poată încerca liber.

Pentru mine, estetica este susținută de tehnica artizanală, iar produsul finit care poate fi vândut nu este singurul meu obiectiv: dacă doriți să cumpărați o îmbrăcăminte unică de colecție făcută de mine, atunci puteți face acest lucru, dar dacă nu vă puteți permite să o cumpărați, atunci o puteți crea voi gratuit, experimentând cu tehnicile pe care le împărtășesc prin desene, videoclipuri și spectacole live.

Designul evoluează dincolo de influența unui designer atunci când tehnicile artizanale sunt lansate public și împărtășite la scară largă.

A fost nevoie de 22 de ani de predare a tehnicilor pentru a-mi perfecționa meșteșugul la nivelul la care sunt acum și învăț mereu noi trucuri și posibilități. Mari îmi arată multe dintre acestea.

Cu ce ​​materiale lucrezi de obicei?

Lucrez cu materiale diferite, de cele mai multe ori materiale „neiubite” sau materiale de final de rulaj care ne atrag atenția. Mie și lui Mari ne place să strângem materiale care ies în evidență sau care arată neobișnuit sau ciudat. Alegerea și combinarea materialelor este o experiență extrem de tactilă, procesul de selecție presupune atingere și simțuri și găsirea unei conexiuni cu materialul.

Folosesc adesea materiale destul de ușoare dacă știu că le voi folosi în volume mai mari, deoarece mă gândesc mereu la confort, să fie purtabile, și la legătura intimă pe care corpul nostru o are cu articolele de îmbrăcăminte. Mișcarea este, de asemenea, importantă, și aici mă refer atât la mișcările corpului, cât și la felul în care curge sau pică materialul pe măsură ce este modelat de tiparul hainei.

Volumele, materialele, toate acestea sunt fluide în creațiile tale. Este fluiditatea noul trend?

Din poziția de profesor, am văzut de-a lungul timpului multe articole de îmbrăcăminte, în studiouri și săli de clasă, care sunt construite pe manechine statice, fără viață. Pentru mine corpul este cel mai important, însă adesea absent.

Așadar, să fii inovator în design-ul spațiului gol, pe care corpul să-l ocupe și în care să se miște, și să gândești interacțiunile pe care mișcarea corpului uman o va avea cu pânza, toate aceste activități depind foarte mult de fluiditatea materialului, de gravitație și de geometrie.

Nu sunt sigur dacă aceasta este o tendință, deoarece estetica fluidității și asimetria vin și pleacă în mod constant în modă. Poate că acum a găsit un nou canal de expresie în lumea digitală sau cea simulată de AI, în care gravitația și forțele de mișcare sunt redefinite.

Moda urbană este din ce în ce mai puternică și are adesea conversații foarte interesante cu luxul, meșteșugul și comunitatea

Care este viitorul modei urbane?

Moda urbană este, din punctul meu de vedere, probabil cea mai importantă și mai rezistentă modă. Exprimă pulsul unui moment în istorie și al unei generații, al unui oraș în schimbare, muzică, ritm, mișcare, schimbare rapidă și lentă, conflict, furie, speranță, euforie. Semnalează conexiunea și identitatea la care aderă cei care o creează.

Moda urbană este din ce în ce mai puternică și are adesea conversații foarte interesante cu luxul, meșteșugul și comunitatea. Absoarbe, înghite și deconstruiește tradiții și influențe istorice și le returnează în moduri noi, interesante.

Ce spune îmbrăcămintea despre noi astăzi? În ce moduri a fost restabilită/ redefinită relația dintre noi și hainele noastre?

Moda ieftină de tip fast fashion a făcut îmbrăcămintea mai puțin valoroasă și stilul vestimentar individual mai puțin apreciat, dar se simte o direcție palpabilă către combinarea hainelor noi cu cele vechi, upcycling și reconstruire, ceea ce îi transformă pe cei care le cumpără în niște curatori selectivi.

Cred că dintotdeauna au existat oameni care iubesc și consideră hainele artistice și magice și alții care o fac mai puțin. Nu vom putea simți cu toții această conexiune puternică cu îmbrăcămintea pe care o purtăm decât dacă înțelegem mai bine cum este construită și dacă apreciem faptul că în spatele acestor creații se află mâini și minți umane.

Expunerea și împărtășirea cu ceilalți a procesului de creație este un act radical. Sunt sigur că vor veni multe îmbunătățiri datorită AI și roboticii, dar acestea nu vor rupe legătura fizică puternică dintre producătorul de îmbrăcăminte și consumator, dintre atingerea pânzei de către meșteri pricepuți și senzația de material pe corpurile noastre, în timp ce ne noi ne trăim viețile și ne mișcăm prin lume.

Așadar, aceste relații umane persistă și se intensifică pe măsură ce oferim mai multă importanță sustenabilității și prețuim materialul/ producția mai mult decât înainte. Relațiile mai profunde cu îmbrăcămintea provin din această conștientizare.

Moda urbană este, din punctul meu de vedere, probabil cea mai importantă și mai rezistentă modă. Exprimă pulsul unui moment în istorie și al unei generații, al unui oraș în schimbare, muzică, ritm, mișcare, schimbare rapidă și lentă, conflict, furie, speranță, euforie. Semnalează conexiunea și identitatea la care aderă cei care o creează.

Care a fost proiectul tău preferat selectat pentru Expoziția RDW și ce ți-a motivat alegerea?

Am avut foarte multe opțiuni și designeri care ne-au atras atenția, dar dacă ar fi să facem un top comun, printre preferatele noastre se numără următoarele: „Everything you need is right in front of you”, „Art as Life”, și „Aesthetic is not enough anymore”. Pentru corectitudine, toate înscrierile pe care le-am jurizat pentru expoziția RDW din acest an au fost păstrate anonime, astfel încât ne-am concentrat doar pe calitatea lucrării trimise, nu pe numele mărcii sau pe statutul acesteia.

Așa că ne amintim bine toate lucrările, iar acestea au avut un efect puternic asupra noastră.