#prieteniiverziaidianei (11): Seria Philodendron continuă cu White Princess

#prieteniiverziaidianei (11): Seria Philodendron continuă cu White Princess
Ea este Diana Pop și are o pasiune: creșterea și îngrijirea plantelor. Scrie în fiecare săptămână pe #peopleperson despre asta.

 

Așa cum vă amenințam încă de săptămâna trecută:), azi vă povestesc despre Philodendron White Princess.

 

La fel ca Prințesa Roz, sora ei mai cunoscută, și Prințesa Albă este tot un Philodendron erubescens variegat, diferența majoră dintre ele fiind faptul că una are splash-uri pink bubble gum, care la cealaltă-s albe. Cu un amendament important- uneori White Princess mai scapă și câte un splash roz bonbon.

O altă diferență majoră este “verdele” din frunză. La Pink Princess partea nevariegată a frunzei are o culoare roz închis la început, transformându-se pe măsură ce se maturizează într-un verde închis, în timp ce la White Princess partea nevariegată este verde crud atunci când se deschide, urmând ca verdele să se mai închidă două-trei tonuri odată ce devine matură. Și această diferență de culori se păstrează și la nivel de pețiol: PP are pețiolul roz închis / burgundy cu inserții de variegație roz, WP are pețiolul verde, cu inserții de variegație albe și roz.

 

Și, ca să complicăm lucrurile și mai tare, trebuie să vă spun că există și un Philodendron White Knight, care seamănă destul de tare cu White Princess, diferența majoră fiind în forma pețiolului – Prințesa are pețiolul verde cu variegații albe și roz, Cavalerul are pețiolul roz închis/purple. Sau cel puțin așa am văzut în urma research-ului, căci White Knight e deocamdată pe wish list:), deci povești despre el aici abia după ce voi și avea unul.

 

Revenind la White Princess, pe drăguța din poze am cumpărat-o acum vreo trei săptămâni de aici. Și a fost cumva neplanificat, adică tocmai ce câștigasem un Philodendron mamei la o licitație, seller-ul fiind olandez. Și cum costurile de transport Olanda-România sunt destul de mari (30 și ceva de euro pentru tot ce e sub 10kg) seller-ul m-a întrebat dacă nu mai vreau și o altă plantă, să eficientizăm cumva acest delivery cost. Nu îmi doream nimic din ce mai avea de vânzare, dar l-am întrebat dacă nu are White Princess, la care mi-a răspuns că nu are, dar că tocmai plasa o comandă pentru una la un shop online olandez. Mi-a trimis link și m-a întrebat dacă nu vreau să îmi comande și mie una, eu am zis da și long story short, două săptămâni mai târziu (cât a durat delivery la ea și de la ea la mine) ajungeau la mine atât Philo mamei, cât și White Princess.

Și, ca și cum n-aș fi așteptat suficient, pachetul a ajuns în depozitul firmei de curierat din București (Mogoșoaia, mai exact) vineri dimineață la 7.09, iar eu am primit mail că în cursul aceleiași zile îmi va fi livrat. Dar cum la ora 13.00 nu se întâmplase nimic, am hotărât să sun. Și evident, doamna de la call center DPD mi-a spus că tirul a fost înregistrat în depozit dimineață, dar că nu a fost și descărcat, acest lucru întâmplându-se în timp ce vorbeam noi la telefon.

Mă rog, n-are sens să refac tot flow-ul și toate cele cincisutenouăzecișinouă de discuții pe care le-am purtat cu diversele doamne de la call center în următoarele două ore, cert este că la 3 m-am suit într-un Uber, cu destinația depozit DPD Mogoșoaia. Și cu mult optimism în suflet că ajung până-n 4, când se închidea. Am ajuns la 15.59 și deși m-am rugat la toți Bărboșii grași și slabi, șefii diverșilor credincioși din lumea asta, pachetul nu a fost identificat, așa că a rămas să-l primesc luni acasă.

Sincer, tot weekendul ăla am trăit cu speranța că vor supraviețui celor două zile petrecute în frigul din depozit și lunea trecută (dis de dimineață) l-am sunat pe curier, care deja cunoscându-mă și știind că primesc plante, mi-a promis că ajunge cât de repede poate. Ceea ce a și făcut omul, astfel încât în jurul prânzului a ajuns coletul, finally, la mine.

Așa arătau plantele, după o călătorie de opt zile, petrecute într-o cutie închisă de carton.

Pretty good, dacă mă întrebați pe mine:)

 

După ce le-am groomuit puțin și le-am verificat cu lupa de paraziți (e super important să vă asigurați că planta pe care o băgați în marea familie de plante de la voi din casă e sănătoasă, de aceea e obligatoriu să verificați foarte bine atât planta cât și pământul din ghiveci, în caz contrar riscați infestarea tuturor, fără discriminare), le-am băgat la rehab în cabinet. Când au ajuns ambele plante aveau frunză nouă, pe cale să se deschidă. Și dacă la Philodendron mamei a ajuns puțin avariată, la Philo White Princess era în stare impecabilă.

Și asta-i o altă diferență notabilă pe care am descoperit-o, între cele două Prințese: dacă Roza zici că trece prin toate chinurile facerii cu aproape fiecare frunză nouă, care atunci când iese arată ca un copil boțit, la Prințesa Albă tot procesul e mult mai smooth – frunza nouă a ieșit și s-a deschis mult mai rapid și fără nici o încovrigătură (vedeți în colajul de mai jos la ce mă refer).

Și acum, după prima săptămână de conviețuire, Prințesa Albă arată așa:

Condițiile din cabinetul sunt Ikea sunt aproape ideale – 22-24 grade Celsius, umiditate constantă 75-80%, aerul este ventilat 24/7 cu ajutorul mini ventilatoarelor și are lumină de creștere de la neonul pentru terarii prins de fundul poliței superioare plus lumina difuză primită de la restul luminilor de creștere poziționate pe diverse plante din cabinet.

Dar e important de știut că White Princess este destul de nepretențioasă, adaptându-se foarte bine la condițiile indoor pe care le oferă orice casă sau apartament, câtă vreme e cald și temperaturile nu scad sub 18 grade Celsius (mă rog, la 18 grade în casă mie mi-ar clănțăni dinții sau, oricum, mi-ar fi frig).

Îi place lumina indirectă din plin (pentru asta perfecte sunt ferestrele orientate spre Est, care prind soare direct doar dimineața), temperaturile între 18 și 25 grade Celsius și umiditate mediu-ridicată, adică peste 50% dar nu musai să ajungă la 70%, deși cu cât mai mult cu atât mai bine mai ales pentru dezvoltarea rădăcinilor aeriene, care se dezvoltă incredibil de mult într-un mediu cu umiditate crescută.

Solul trebuie să permită aerisirea rădăcinilor (adică trebuie un mix de pământ pentru plante verzi cu perlit și/ sau substrat pentru orhidee) și, pentru că ne e frică de root rot ca dracului de tămâie, trebuie udat numai după ce primii doi cm de la suprafața solului s-au uscat complet.

Eu n-am ajuns până acolo, deoarece am Prințesa Albă de doar o saptămână, dar din ce am făcut research pe net, primăvara și vara ar trebui fertilizată o dată pe lună, toamna și iarna o dată la 6-8 săptămâni.

Și pentru că am ajuns la subiectul ăsta, voiam să vă mai spun că eu tocmai ce am comandat acest fertilizator (mulțumesc grup de rare plants lovers din RO<3), care e, basically, caca de râmă, și pe care plănuiesc să-l folosesc prima dată săptămâna asta, deci revin cu updates pe această temă în vreo două săptămâni.

 

Nu în ultimul rând:

  1. White Princess poate fi atacată de paraziți, în special de afide și de mealy bugs, deci verificările periodice sunt obligatorii.
  2. Pe cât e de frumoasă, pe atât e de toxică pentru animalele de companie.

 

Pentru mai multe informații just google Philodendron White Princess:)

 

A, și încă ceva, că mă tot țin de ceva vreme să vă spun – voi știați că “philodendron” este un cuvânt provenit din limba greacă, format din “philo”, care înseamnă “iubitor” și “dendron”, care înseamnă “copac”? Și are sens, dacă stăm să ne gândim că philodendronul este o plantă epifită, care trăiește cățărându-se pe copaci, fără însă a le face rău sau a-i parazita în vreun fel. Ba dimpotrivă, dacă îi vezi în habitatul lor natural chiar pare că învăluie în iubire copacii pe care au crescut, ca aici. Și gata, chiar mă opresc că devin penibilă.

 

Lasă un comentariu:

jooble