„Balanța”, restaurat în 4k, de azi în toată țara. E politic, nu political correctness

„Balanța”, restaurat în 4k, de azi în toată țara. E politic, nu political correctness

Am văzut Balanța, filmul lui Lucian Pintilie după o proză a lui Ion Băieșu, când a apărut acum 30 de ani și, de atunci, încă de vreo câteva ori. Am folosit chiar cei din generația noastră replicile din film care ne-au făcut să râdem așa, ca niște tineri care sperau că lucrurile văzute vor rămâne în urmă și că vor deveni  istorie: ăl mai prost om de pe lume e americanu, de bine, de rău, o ducem bine, ce țară frumoasă avem, consider eliberarea mea un abuz…

Aseară filmul m-a adus la realitate și am înțeles, tot râzînd, desigur, că în vâna noastră românească e ceva și greșit, dar și ceva frumos, că suntem și Nela- Maia Morgestern, sau Mitică- Răzvan Vasilescu, dar și Butușină, doctorul tâmpit, sau domnu primar, grobian și rău care strigă celebra replică pe geam, la petrecerea din casa popii: „la muncă ortodocșilor!”

În fine, sunt foarte curioasă cum va primi noua generație acest film. Aseară, în sala Teatrului Național publicul a râs, a reacționat puternic, frumos, sănătos. Și mi-a plăcut reacția asta, o uitasem, am văzut filmul acasă de câteva ori, ori o sală plină dă valoarea peliculei…

… Care, by the way, nu mai e peliculă, fiindcă filmul a fost restaurat, curățat, digitalizat și împrospătat. Se vede perfect, se aude perfect, grație Fundației 9 și BRD care au susținut acest proces extrem de laborios, în care mai mult de 150 000 de frame-uri au fost curățate de praf și restaurate.

Filmul are momente și replici care sunt departe de ceea ce azi înseamnă political correctness, am văzut oameni care s-au abținut să râdă la anumite scene, desigur acide, amare, revoltătoare chiar, dar înmuiate în umorul acru de lămâie al satirei.

Am văzut o distribuție puternică- o Maia Morgestern frumoasă, vie, autentică, un Răzvan Vasilescu acid, genial, Victor Rebengiuc și Dorel Vișan magistrali, o Magda Catone de Oscar…

Securitatea, armata, sistemul medical, învățământul, condițiile de muncă, minerii, apa potabilă de nebăut de la robinet, maro și care curge… mai deloc… elita, țăranii, credința, administrația, justiția, toate acestea sunt operate chirurgical până la esențe grotești care surprind adevărul acela care nu se spune niciodată, sau care se ascunde sub preș. Ei bine, aici el sare ca o otravă verde în față, fără menajamente, ca un vitrion din altă epocă a literaturii…

Ce vor spune tinerii văzându-l? Cum se vor raporta ei la istoria recentă din film, cum vor simți impactul acestuia, sunt, repet, curioasă. Dar cred că vor vorbi despre film ca ;i noi, acum 30 de ani, și vor vorbi mult mai ales despre această Balanță mereu echilibrată, dezechilibrată mereu.

Lasă un comentariu: