Bogdan Naumovici : "S-ar putea ca frica unora de a cheltui să fie compensată cu frenezia altora care abia așteaptă să facă asta"

Bogdan Naumovici

Bogdan Naumovici este unul dintre numele grele ale publicității romănești. A făcut istorie în domeniu și este cunoscut pentru umorul și felul în care vede realitatea. Inginer la bază, munca sa a fost în toți anii de după Revoluție (face parte din generația decrețeilor) de natură creativă.

L-am întrebat ce face și cum vede ieșirea din această izolare, covidenie, cum îi spune el. Am râs mult ascutându-i răspunsurile…

Bogdan Naumovici, ce vei face pe 15 mai, când ni se va da drumul pe afară?

N-am ce face, că pică vinerea și începe weekendul, deci e perfect!

Dar e și sfârșitul izolării!

Și? Mă odihnesc. Mă odihnesc… Pentru mine lucrurile nu s-au schimbat foarte tare, să știi, mie îmi place să stau la mine acasă, că d-aia am investit atâta în ea. Beau bere pe terasă, sunt cu prietenii mei de aici, de pe alee care sunt și asociații mei de la poligonul de tir, care stau și ei în case. Deci pentru noi nu e așa greu, noi suntem foarte norocoși în covidenia asta. Ne vedem, facem grătare, că toți stăm în case, suntem toți izolați în aria asta..

Când și ce te-a mirat în perioada asta?

Trebuie să stau să mă gândesc… Nu cred că m-a mirat ceva, nu știu dacă a fost ceva care să mă surprindă în toată această perioadă… Am încercat să stau cât de cât conectat la ce se întâmplă, dar foarte puțin… Nu m-am uitat la știri nici măcar o dată. Nu-mi trebuie. Face Orlando Nicoară o cronică zilnică a știrilor importante pe facebook unde oricum toată lumea vorbește despre ce s-a discutat la televizor.

 

Pare că e alt virus cu fiecare săptămână care trece

 

Ți-e frică de boală?

Da, cui dracu nu-i e frică de boală? Dar de data asta nu mi-e atât de frică, în principiu. Dintre toate comorbiditățile, sunt doar supraponderal, dar nu am alte boli și nici nu fac parte din targetul de vârstă aflat în pericol. Deci nu ar trebui să-mi fie frică. E o gripă, e o gripă foarte neplăcută, de acord. Întâmplarea face să am două familii de prieteni care au luat virusul și care au stat o lună prin spital, nu a fost ușor pentru ei, ok, au ieșit, au rămas cu niște sechele, dar au ieșit…

 

Eu, când citesc „suntem oameni de business și ne reinventăm”, asta înseamnă „căutăm undeva niște containere cu măști ieftine pe care să le vindem prin Unifarm statului pe bani mulți”. Asta e toată reinventarea în perioada asta!

 

Cum crezi că se va schimba lumea după această perioadă? Mulți zic că se va schimba ceva. Tu ce crezi?

Am dat un interviu când a început toată treaba și am fost întrebat ce o să fie după, și am zis că nu știe nimeni ce o să fie după, că ne confruntăm cu o chestie nouă, țările învață unele după altele… Studiile arată ceva ce azi pare valabil, mâine, nu. Ba că e pneumonie, ba că se agață de hematii, ba că nu… Pare că e alt virus cu fiecare săptămână care trece. Nimeni nu știe nimic, mai cu seamă ce se va întâmpla după… Se vor relua lucrurile, sigur cu o pierdere, vom ajunge jos, dar apoi, în mod normal panta ar trebui să urce, cel puțin teoretic. Acum, depinde cât durează această perioadă, pentru că influențează și schimbă mentalitatea oamenilor. Dacă oamenii se sperie, dacă rămân cu fundul pe bani, atunci se întâmplă criza, pentru că se vor teme să cheltuiască, se vor teme de joburi, etc. Dacă lucrurile se termină relativ repede, două luni nu pare, totuși. o perioadă foarte mare, atunci lucrurile vor reveni la normal. Și s-ar putea frica unora de a cheltui să fie compensată cu frenezia altora care abia așteaptă să facă asta. Eu sunt convins că o să scape mulți direct în mall. Cine nu a văzut magazinașele alea cu reducerile, hăinițele, toate doamnele care nu au avut parte de un coafor, de un mani-pedi, de un epilat, vor sparge. Deci s-ar putea ca lucrurile să se echilibreze într-un fel…

Aha, te bazezi pe publicul feminin..

Nu neapărat, că dacă la magazine vor cheltui femeile, la restaurante vor contribui bărbații, că o să scape și ei din lanț la grătare și bere.

 

Cam asta e despre vacanța mea, vacanța mea se întâmplă în cap, nu cu bagaje

 

În industria în care tu ești stăpânul inelelor, ce se schimbă? Totul a migrat în online, va rămâne așa?

Nu, nu cred. Eu cred că se vor întoarce pe tv repede. S-a dus acuma 100% pe online pentru că nu prea mai ai despre ce vorbi. Cine vinde lucruri de strictă necesitate vinde ca de Crăciun, și se gândesc că nu au de ce să mai cheltuiască bani pe comunicare, ceilalți care sunt în alte industrii, de la liniile aeriene până la bere, sunt conservatori cu bugetele în această perioadă și nu mai cheltuie nici ei. Plus că pentru tv mai apare și problema asta a izolării, că nu poți să mai strângi o echipă de filmare pentru un spot nou, că asta e… Și câte spoturi din grafică poți să faci? Reculul e firesc, dar mă aștept ca lucrurile să se întoarcă la normal. Dacă 15 mai e o dată realistă, hai să zicem 1 iunie, nu cred că s-au pierdut mulți bani, totuși. Nu știu însă ce se va întâmpla cu turismul, călătoriile, aici da, e o problemă mare, pentru că s-ar putea să fie mai lungă perioada de interdicție, dar văd totuși că au început să iasă la vânzare pachetele hotelurilor de la mare. Cred că lumea va cheltui de fericire că a scăpat de boală, sincer vorbind.

Ți-ai anulat vacanța?

Eu sunt un caz special aici, eu nu mă urc în avion, mie mi-e foarte frică de avion. Și nici nu sunt un tip care face foarte multe vacanțe… Am descoperit de mulți ani de zile că, oriunde mă duc, fac cam același lucru: mă duc la o terasă, beau o bere și râd. Și mi se pare că e același lucru la orice terasă. Așa că prefer să fac un grătar la „Garlic” pe Eminescu cu prietenii, decât într-un pub la… nu știu… Londra. În rest, nu mă pasionează „pietrele”, nici poze nu fac, Instagram nu am, așa că eu rămân la chestia asta cu prietenii, conversația, râsetele, care nu necesită neapărat să fim pe alt meridian, prefix, sau cod poștal. Anul ăsta voiam să închiriez un apartament la bulgari pe un teren de golf, că m-am apucat de acest sport, ceea ce probabil tot o să fac, când se va putea… Cam asta e despre vacanța mea, vacanța mea se întâmplă în cap, nu cu bagaje.

O dată cu vârsta simți că te-ai echilibrat sau dezechilibrat?

E o întrebare interesantă, nu știu ce aș putea să-ți răspund, cred că mai degrabă m-am echilibrat, fac mai puține excese decât înainte, dar pe de altă parte, m-am dezechilibrat, fiindcă făceam mai multe lucruri când eram mai tânăr, acum am început să fac doar ceea ce-mi place. Și nu mai explorez atât de mult, uite, cu restaurantele, de exemplu, mă duc unde știu că e bine, unde am mai fost de 100 de ori. unde știu cu cine mă întâlnesc, știu ce mănânc, știu ce beau. Dar aș zice totuși că, una peste alta, m-am echilibrat.

Dacă m-ar interesa strict cifrele, și nu chimia dintre oameni, aș spune că nu mai e nevoie de un sediu. Și s-ar putea să vedem niște businessuri în care se va lucra de acasă.

 

Ce businessuri crezi că vor înflori, sau care ar avea oportunitatea de a apărea acum?

Cu siguranță ce va sparge în următoarea perioadă, va fi importul de măști. Eu, când citesc „suntem oameni de business și ne reinventăm”, asta înseamnă „căutăm undeva niște containere cu măști ieftine pe care să le vindem prin Unifarm statului pe bani mulți”. Asta e toată reinventarea în perioada asta!

Dar businessuri noi nu știu să apară, sigur au decolat unele începând cu aplicațiile online prin care oamenii munesc împreună de acasă, sau se văd pur și simplu, ca Zoom, Team, etc, sau au decolat iar toate businesurile care, așa cum se vede pe bursă, zic că lucrează la un vaccin. Or lucra sau nu, n-o să știe nimeni niciodată, primul care va scoate vaccinul ăla o să fie, pe ceilalți nu o să-i mai întrebe nimeni nimic. Deci nu văd multe businessuri noi. Restul e…

Aaa, văd și multă vrăjeală din asta de CSR, e multă compasiune, sunt multe donații, deși statul știu că avea câteva miliarde alocate pentru achiziții libere, și mie nu-mi e limpede la ce e nevoie de alte donații. Statul a aruncat cu banii în sistemul de sănătate ca să achizioneze tot ce e nevoie, dacă au de unde… Deci nu mi se pare că se câștigă prea mult capital de imagine cu acest good will al companiilor. Ce să zic, vor spune clienții băi ce drăguț a fost brandul ăsta care a donat. În fiecare zi văd așa o listă cu 30 de firme care donează…

Poate că e interesant de văzut ce fac brandurile, am văzut multe comentarii în social media pe tema asta.

De ce? Ce obligație au brandurile să facă ceva în perioada asta?

Pentru că e o perioadă emoțională și suntem atenți la implicare, contează empatia…

De ce? Cu ce drept? Adică nu e brandul tău, nu lucrezi acolo, nu bagi bani în el, eventual nici nu-l cumperi, dar îl cerți și ai așteptări de la el! De ce? Cu ce drept?

Am văzut multe comentarii de genul acesta.

E tupeu ăsta, tupeul dat de Facebook, pentru că toată lumea are un cont și o voce, atunci toată lumea are o pretenție. Asta mi se pare foarte distractiv. Dacă aș avea acuma brandul meu aș zice nu vreau să fac nimic. Nu aș câștiga nimic, dar nici nu aș pierde cine știe ce.

A învățat marketingul ceva în perioada asta?

Cum să lucreze de acasă, ca noi toți. Și abia asta ar putea să fie o schimbare interesantă. Noi am dat liber oamenilor de pe la jumătatea lunii februarie, sau cam așa. Suntem cu toții acasă de atâta vreme și nu mai simt nevoia unui sediu. Pe de o parte, pe de alta, simți totuși că vrei să aparții unui grup, vrei să te vezi cu colegii, dar tehnic, dacă aș fi un contabil, aș zice că nu e nevoie de un sediu. Dacă m-ar interesa strict cifrele, și nu chimia dintre oameni, asta aș spune, că nu mai e nevoie de sediu. Și s-ar putea să vedem niște businessuri în care se va lucra de acasă.

Care a fost primul lucru căruia i-ai făcut publicitate și pe care eventual l-ai și vândut?

În generală s-a întâmplat. Eu stăteam în Militari, la Gorjului și mergeam la Școala 5 în Amzei. La Gorjului în piață era o doamnă care făcea acadele. 1 leu acadeaua. Și luam comenzi de la colegii mei din Amzei, și le dădeam cu 2 lei. Dar uite că nu am avut mai târziu clienți acadele să le fac reclamă:). Da, asta cred că a fost prima mea vânzare… Dar berea a fost cea care m-a urmărit toată viața și care îmi este și apropiată. În 22 de ani, că primul client de bere l-am avut în 98, doar 3 săptămâni nu am lucrat pentru vreo bere. Atât. În afară de Ursus, am lucrat cam pentru toți berarii din România. Berea pare așa, linia roșie în viața mea. Și uite că acum, prin dărnicia celor la Tuborg, am un dozator de bere și niște butoaie… Parcă am știut de ce am lansat anul trecut  berea Bucur:)

Citeam o postare pusă de tine de pe la începutul izolării în care spuneai că, privind în spate, te bucuri de o viață împlinită, că ai făcut istorie în publicitate, că ai făcut o sală de tir, că ai făcut cam tot ce ți-a plăcut…

Da, postul era un pic alfel. Discuția era că eu, deși am o minte de inginer, am făcut în viața mea mai multe lucruri care au ținut mai degrabă de creativitate și făceam așa un rezumat, iar Elena, doamna mea, m-a întrebat dacă toate astea le-am gândit în timp ce urcam cele 18 trepte până la etaj, la care eu i-am spus că sunt 19. Deci mintea cumva mi-a rămas tot acolo, cu setările ei pragmatice… Dar dincolo de asta, da, am fost un om norocos, mi-a plăcut tot timpul să fac altceva, mereu altceva. Cred că mă plictisesc repede, nu știu, dar am avut noroc de un mediu creativ în jurul meu. Și, deși am făcut un liceu de mate fizică, am avut cu colegii o trupă în care am cântat și atunci, dar și în ultimii ani și acum cântăm și cu copiii noștri. Am avut norocul să fac tot felul de trăznăi, m-am dat cu motorul, am jucat baschet…

 

Ai mei aveau 19 și 18 ani când m-au făcut. Drept care că, așa cum s-au reunit cu mintea de la 18 ani, așa s-au și despărțit la 20.

 

Și acum ce faci?

Îmi mănâncă foarte mult timp Netflixul ăsta, HBO GO, Amazon Prime… Sunt un telespectator avid, mă uit la toate serialele, la toate filmele ca disperatul. Numai că, așa cum am învățat eu în viața mea că, deși nu știi de ce faci ceea ce faci, la un moment dat vei afla și îți va folosi. Și eu am făcut un film de scurt metraj anul trecut, „Zimnicea”, așa că experiența asta de spectator îmi va folosi poate la a face și un film de lung metraj, cine știe?

Din ce ți-ai luat libertatea?

Din copilărie și din familie. Eu am o poveste așa mai ciudată, ai mei s-au despărțit când aveam un an. Sunt decrețel, m-au făcut pe vremea lui Ceaușescu în perioada în care erau interzise avorturile, deci nu știu cât de dorit am fost. Ai mei aveau 19 și 18 ani când m-au făcut. Drept care că, așa cum s-au reunit cu mintea de la 18 ani, așa s-au și despărțit la 20. Iar eu am crescut cu tata până la 20 de ani ai mei. Am avut deci noroc de un tată foarte tânăr cu care am petrecut anii nebuni, anii 70, hippie, eu de la 3 ani eram la mare cu tata, cu chitări, cu corturi. Așa a fost copilăria mea, mereu pe schiuri la munte, mereu la mare, pro-occidental mereu, mereu cu gândul că trebuie să fugim din țară. Nicio legătură cu partidul sau cu comunismul. Deși în Militari aveam o școală generală lângă bloc, pentru că se făcea rusă dintr-a doua acolo, ai mei m-au dat în Amzei la școală unde se făcea engleză. Și, după o săptămână de la începutul școlii, după ce m-au dus ei cu autobuzul, m-au lăsat singur și așa am învățat să fac drumul ăsta, ceea ce a contat mult. A contat că am fost pe picioarele mele tot timpul, că am stat cu cheia de gât și, când toți prietenii mei de la bloc, și erau mulți- eram o generație mare- voiau să meargă în centru la film la Patria, sau la Studio, erau lăsați de părinți doar dacă mergeam și eu, că știam drumul:). Iar ultimii ani ai lui Ceaușescu eu i-am petrecut gândindu-mă cum să fac să fug din țară. Pe mine sistemul ăla mă încurca îngrozitor.

Îmi place felul în care vezi tu femeile prin ochii Elenei, iubita ta. Pari că ai fi misogin, dar nu ești, și ai un umor pe care numai anumite femei l-ar înțelege… Stai, că nu am spus bine… Cred că am făcut o greșeală de political corectness.

Stai puțin, Cristina, de ce spui asta? Să știi că și bărbații sunt unii deștepți, și unii tâmpiți. Nu are legătură cu sexul! Ai grijă că te fură o generalizare falsă, unii oameni sunt proști, să știi, iar alții nu, și asta nu depinde de culoarea pielii, de sex, înălțime, greutate sau mai știu eu ce! Eu refuz încadrările astea, să știi. Iar Elena… Elena este o femeie specială. E o femeie deșteaptă și cu mult simț al umorului și asta ne ține mereu împreună. Noi facem mișto unul de altul încontinuu și niciodată nu se supără vreunul din noi. Ai văzut că, în multe posturi pe care le pun pe FB, eu nu cad mereu bine, dar asta e foarte mișto…

 

Ce să fac, eu mereu voi înjura comuniștii ăștia, că sunt ruși, chinezi, sau ce sunt. Dacă nemernicii ăia spuneau de la început că e grav, nu s-ar fi întâmplat așa

 

Te adresezi unui public ca publicitar, cunoști generațiile, categoriile, demograficele. Uite, copilul meu la 13 ani nu se vrea afară, colegii lui la fel. Cum ți se pare că vor fi generațiile care vin?

Am avut un reprezentant în casă, fiul meu care are 21 de ani și am trecut prin toate etapele astea. Nici al meu nu iese până nu are gașca lui. S-a „lovit” cu capul de ușă de vreo două ori în perioada asta, dar i-am zis, uite astea sunt amenzile, eu nu ți le plătesc și asta a fost. A înțeles.

Dar ca public cum este această generație?

Îl poți găsi ușor, ceea ce e bine, că știi unde e:) Și, dacă știi să vorbești pe limba lui, să te raportezi la lumea lui, cred că e mai simplu decât a fost cu noi. Au un orizont mai îngust, ceea ce e destul de straniu, că, deși au computerul pe mâini tot timpul și sunt sub flux informațional continuu, sunt interesați de mai puține lucruri decât eram noi. Și-au stabilit niște domenii de interes și gata. E și din cauza algoritmilor care știu ce-i intersează și cu asta îi și bombardează, ceea ce face ca lucrurile să fie mai simple din punctul de vedere al publicității. Noi și la muzică eram în tabere, depeche-iști vs rockeri, punkiști vs metal. Lor le faci un Untold și ai umplut stadionul. Noi ne certam, ăia care erau cu Beatles cu ăia care erau cu Rolling Stones, la ei singura schismă e Untold versus manele. Noi aveam o grămadă de mici tabere între AC/DC, Sepultura, sau alții… Lor le poți vinde multe cu bani puțini… Sper să nu te citească:)

 

Mie îmi place Trump și de aia mă și cert cu multă lume, că îmi place Trump, pentru că mi se pare că e ce-i trebuie Americii acum

 

Bogdane, noi am văzut multe filme despre sfârșitul lumii, dar nu ne-am gândit în mod  real că ni se poate întâmpla. Sigur, ce este acum nu e sfârșitul lumii, dar e ca un fel de semnal, așa… Numai liderii lumii nu au luat în serios treaba asta, se pare… Nimeni nu a fost pregătit, nu?

Nu, stai. că mie mi se pare că toată chestia asta cu Covidu a fost și exagerată de media și de social media. În Italia, unde s-au îmbolnăvit cei mai mulți și unde au decedat cei mai mulți, vorbim totuși de  zero virgulă ceva la sută! Adică nouă zeci și nouă la sută nu s-au îmbolnăvit, deci nu e chiar sfârșitul lumii. Este un semnal de alarmă și o chestiune pe care autoritățile trebuie să o ia în considerare ca pe o lecție despre ce proceduri trebuie luate în cazul în care, Doamne ferește, vine o pandemie de-adevăratelea. Deocamdată a venit o gripă. Nasoală, cu sechele, cu oameni mai expuși, dar gripă! Nu a venit vreo ciumă bubonică să moară 40% din populație, să nu ai unde să calci de cadavre care să fie adunate cu excavatoarele de pe străzi. Nu suntem acolo.  Dar trăim o lecție.  Și sper ca din chestia asta să se mai descentralizeze niște lucruri. Reacția să nu fie hai să centralizăm mai tare, pentru că uite, rapoartele OMS de la început care s-au luat după chinezi și au zis că boala nu se transmite de la om la om, au dus la ce avem azi. Dacă se oprea din prima traficul cu China, toată povestea asta era mult mai ușor de gestionat, dar pentru că lumea a crezut că e o întâmplare și că s-a transmis de la un liliac la un om și la alt om nu se mai duce, a zis ok, se descurcă ei chinezii acolo. Și țările acum învață unele de la altele cum să facă față acestui lucru care putea fi evitat, dacă nu era minciuna de la început, Ce să fac, eu mereu voi înjura comuniștii ăștia, că sunt ruși, chinezi, sau ce sunt. Dacă nemernicii ăia spuneau de la început că e grav, nu s-ar fi întâmplat așa. Dar ce să faci? Minciuna este în ADNul comuniștilor, uitați-vă la serialul „Cernobâl” sau la „Zimnicea”, filmul  pe care l-am făcut și în care este vorba tot despre asta ( voi anunța când va avea premiera- n.m)

Sau dacă îl iau pe Trump… Mie îmi place Trump și de aia mă și cert cu multă lume, că îmi place Trump, pentru că mi se pare că e ce-i trebuie Americii acum, El are niște rezultate remarcabile cu toate că a fost ales chiar împotriva propriului partid! Mă uit la el ce a zis la început, când a crezut ce i s-a spus, că nu e nicio problemă, dar când a văzut că e groasă, uită-te că ei sunt la 0,16% îmbolnăviri. La cât sunt de mulți, dacă nu ar fi acționat în stilul lor, azi ar fi avut cele mai multe îmbolnăviri. Deci aici mie mi se pare că America a cam făcut ceea ce a promis în filmele de Hollywood că va face. S-au păcălit la început, dar când au pornit-o, au pornit-o. Tratează probleme acute în stil acut. Noi nici crize nu știm să avem:) dar oricum, dincolo de miștourile mele despre autoritățile române, și mă intersează foarte puțin ce partid e la guvernare când te întâlnești cu o chestie din asta, mi s-a părut că lumea a fost disciplinată și măsurile au fost bune, și se pare că am fost printre cei mai puțini atacați de virusul ăsta și că am scăpat cu puțin! Și probabil că am avut noroc și cu românii mai în vârstă, că cei care au acum 65 de ani, aveau 35 la Revoluție și au în sânge ascultarea, că dacă statul le spune să facă ceva, ei fac. Și au respectat regulile… Nu știu care este explicația, dar noi am fost puțin loviți, oricum.

Cu ce slogan ai asocia viața?

Viața așa, în general?

Da.

Cu Just do it de la Nike.

Lasă un comentariu:

jooble