Florin Piersic Jr. : "Dacă nu se găsește un vaccin și nu se revine la condițiile de dinainte, teatrul moare"

Florin Piersic Jr.

Cea de-a cincea ediție a UNFINISHED, primul festival multidisciplinar din România, se va desfășura într-o nouă platformă digitală, creată de la zero și concepută în jurul obiceiurilor și nevoilor actuale ale comunității sale globale. În perioada 27 septembrie – 4 octombrie 2020, conversațiile despre artă, muzică și tehnologie, cât și prezentările și atelierele reunite sub tema TRUST se vor desfășura în platforma [F] OS.  Pentru a putea exista și anul acesta, #UNFINISHED20 creează, prin intermediul platformei, un spațiu online complet nou și inovator pentru a oferi participanților o experiență memorabilă și adaptată noii realități. Timp de șapte zile, cei 3500 de oameni din comunitatea UNFINISHED, de pe întreg mapamondul, vor putea naviga prin noua platformă pentru a descoperi momentele special pregătite de speakerii ediției.

Cristian Movilă, fondatorul UNFINISHED, a declarat că “mulți dintre noi am pierdut enorm de mult timp în videocall-uri și în conferințe online superficiale și ne-am dat seama că putem pierde instant încrederea oamenilor dacă nu le oferim o experiență memorabilă. Valoroasă. Tocmai de-asta, pe lângă un program armonizat cu viața de zi cu zi a oamenilor, vrem să creăm un ecosistem al ideilor bazat pe conexiune și emoție.”


Unul dintre numele celor care apar pe afișul UNFINISHED, este cel al lui Florin Piersic Jr, care va avea un monolog pe platforma digitală. Cu această ocazie, am profitat să-i pun câteva întrebări.

Florin, ce ai ales pentru UNFINISHED?

E un monolog în engleză, pentru că acest festival are o deschidere mare, internațională. Cristi Movilă este motorul acestui festival Unfinished despre care eu nu auzisem, dar care aduce artiști foarte mari din toată lumea. Este un om foarte special, foarte tenace. Poate nu ar fi rău să-i pui câteva întrebări, Cristina, să vorbești cu el. Eu am ales un text foarte mișto pentru prezența mea acolo, un text care are poantă și pe care îl învățasem cândva pentru un casting. Are și poantă, deși nu e un text de standup, eu nu știu să fac stand up. E un text al unui personaj cu o poveste concretă. Durează 3, 4 minute…

Mi-e dor de teatru…

Și mie, și aici a devenit un fel de exercițiu treaba asta cu engleza, pentru că, dacă trecem în online, trebuie și vreau să am o deschidere mai mare și îmi pare bine să o pot vorbi. Am vorbit eu germana într-un serial acum ceva timp învățând cuvânt cu cuvânt replicile😊 Acum am niște emoții, findcă am făcut o înregistrare audio după Romantic porno, romanul pe care l-am scris acum câțiva ani. I-am făcut o înregistrare în română, și una în engleză și vreau să judec dacă accentul meu are oarecare probleme. Nu este un accent perfect. Pentru mine e important dacă nativii englezi, americani, pot înțelege pvestea. Și acum înregistrarea trece prin mâinile unor prieteni cu care mă consult, ca să știu dacă merge sau nu. Nu știu… La începutul lock down-ului probabil că toți ne-am dorit să profităm de această perioadă liberă neașteptată ca să facem ceva nemaipomenit. Foarte puțini au făcut asta… Eu nu am reușit să scriu mai nimic din ce mi-am propus…

De ce? Nu ai fost liniștit?

Nu am fost, dar cine a fost? Singurul „profit” pe care l-am realizat a fost că am stat mai  mult cu Sașa, puștiul meu care are acum 4 ani și 8 luni. În același timp am fost forțat să stau departe de Sonia, fiica mea, ceea ce nu a fost bine… A fost ceva ce nu credeam că o să trăiesc, ceva ce nimeni nu a crezut că va trăi, nu?

Și se pare că nici întoarcerea la ceea ce a fost nu este sută la sută sigură.

Da, sunt oameni care spun asta, că actorii or să funcționeze într-un regim foarte ciudat. Adică voi primi acasă un text, apoi să mă filmez dintr-un anumit unghi, cu un greenscreen în spate, pe care va fi pus pe urmă ceva, nu știu, oameni, mașini, sau altceva și va părea că sunt la restaurant. E îngrijorător din punctul de vedere al imaginii…

Ești gata să te adaptezi?

Nu știu, va trebui să fac ceva ca să trăiesc. Eu am jucat Freak Show mulți ani, dar ultimul spectacol pe care l-am avut la Timișoara a fost o tragedie, deși reacțiile au fost foarte bune! Dar a fost o tragedie pentru că primii spectatori erau, da, la 5 metri, dar  ultimii erau la vreo 70 de metri distanță, nu-mi vedeau fața, aveam o lavalieră… ăsta nu este teatru. Cum se va întâmpla cu „1000 de motive”? Pentru că, deși e un one man show, toată lumea participă. El nu se mai poate juca în condițiile actuale. Spectatorii de teatru au nevoie să stea unul lîngă altul și să simtă că trăiesc aceeași emoție la un anumit nivel. Dacă îi distanțezi,  chiar și pe cei care sunt din aceeași familie, doar ca să păstrezi regula, atunci energia aceea colectivă generată de teatru s-a dus la canal și munca actorului devine inutilă. Dacă nu se găsește un vaccin și nu se revine la condițiile de dinainte, teatrul moare. Teatrul în formula pe care o cunoaștem. El se va schimba, deja se folosesc proiecții de film în teatru, nu sunt refractar la asta, deși eu nu le folosesc, merg pe varianta clasică ceea ce nu înseamnă că e un teatru prăfuit. Pentru mine, lumina de teatru, aia clasică, magia care se naște în acel climat pe care îl dă lumina, plus spectatorii, (dar fără mască), înseamnă totul.

La Freak Show aveam niște monoloage care erau adresate direct spectatorilor și mă uitam la ei și vedeam o masa amorfă de chipuri fixe, nu vedeam reacții, nu vedeam zâmbete… E scary…

Și nevoia de artă prin ce se va satisface?

Prin alte ramuri ale sale care acum prind cheag. Teatrul într-un fel nu moare, dar se reinventează numai că, din punctul meu de vedere, ceee ce va fi nu mai e teatru. Eu îmi bat mintea să găsesc formule care să păstreze și distanțarea asta socială, dar care să aibă și elemente de teatru puternice.

Și te zbați singur, sau ai colegi cu care te consulți?

Sunt oameni, da, uite sunt câțiva care au vrut, înainte de pandemie, să facă un film. Și nu au renunțat la idee, dar rescriu acum câteva scene în care renunță la figurație. Dar e greu… o scenă de 2, stăm la 4 metri unul de altul, de ce? Cum să justifici așa ceva?

Familiile tale toate ce spun, ce fac?

Andreea caută și ea în continuare să existe ca jurnalist, lucrează la Harper’s Bazaar, Dorina și ea, ca actor… E greu… Nu știu, sper să treacă nebunia asta, pentru că pe noi, actorii, chestia asta ne-a terminat.

Gândește-te la dansatori, la balerini, la cei care fac performanță serioasă și care trăiesc pentru asta… Cum adică distanțare socială? Ce înseamnă asta pentru ei? Ce fac cei care dansează dans contemporan? E o nebunie. Le-a fost luată efectiv nu numai pâinea de la gură, dar și rațiunea de a exista…

Internetul, onlineul ne-a salvat în perioada asta?

Nu știu ce să zic, pe de o parte da, pe de alta a accentuat boala asta a oamenilor către selfie-uri, postări infinite care trec ca apa pe plajă… 99% nu e conținut serios… Eu folosesc online-ul ca să fac acest Horosop care pare că merge bine, e un produs selfmade, pentru mine e o ocazie bună de a nu lăsa creativitate să adoarmă. Are și elemente de teatru absurd, există pasaje la care uneori m-aș întoarce pentru a le face altfel, dar pentru mine e o ocazie bună de a mai citi ce a scris Ionathan X Uranus, de exemplu, care a scris cam tot atât de mult la Urmuz… Tratate întregi despre cum funcționează nu știu ce pâlnie cu rotițe prin care trece fluidul stelar:), te doare capul, dar e foarte mișto!

Pentru UNFINISHED ai filmat acasă?

Nu, undeva într-un studio cu sunet bun, lumina bună.

În ce fel am putea să ne mai apropiem de teatru?

Platformele digitale, podcasturile, teatrul radiofonic… Uite, eu mai ascult teatru radiofonic, mai ales atunci când o aud pe mama și zice acolo: „în distribuție Tatiana Iekel…” E foarte mult material de teatru bun de ascultat în online. Mă mai interesează foarte tare și vreau să fac asta, să scriu povești pentru copii și să le citesc, pentru că fac asta cu Sașa, îi mai spun câte o poveste și le inventez pe loc și unele ies foarte bine. Am o foarte mare dorință să fac asta, pentru că sunt povești pe care le-ar aprecia și adulții. Acesta este un proiect la care țin mult și la care mă gândesc foarte serios.

Cum e Sașa?

Vorbește foarte mult, se mișcă mult, vrea să descopere totul de-odată, vrea să fie independent și nu-l atrage ideea de a respecta regulile:) , iar Sonia este foarte talentată. Desenează fabulos și, din punctul meu de vedere, va lucra în animație, pentru că este extraordinar de talentată și mă mir când îi văd desenele, cum poate face așa ceva? E magic.

Și tatăl tău?

A ieșit pentru un spectacol la București, a stat multă vreme izolat în casa de lângă Cluj. Lui i s-a luat aerul, practic, pentru că el era omul căruia îi plăcea să facă băi de mulțime. Se îmbrățișa cu oameii, îi pupa, ia-i acum toate astea. Este absurd.

Te sperie viitorul?

Da, dar nu mă uit prea mult spre el. Nu e sănătos să fac asta, încerc să trăiesc bine ziua de azi, pentru că, după cum vezi, lucrurile se pot schimba de la o zi la alta.

Ai spus recent, văzând reacțiile oamenilor în online, că a înnebunit lumea?

Da, dar asta am spus-o și înainte de pandemie. O dată ce există internetul și posibilitatea oricui de a se exprima liber, apar tot felul de nebuni. Și ei sunt pe stradă, îți vine să crezi? Poate că treci pe lângă ei și nu știi… Oamenii aceștia sunt produsele societății moderne, iar ceilalți care îi văd sau îi ascultă, pot cădea în mintea lor ca într-o capcană… De aceea eu fac Horoscopul ăsta, pentru că mai râd de consumerism, de fuga asta după celebritatea de scurtă, sau de lungă durată, dar fără conținut. De speriat este altceva, că există oameni care trec pe lângă un accident și nu sar să ajute, ci să filmeze ca să aibă ce să posteze. E de speriat ce trăim acuma, că distanțarea socială e una, dar distanțarea dintre oameni nu e de acum, e mai demult, cel puțin de când au apărut rețelele de socializare.

 

 

 

Lasă un comentariu:

jooble