Hai să scriem despre bani! Da, ce idee bună, despre ai cui?:)

Împreună cu fetele din #acinceaputere am găsit că banii ar fi un subiect arzător la ordinea zilei. Și, mai ales, educația financiară pe care cred că mulți dintre noi nu o au prea solidă…

Relația cu banii are nevoie, ca orice relație, de atenție și implicare, două lucruri care mie mi-au lipsit mult timp.

Am trăit boem o mare parte a vieții mele, arzând-o pe „nu-mi pasă”, „dacă am bani, îi cheltui, dacă nu-i am, nu-i doresc”.

Și, pentru că i-am tratat așa, tot așa m-au tratat și ei pe mine.

Nu mi-am pus niciodată cu adevărat problema banilor și nici nu mi-am dorit să fac business-uri pentru a-i câștiga. Mi se părea greu, mi se părea că mă bag la stăpân, eu sunt o fire liberă, nu-i așa? Cam așa am gândit, deci, în mare parte până acum. De fapt, până acum câțiva ani, când am devenit soloprenor și când am început să dau cu capul de toate pragurile, „să dau în minge” s-o sparg, s-o umflu iar, până am înțeles jocul…

Nu am crezut că mă voi descurca, având în vedere stilul meu boem de a trăi, modul ușor, poate chiar superficial în care nu m-am legat nici de lucruri, nici de bani, în general, de nimic material. Am fost mereu cu capul în nori, că acolo mi se părea că se respiră mai bine și puteam prinde ideile din zbor.

Apoi a venit această nouă condiție de viață, cea de antreprenor solo, ca să zic așa, când am descoperit rigoarea și disciplina financiară, Excelul și… omul de lângă mine. Mda. El a devenit sfătuitorul meu, învățându-mi să fac pentru mine, ceea ce făcusem ani în șir pentru corporațiile în care am lucrat. Știți cum e când cizmarul nu are cizme, fotograful, fotografii și micul antreprenor chef de balanțe finaciare? Cam așa…

Și în toți anii aceștia mi-am adus mereu aminte de bunicii mei care stăteau cu tabelul în față și calculau venituri, cheltuieli, sume puse deoparte, cu ce scop și de ce. 

Mă uitam la ei și cumva aceste imagini au rămas în mintea mea, dar pe urmă, mai târziu, la școală fiind, pentru că nu vorbea nimeni cu mine despre bani, nici eu nu am avut vreo grijă în sensul acesta. Aflam ce cheltuieli provoc doar când mă uita Dumnezeu la telefonul fix și ai mei îmi spuneau cu reproș că am depășit o limită…

Acum trăim vremuri în care cheltuim mai mult din overdrafturi, din banii băncilor, decât din ai noștri. Au apărut investițiile, speculațiile pe bursă, cripto, etc, toate acestea instrumente interesante pentru aceia dintre noi care și înțeleg acest gen de preocupare. Nu mă refer acum la miliardarii sau milionarii care au asta în sânge, ci la oamenii din middle și upper class dintre care mulți au ceva bani, mulți doar simulează că au, mulți speră că vor avea, iar unii chiar au foarte mulți. Și mă mai refer și la cei care trăiesc de la o lună la alta, mai bine sau mai puțin bine și care… se descurcă.

„Descurcatul” acesta pe care eu îl înțeleg, știind că e profund românesc, și care pare cheia supraviețuirii (chiar și este) lasă deseori lucrurile în aer, fără control.

Așa că în primul an de antreprenoriat am învățat controlul exercitat asupra banilor. El mi s-a părut cel mai important, cel care se face cu stăpânire de sine, cu calculul rece, paralizantul eficace al oricărei impulsivități care m-ar face să deschid portofelul. „N-ai, nu cheltui!- mi-am zis”, deși oh, de câte ori mi-am dat seama că una zic și alta fac!

„Nu ai, nu te arunci, ai, economisești”. (Mă uit, da, la Iancu Guda și îmi place ce zice el acolo, adică să punem banii să muncească pentru noi, nu noi pentru ei)

Ușor de zis, dar greu să te mai gândești la calcule financiare când în fața ta apare o geantă pe care dacă nu o iei, se declanșează apocalipsa. Ușor de zis și greu de făcut când dai de pantofi, de bijuterii, de mai știu eu ce, și când zici, lasă că nu m-a făcut pe mine suta (sau mia) de lei. Ei, când ajungi la această expresie, numai și dacă o gândești, dezastrul e gata declanșat.

Ispitele din jurul nostru, industria plăcerii, marketingul a cărui victimă am căzut mereu, toate acestea zădărnicesc orice efort de a economisi, făcând procesul mult mai complicat. De fapt, e vorba despre rezistență, cumpătare, prudență, calcul…

În secunda în care acestea dispar, poți pierde și controlul. În secunda aceea de slăbiciune, poți rata o vacanță viitoare, pentru că tocmai ai cheltuit bugetul alocat, sau poți pierde ceva mult mai grav…

Educația finaciară nu se învață la noi. Vedeam prin filmele americane cum soții se adunau și stăteau cu capul aplecat asupra unor mici mașini de calculat, completând diverse acte financiare ale casei și mă întrebam ce se întâmplă acolo. Noi nu am avut acest obicei și nu știu în câte case este el practicat. Dar ce pot spun este că așa cum îți tratezi banii, așa te tratează și ei pe tine.

De aceea, a învăța că și această parte a vieții are regulile și procedurile ei, este un pas înainte către starea aia de bine care provine doar din siguranță.

Mici sfaturi legate de bani

1. Din veniturile lunare pune deoparte 25%. Oricare și oricâte ar fi ele.
2. Calculează masa zilnică, cumpărăturile necesare casei, cheltuielile de existență și pune-le deoparte.
3. Adună rate și alte sume care trebuie plătite periodic și scade-le și pe acelea din ce rămâne. Mda, dacă nu rămâne nimic… cum se întâmplă de obicei, atunci înseamnă ori că trebuie să câștigi mai mult, (încă un job?) ori să începi să scazi la sânge din cheltuieli, până când, într-un fel sau altul ajungi la un echilibru al balanței tale financiare.
4. Nu cheltui în baza unor bani viitori, pentru că posibil ca ei să nu vină.
   

   ---

PS: Azi, în timp ce mă gândeam cum să structurez toate cele de mai sus ca să iasă un articol limpede, uite-mă la Madison unde cumpăr un eyeliner de care nu am nevoie…