Gabriela Duțescu : "Dumnezeu vorbește calm și liniștit"

Gabriela Duțescu Foto: Călin Tudor

A lucrat ca foniatru la Centru Medical ORL, acolo unde a cunoscut-o Tudor Chirilă, care și-a dorit mult să lucreze împreună cu domnia sa. Gabriela Duțescu este o autoritate (deși nu-i place acest cuvânt) în rândul artiștilor. Este cea care a modelat și format vocile unor nume ca Dida Drăgan, Smiley – pe care îl consideră, alături de Tudor Chirilă – fiul său, Gina Patrichi, Fory Etterle, Marcel Pavel, Dan Iordăchescu, Paula Seling…
O vedeți la Vocea României behind the scene, unde formează și antrenează vocile concurenților echipei Tudor.

Ați creat voci, ați amplificat voci, ați liniștit voci, ați definit voci. Aș vrea să vă întreb pentru început care e forța cuvântului?
Imensă. Probabil cea mai mare care i-a fost dată omului.

Ce se întâmplă atunci când tăcem? Vocea se odihnește?
Nu! Corzile sunt într-o permanentă mișcare. Chiar și atunci când tăcem. Și dacă asculți melodia care te intersează pe tine, fără să vrei, impulsurile din cortex se duc către corzi și ele lucrează.

Atunci ce înseamnă repaus vocal?

Nu există repaus vocal sută la sută…

Repausul vocal este de fapt doar un repaus… auditiv?
Mai mult de auz, da, decât vocal… Și în somn, când cineva visează că vorbește cu altcineva, chiar așa se întâmplă, fiindcă acele corzi se mișcă! Sunt oameni care vorbesc noaptea în somn de-adevăratelea!

Cum pot fi educați copiii să vorbească?
Calm, liniștit, nu țipat. Nu trebuie încurajați să țipe. Eu, cu copilul meu, am procedat în felul următor: cum am venit de la spital am pus-o în căruț și acolo a stat. A țipat, a urlat, nu mi-a păsat. A urlat o noapte, două, trei… mama mea spunea „vai, ce suflet ai!”. Pe urmă am ajuns de-o o spălam, o hrăneam, și, gata, la culcare! Și uite cum dormea copilul meu!

Educând vocea, educăm și caracterul?
Da.

Cum?
Învățând copilul să fie calm. Prin voce. Să nu țipe. Dar și părinții trebuie să se educe să nu țipe, să nu urle, pentru că energia tatălui și a mamei se transmite și copilului. Dacă în casă nu se țipă, nu se urlă, nu se vorbește răstit, atunci și copilul va fi la fel, și glasul lui va fi la fel. Și îl va deranja atunci când profesorul sau învățătorul va țipa la el, nu-i va conveni.

Noi, românii, suntem țipători?
În general, da.

Există o tipologie a vocilor?
Da, dar nu ține de corzile diferite, ci de pronunția cuvintelor. Spaniolii nu seamănă cu rușii sau cu italienii. La englezi, de exemplu, sunetul este mai înghițit, e mai spre fundul gâtului… La spanioli e mai în față.

 

În general nu îmi place să controlez pe nimeni. Eu am un principiu: „nu te controlez, dar te supraveghez”.

 

Ce voci credeți că au îngerii?
E greu de spus. Nu am spus niciodată despre cineva că ar cânta ca un înger sau că are o voce ca un înger. Știu că există expresia asta, dar eu nu am folosit-o niciodată. Probabil că sunt și mai critică de felul meu…

Dar Dumnezeu cum credeți că ar vorbi?
Liniștit, blând. Cu ani în urmă, apropo de întrebarea asta, l-am avut ca pacient pe Preotul Sofian, starețul mănăstirii Antim… Și mergeam la dânsul la chilie. Și când intram acolo, aveam senzația că vorbesc cu Dumnezeu. Avea o barbă albă, lungă și niște mâini cum numai în picturi poți vedea. Eu eram atunci în perioada în care treceam prin procesele de recuperare a casei pe care comuniștii o luaseră familiei mele. Și îmi era foarte greu, iar părintele Sofian spunea „stați liniștită, stați liniștită, o să se rezolve”. De acolo mi-a rămas în cap acest „stați liniștită, o să se rezolve”.

Dacă L-ați întâlni pe Dumnezeu, ce I-ați spune?
Nimic, cred că nimic.

Dvs., care elogiați vocea, ați tăcea?
Da! Aș tăcea și L-aș privi.

Ce ați sublimat din toată experiența de până acum? Ce contează?
Seriozitatea, munca, dar muncă dezinteresată! Atunci când te bazezi pe interes în meseria pe care o faci, aia nu mai e meserie. Se numește comerț.

Vedeți oameni care fac asta?
Da. Foarte mult și foarte tare. Hai să luăm Vocea României, de exemplu. Ați văzut acolo talente, nu-i așa? Ei bine, eu am văzut și înverșunare între concurenți. Nu e bună. Nu e bine să ai înverșunare în concurs. Una e să dorești să câștigi și alta este să fii înverșunat în direcția asta… Meseria asta pe care o începi și pe care vrei să o continui trebuie să îți placă. Nu te duci în concurs să câștigi banii, ci te duci în concurs să câștigi pentru tine, că tu ești o viitoare valoare. Vedeți, toți se gândesc așa: câștig banii, fac un studio, o trupă, lansez un CD… Bine, bine, lansezi, dar ce faci mai departe? Ai făcut unul și bonjour, l-ai lăsat! De câți concurenți dintre cei care au câștigat aceste concursuri ați mai auzit? De foarte puțini. Uite, Tibi Albu are o trupă de care se aude. Și de Cristina Bălan se mai aude. Dar să mergem mai departe… ce mai știți de Ștefan Stan, de exemplu?

Cine câștigă în meseria asta? Cei care…
Muncesc.

Cum?
Cu dragoste.

Sunteți un om ambițios?
Da.

Dar și orgolios?
Am fost, acum însă am lăsat-o mai moale cu orgoliul… Deși nu-mi convine când pierd… Îmi place să câștig, e adevărat, dar până la un punct.

Ce ați iubit în viața dvs.? Și pe cine?
Pe mama am iubit-o. Mama mi-a fost prietenă, confidentă, tot ce vreți. Și așa sunt și eu cu fetița mea.

Și cu bărbații?
Nu prea. Am fost mai rece de felul meu. Azi se împlinesc 4 ani de când a murit soțul meu… Era medic ORL-ist la Pitești. Și pot spune că în căsnicia noastră eu nu am fost niciodată geloasă. În cei 40 de ani de căsătorie, eu nu l-am controlat niciodată. În general nu îmi place să controlez pe nimeni. Eu am un principiu: „nu te controlez, dar te supraveghez”.

Ce v-a făcut fericită?
Muzica. Când vreau să mă destind, ascult Imperialul, Sonata Lunii, sau mă așez la pian și cânt Bach, de exemplu. Mozart e prea dulce pentru mine, în schimb Beethoven este preferatul meu. Conform lui Romain Roland, Beethoven a fost născut pe 17 decembrie, după alții, în 15 decembrie. Îmi aduc aminte că la un an după ce am ajuns în Centrul medical ORL, prin 1976, domnul profesor dr. Hociotă a făcut niște operații de otoscleroză. Și, citind eu și documentându-mă, m-am gândit, nu am dovezi, dar m-am gândit că de asta ar fi suferit și Beethoven. Și m-am întrebat atunci oare de ce nu a trăit în timpul nostru ca să îl opereze profesorul?

Cum vă explicați că el a putut compune surd?
Avea în cap suntele și a putut să compună. Dacă nu mă înșel, când a compus opera Fidelio, era deja surd.

Nu uitați nimic, nu?
Nu uit nimic…

De unde vine autoritatea?
Nu îmi place cuvântul acesta. Autoritatea nu te duce la nimic bun. Nu se poate face treabă cu autoritatea în această meserie. Chiar dacă la un moment dat copilul nu te ascultă, dacă tu ești un pedagog bun, trebuie să îl faci să înțeleagă că trebuie să te asculte.

Și ce ați avut în fața elevilor dacă nu autoritate?
Am știut să îmbin drăgălășenia cu meseria în așa fel încât să nu-i plictisesc și să nu-i îndepărtez.

Vă duceți la concertele celor pe care îi antrenați?
Da, sigur! Nu mă duc la petrecerile lor, dar la concerte mă duc. Mă duc la Hardrock Cafe. Am fost de curând la Berăria H, la concertul lui Andrei, al lui Smiley adică. Și i-am spus să nu mă mai cheme acolo, că nimic nu am auzit din ce a cântat… Era un haos acolo… O bubuială a tobelor, backing-ul nu se auzea… Nu mi s-a părut un loc bun de concert… Am fost și la concertele unor artiști internaționali… La Depeche Mode, am fost, am dansat chiar… Cum să nu dai din picioare când se cântă așa?

Care este secretul longevității?

Să nu stai.

Lasă un comentariu: