Janina Nectara : "Femeile din Romania au nevoie de o bancnota și de implicațiile colosale ale acesteia"

Janina Nectara

Janina Nectara este o pionieră într-ale bloggingului de beauty și modă din România. Este printre primele, dacă nu chiar prima care a început o aventură online numită blog de modă și beauty. Face asta de mulți ani, dar notorietatea ei este de fapt mai mult în afara țării decât în interior. De fapt, Janina Nectara nu se consideră vedetă, ci jurnalist  de modă. De curând a inițiat și a dus la bun sfârșit campania Femei pe Bancnotă, un demers util și simbolic, în urma căreia vom avea o femeie pe o bancnotă: Ecaterina Teodoroiu.

Ești un cunoscut blogger, mai ales în afara țării… Cum se face că notorietatea ta este așa mare în exterior?

Sunt jurnalist, însă aveți dreptate, așa mă percep inclusiv reprezentanții brandurilor cu care colaborez, probabil din cauza vârstei mici avute atunci când m-au cunoscut. Eu am început, ca jurnalist, prin a lucra în Paris pentru presa americană, iar la scurt timp am lansat primul site personal de modă din România. Cum termenul de blogging era mult mai în vogă decât cel de jurnalism, aceasta titulatură s-a împământenit mai bine.

Fashion Avec Passion a avut din start complexitatea unei reviste online, cu articole scrise de specialiști, exclusivități din industria modei, livestreaming-uri direct de pe podiumurile din Milano, Londra și Paris și colaborări de excepție cu cele mai exclusiviste branduri din lume. Totul realizat inhouse, cu o echipă de doi români, în Romania. A fost o perioadă de pionierat, în care cea mai bună școală era să lucrezi cu cineva cu experiență. Așa cum eu am învățat totul despre industria modei, lucrând mai intâi cu cel mai reputat critic de modă din lume, Godfrey Deeny, fondatorul L’Uomo Vogue și critic pentru Financial Times și Le Figaro, tot astfel, fetele care au făcut internship la Fashion Avec Passion au ajuns fashion editori și chiar redactori șefi la revistele online de modă din România.

Grație complexitatii site-ului, am început să primesc, în numele propriei publicații online, invitații la cele mai mari prezentări de modă. Eram singura din România și mi-am dat seama că această industrie exigentă nu te curtează pentru titlul pe care îl reprezinți (în caz că lucrezi la o revistă), ci doar dacă îți formezi un nume propriu, departe de umbrela instituției media. Și la acest aspect am lucrat cel mai mult. La numele meu! Însă, da, cu atenția îndreptată spre piața internațională.

Am studiat moda atât în țară, la Facultatea de Arte si Design Vestimentar, cât și la Paris Fashion Institute, unde am fost învățată, dupa modelul american, că trebuie să țintesc sus, iar colaborările pe care le fac, trebuie să înceapă din top, mergând în jos.

În campania Femei Pe Bancnote, spre exemplu, primii artiști pe care i-am invitat în acest demers istoric au fost INNA și Antonia. M-am dus țintă direct la the best of the best! Tot astfel s-a întâmplat și cu universitățile din România. Prima invitată a fost Universitatea Politehnică București, sigura din țară de unde sunt recrutați studenții direct de pe băncile facultății și nu de către oricine, ci de către NASA, Google, IBM, AIRBUS, toți giganții mondiali ai industriei de inginerie. Pentru că acolo este o pepinieră fantastică de inteligență, de medaliați ai olimpiadelor internaționaleȘi, dacă tot vorbim despre the best of the best, sunt mândră să vă spun că am avut-o alături de mine, drept adviser, pe Anamaria Hâncu, românca remarcabilă, care a reusit performanța de a convinge 2 milioane de români să facă curățenie în România, împreună cu Let’s Do It Romania.

Tot astfel și în modă am făcut asocieri doar cu the best of the best. Sunt prima româncă ce a scris la Vogue, singura care are colaborari internaționale cu Dolce & Gabbana, Roberto Cavalli, Armani, Breitling, Gucci… In România am fost desemnată de Gucci si ambasadorul demersului umanitar global, Chime for Change, sustinut de Prințul Harry al Marii Britanii, Bill Gates, Beyonce, Madonna, Julia Roberts, Malala Yousafzai – câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace – și o ligă excepțională de celebrități de la Hollywood.

Așadar, dacă notorietatea este mai mare în afara țării, acest fapt se întâmplă doar pentru că acolo mi-am concentrat mai mult eforturile și tot acolo mi-am manageriat foarte bine asocierile. E o rețetă simplă, pe care o poate urma oricine, nu am inventat eu nimic. Sigur ca drumul e greu. Cu cât e mai important un lucru, cu atât se obține mai greu. Eu doar am insistat.

 

Dacă doar barbații sunt celebrați pentru meritele lor și nu acordăm aceleași distincții și femeilor merituoase, cum putem stimula tinerele să aspire la (și să atingă) performanță?!

 

 

Care este mesajul tău, ce anume exprimi prin ceea ce faci?

Probabil că, indiferent ce doresc eu să transmit, mesajul rămâne fix ceea ce înțeleg oamenii singuri. Iar de la un om la altul, impresiile pot varia enorm.

De ce ai inițiat campania Femei Pe Bancnote? Care a fost motivația?

Banii sunt printre cele mai puternice simboluri nationale. Chipurile care apar pe bancnote simbolizează mândria unei țări! Arată pe cine valoram noi ca țară, ca societate, ca individ.

Pe banii românesti apar doar imagini ale bărbaților. Bărbați istorici cu merite incontestabile. Bărbați indiscutabil valorosi!

Însă nu putem să nu ne întrebăm unde sunt femeile valoroase ale acestei țări…

Femeile nu sunt absente din națiunea română. Însă sunt absente de pe bancnote. Ceea ce dă impresia că este respectată și apreciată doar contribuția bărbaților la dezvoltarea acestei țări. Ceea ce indică totodată ideea ca femeile n-ar fi contribuit la clădirea și evoluția acestei țări sau că ar fi avut un rol minor, cvasi inexistent. O percepție total eronată pe care era momentul să o corectăm.

Si iată ca istoria ne oferă mai mult de 100 de exemple -pe care le-am strâns pe www.FemeiPeBancnote.ro – de românce care au fost primele în lume sau în Europa în domenii extrem de diverse.

Femei care au recorduri mondiale, distincții excepționale, precum: Florica Maria Sas – prima femeie explorator din lume, Elisa Leonida Zamfirescu – prima femeie inginer din lume, Cecilia Cutescu Storck – prima femeie profesor universitar din Europa în învățământul de artă, iar prestigioasa listă poate continua.  Știu, România are bărbați istorici ilustri. Însă și femeile românce au realizări revoluționare. Performanțele româncelor au fost lăudate de publicațiile stiințifice internaționale. Multe au prezidat foruri internaționale. Sunt incluse în dicționarele Marilor Personalități ale lumii.

Cu toții sunt potențiale „simboluri ale României”, ambasadori ai țării, care merită celebrați pentru succesul lor, fiindcă succesul lor înseamna succesul României.

A refuza recunoașterea succesului femeilor românce însemnă a-i refuza României jumătate din meritele pe care le are. Așa că am considerat că e momentul să schimbăm acest aspect!

 

Femeile care au fost primele în lume (arhitecte, inginere etc.) sau unicele în lume (eroine, regine-eroine) trebuie să fie sub ochii noștri, date drept exemplu în permanență, pentru a inspira noile generații și chiar pentru a demonta prejudecățile (doar misoginismul vine din lipsa de educație).

 

Cum ai ajuns la Ecaterina Teodoroiu? De ce tocmai ea?

În urmă cu trei săptămâni, am trimis o scrisoare deschisă domnului Guvernator, propunând-o pe Ecaterina Teodoroiu pe bancnota permanentă, din moment ce Regina Maria, a fost deja ilustrată pe bancnota care a aniversat Centenarul Marii Uniri.

În campania Femei pe Bancnote, am propus 100 de nume excepționale, femei care au făcut performanță în domeniile în care au activat, fiind recunoscute pe plan internațional. Totuși, cum am putea să alegem o savantă în detrimentul altei savante pentru prima bancnotă. Ar fi o decizie mult prea sensibilă. Poate pentru o a doua bancnotă

Mă bucur mult că și domnia sa a fost încântat de propunere, pentru că Ecaterina Teodoroiu nu este o legendă! A fost cât se poate de reală. Stau drept mărturie impresionantele Arhive ale Armatei Române, pe care, dacă le veți citi, vă vor marca profund. Jurnalele sale și declarațiile emoționante ale ofițerilor și soldaților roâani atestă clar că, în istoria noastră, cel mai mare erou este, de fapt, o eroină!

Un simbol irepetabil în istoria noastra! De vitejie, de curaj nebun insuflat tuturor! Un simbol al sacrificiului suprem și perfect conștient ca e pentru un viitor din care ea nu va face parte.

Într-un cuvant, Ecaterina Teodoroiu este un profund simbol al altruismului. Si ce simbol mai frumos ar putea avea o națiune, dat fiind ca altruismul este apanajul omului superior?!

La un veac de la sacrificiul ei și 125 de ani de la naștere, Ecaterina Teodoroiu merita sa fie dată drept exemplu pe o bancnotă naționa!

Probabil că oricare ar fi fost rezultatul campaniei, el ar fi fost discutat… Ți-ai asumat discuțiile post campanie?

Așa cum o știre pozitivă are mai puțină vizibilitate decât un scandal, tot astfel, succesul e mai puțin discutat decât insuccesul. Așa că nu-mi fac griji.

Femeile din Ro nu au nevoie numai de o femeie pe bancnotă, ci de o adevărată luptă cu misoginismul și disprețul la adresa lor. Cum pot face ele acest lucru?

Vă contrazic! Deși, în același timp, vă dau dreptate! Femeile din Romania au nevoie de o bancnota! Ca de aer! Atât de obiectul în sine, dar, mai ales, de implicațiile colosale ale acestuia! De simbolistica bancnotei. Probabil vorbim despre același lucru… Sigur că bancnota nu rezolvă toate problemele. Însă este un prim pas fantastic.

Gândiți-vă că aceasta bancnotă a reușit să doboare o barieră culturală de neclintit de mai bine de 150 de ani! De un secol si jumătate, nimeni nu a insistat asupra faptului că femeilor trebuie sa le fie onorate contribuțiile fantastice pe care le-au avut la clădirea și evoluția acestei societati. Public! Cele care au fost primele în lume (arhitecte, inginere etc.) sau unicele în lume (eroine, regine-eroine) trebuie să fie sub ochii noștri, date drept exemplu, în permanență, pentru a inspira noile generații și chiar pentru a demonta prejudecățile (doar misoginismul vine din lipsa de educatie). Dacă aceste femei nu au fost cunoscute, nu înseamna ca ele nu au existat. Nici aerul nu-l vedem, dar asta nu înseamnă că el nu exista. Dar e de datoria noastră să aducem exemplele remarcabile în atenția societății.

E de datoria noastră să ducem acest demers mai departe, pentru că mentalitățile se schimbă cel mai greu.

Nu cu o bancnotă, nu cu două! Nu într-un an, nu în doi. Ci în generații! Dar trebuie să începem de undeva.

Dacă doar barbații sunt celebrați pentru meritele lor și nu acordam aceleași distincții și femeilor merituoase, cum putem stimula tinerele să aspire la (și să atingă) performanță?! Nerecompensându-le, ne întoarcem în veșnica spirală a preconcepțiilor, pentru că oamenii își vor inchipui, în mod firesc, că dacă nu acorzi recompensă, acest fapt se întâmplă pentru că nu ai pentru ce să o acorzi… E perfect logic.

Imaginați-vă cum ar fi ca, la final de an scolar, baieților premianți sa li se dea diploma și coronița, dar fetelor, pentru aceleasi rezultate, doar o calduroasă strângere de mână. E nedrept și profund greșit, dar cam asta s-a întâmplat în istoria noastră!…

Pentru un astfel de copil, o diplomă nu e doar o hârtie, ci un stimulent fantastic și o recunoaștere oficiala.

Tot astfel, pentru societate, o bancnotă, nu e doar o hârtie! Deloc!

Iar pentru a nu ajunge în situația de a ne lupta cu idei preconcepute, gratificarea egala pentru merite egale trebuie sa fie pusă în practică și respectată nu doar în primii ani de viață sau de școală, ci până la final, cu aceeasi nepărtinire. Iar unde sunt nu sunt respectate aceste drepturi, ele trebuie cerute.

In campania Femei Pe Bancnote, noi nu am cerut o favoare! Am cerut ce este al acestor femei istorice! Un loc între cei recunoscuți!

Recunoașterea meritelor este un drept universal fundamental! Iar bărbații minunați care s-au alăturat acestei campanii au înțeles perfect acest lucru. Noi nu suntem în două tabere diferite. Dimpotrivă! Sustinându-ne unii pe alții și cu toții meritocrația, evoluăm mai rapid!

Cu ce vei continua după succesul campaniei care a adus o femeie pe bancnotă?

In aceasta campanie ne-am luptat cu preconcepții de secole. Iar preconcepțiile nu fac bine nimănui, nu doar femeilor. Și bărbații au de suferit din pricina prejudecăților.

Dacă fetelor li se spune că trebuie să stea „la locul lor” și se facă plăcute, băieților li se induce ideea că trebuie să fie mai bărbați, în traducere mai agresivi. Am văzut nenumarați părinți care își proiectează acest tipar asupra propriului copil… Care trebuie sa se încadreze, indiferent că e o fire artistică, indiferent că nu a simțit niciodată că trebuie să facă lupte greco-romane sau că trebuie să aibă agresivitatea verbală a unui „avocat fără scrupule” (îmi cer scuze, pentru lipsa de political-correctness a acestei formulări).

 

Imaginați-vă cum ar fi ca, la final de an scolar, baieților premianți sa li se dea diploma și coronița, dar fetelor, pentru aceleasi rezultate, doar o calduroasă strângere de mână. E nedrept și profund greșit, dar cam asta s-a întâmplat în istoria noastră!…

 

Împreună cu Magdalena Albu si cu Cosmin Neagu, care s-au ocupat de partea de documentare, design și grafică a proiectului, îmi voi concentra eforturile imediate către următorul pas vital: lansarea unei cărti despre cele 100 de femei- exemplu ale societății românești. Carte pe care o voi dona tuturor bibliotecilor școlilor din această țară.

Pentru ca orice copil să aibă șansa de a afla cine au fost femeile remarcabile, fără de care România nu ar fi ajuns atât de repede la gradul de evoluție la care am ajuns cu toții astăzi.

Pentru că la ora actuală, din informațiile mele, copiii nu învață despre nicio femeie excepțională în cărțile din programa școlară. De parcă aceste femei nici n-ar exista. Iar acesta ar putea fi un nou demers. Poate chiar un proiect de lege…

Bloggerul de beauty are o viață scurtă? În sensul în care tinerețea și frumusețea care constituie baza, trec destul de repede… Cum vezi asta?

Dacă doar tinerețea și frumusețea constituie baza, atunci în orice domeniu, nu doar în beauty, viața se va nărui rapid. Dacă nu, dimpotrivă! Pot să vă dau nenumarate exemple de succes, aleg totuși doar unul, pentru că este și personal: colaborarea mea cu produsele cosmetice Dolce&Gabbana.

Aproximativ acum trei ani, brandul italian a lansat o linie de produse a carei imagine era Sophia Loren, cea mai iubită actriță din Italia. O personalitate remarcabilă a cinematrografiei, o frumusețe inconfundabilă. Dar septuagenară! Este pentru prima dată când un brand de beauty alege pentru produsele proprii nu un supermodel de 18 ani, ci o persoană de peste 70 de ani! În afara Sofiei Loren, Dolce Gabbana a ales doar patru bloggeri internaționali, pentru crearea unui eveniment exclusiv în cadrul Milano Fashion Week, printre care m-am numărat și eu. Întregul stoc s-a vândut exact în acea zi. Da! Având drept etalon de frumusețe o persoană aflată la a treia tinerețe. Așa că viața continuă și la a doua tinerețe, și la a treia tinereșe. Continuă poate chiar mai frumos!

De asemenea, prezentările de moda sunt acum pline de persoane având între 18-70 de ani, chiar mai mult, frumuseți atemporale, pentru ca frumusețea nu are termen de valabilitate. Un om frumos e un om frumos! Punct. Sau semnul exclamarii! 🙂

Dumneavoastră i putea foarte bine, intr-o zi, sa fiti invitată într-o defilare Dolce&Gabbana sau Yohji Yamamoto, ori Chanel. Eu o sa va propun, să știți. Nu zambiti, la Dolce & Gabbana sșiu cine face castingul.

Care este istoria ta publică? Cum și unde a apărut dorința ta de a fi persoană publică?

Eu sunt jurnalist, nicidecum o persoană publică. Că am avut câteva apariții în presă, toate acestea s-au întâmplat în urma unor acțiuni extraordinare, care au prezentat interes publicului larg, așa cum a fost această campanie de mare anvergură. A trebuit să existe o voce care să o susțină! A trebuit să fie un chip care să o reprezinte.

Cred că persoană publică te poti numi doar atunci când publicul devine interesat de tot felul de detalii pe care nu ți le-ai dori, de fapt, publice: ce ai mâncat la micul dejun, cu cine te-ai întâlnit la prânz… Nu e o performanță la care să îmi doresc să ajung.

Nici n-aș putea. Eu nu sunt o persoană volubilă. Dimpotrivă, sunt foarte timidă, deși fac tot posibilul să nu se vadă. Fiecare apariție TV e un chin. Am o frică imensă și mă concentrez foarte mult să nu spun ceva nepotrivit, încât mă înfrânez total, mă autocenzurez atât de mult, încât ajung să nu mai spun nimic. Oamenii de televiziune, care mă cunosc, pot certifica faptul că sunt un alt om când vorbesc cu ei personal și cu totul și cu totul alt om când mi se pune o cameră în față. Îngheț! Iar asta nu îi este permis unei persoane publice.

Eu îmi cunosc limitele și nu îmi propun nimic mai mult decât ce pot să duc.

 

 

Lasă un comentariu: