Am intrat la Alex Gâlmeanu în studio hotărâtă să fac nu numai o ședință foto, dar să și scriu despre ea.

Cine nu știe cum este la Alex, trebuie să afle că este ca psiholog. Este fotograful „psiholog”, este prietenul, este omul în fața căruia te dezbraci de inhibiții, unii chiar de haine, atunci când arta o cere:) și îi spui tot.

De aceea el reușește să te fotografieze trecând prin ochi și ajungând până în suflet și nici măcar nu mai contează cum arăți sau ce ai îmbrăcat.

Sigur, în cazul acesta a contat, fiindcă V:PM Atelier și Nissa mi-au asigurat cele câteva ținute.

Spun câteva, fiindcă oricum nu mai vreau să port multe și degeaba, ci doar câteva cu folos, cu sens.

Cred că ar trebui să ne gândim mai mult la noi, decât la hainele noastre, la o mulțimea noastră de haine, la toate hainele noastre. Poate că e cazul să ne gândim cum ar fi să fim una cu mesajul pe care îl transmitem celor din jur, asta cred că este mult mai important.

În fine.

Alex Gâlmeanu iubește să facă fotografii potret, fiindcă iubește oamenii, de aceea cred că am și făcut echipă bună de atâtea ori. Suntem amândoi din categoria #peopleperson.

Se așează în fața ta, îți vede partea frumoasă, o pune în valoare. Dacă ai trac, te calmează, dacă ești neîncrezător, te simte, dacă nu te placi, te place el. De aceea, cam tot ceea ce face are suflet, imaginile lui spun o poveste, nimic nu trece degeaba prin fața ochilor săi, implicit, deci, prin fața aparatului său de fotografiat.

De altfel aici îmi povestea cum aparatul de fotografiat devine o a treia parte în procesul fotografic și cum îi face pe cei care stau în fața lui să uite de el.

Alex e calm, ceea ce e bine, fiindcă are genul de calm care te molipsește și pe tine, oricât de stresat sau nervos ai fi. Am văzut atâția oameni care s-au afat în fața lui și care vorbeau cu el prin lentila aparatului, pentru că au avut sentimentul clar că aparatul devine Alex și Alex devine aparatul lui.

Așa am stat și eu. Deși am făcut mii de ședințe foto în viață (adică le-am organizat, conceput, asistat, produs, etc) mie nu-mi place să fiu subiectul uneia.

Nu m-am plăcut mereu, sau asta s-a întâmplat cea mai mare parte a vieții mele, dar de curând, de vreo câțiva ani am o altă părere despre mine, ceva mai bună, parcă mă și accept mai mult, mă și simt bine cu mine. Am ajuns la o pace…

Ei bine, asta a văzut Alex mai bine decât oricine și asta surprinde nu numai la mine, ci la orice îi calcă pragul studioului. Este un talent, un talant, cum se spune, un mare dar pe care Dumnezeu i l-a dat și pe care Alex Gâlmeanu îl înmulțește.

„Uită-te aici, spune-mi ceva, ceva să te cred, lasă mâinile, ce zici, îmi explici ce știi tu mai bine? Nu te lăsa stresat de aparat, uită de el”… Cam așa vorbește în timp ce fotografiază, în timp ce degetele lui apasă continuu pe butoane, de parcă ai fi la analize și nici nu știi când ți-a luat sânge.

Sunt câțiva fotografi cu care am lucrat foarte bine, cu care am simțit că gândesc la fel, cu care am văzut lucrurile la fel și Alex Gâlmeanu este unul dintre ei.

Mulțumesc Ștefan Ungureanu de la Manifest Salon pentru coafură