De când este responsabil cu dusul gunoiului, Theo, băiatul nostru adolescent, a remarcat ușor indignat: „dar nu e cam mult gunoi? E normal?”

Nu știu dacă e normal sau nu cât gunoi rezultă din activitatea familiei noastre, dar e o întrebare, da… El duce de obicei sacul cu ambalaje de plastic, sacul cu fracție umedă și cel cu fracție uscată. Că așa este în blocul nostru, tomberoanele sunt puse pe aceste categorii. Și, cum suntem oameni conștiincioși, facem cum scrie la carte. Ce se întâmplă după ce tomberoanele pleacă, asta este o altă poveste. Dar noi așa strângem gunoiul de ani de zile.

Ultima dată însă i-am pus în brațe cutia cu cabluri, telefoane vechi, încărcătoare stricate și i-am spus să meargă la unul din marii retaileri de gen din cartier, pentru că ei le preiau și apoi le reciclează. Am adăugat un fier de călcat vechi și un aspirator din ice age pe care îl țineam la subsol.

(Cutia cu baterii descărcate ajunge de obicei la Ikea pentru că o luăm cu noi când avem drum pe acolo)

Nu vreau să par o sfântă, dar de fiecare dată când arunc ceva pe undeva, fie că e vorba de gunoi menajer sau nu, mă întreb unde va ajunge în final.

Știu, oamenii cred că, odată ce scapă de un lucru în coșul de gunoi, el dispare prin metoda puf! ca printr-un portal fix, direct în universul paralel. Nu, prieteni, nu e așa. El ajunge din coș, în mod direct, sau indirect, ocolit sau nu, înapoi la noi, eventual chiar în farfuria noastră. Ajunge în pământ, poluează solul, apa și deci și pe noi înșine, într-un final.

Deșeurile electronice sunt pericole ascunse, cel puțin eu așa le numesc

De ce?

Simplu, nu vedem din ce sunt formate, ce metale sau alte substanțe chimice sunt prin interiorul lor, ce efecte au acestea asupra solului, în cazul în care ajung pe undeva prin gropile de gunoi.

Ca dovadă, citez dintr-un studiu: „frigiderele vechi conțin ficlorofluorocarboni(CFC) și hidroflorocarbon (HCFC), substanțe care deteriorează stratul de ozon, problemă asociată cu dezechilibrul climatic al planetei, respectiv cu afecțiuni serioase provocate oamenilor, între care scăderea imunității.” Deci înapoi la noi, după cum ziceam. De fapt cam tot ce facem se întoarce ca un bumerang direct la noi.

În România rata de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice ajunge la 35%, în condițiile în care media europeană este de 65%

Cel mai des, românii reciclează mașini de de spălat (70,67%), iar cel mai greu se despart de telefoanele mobile (11%), arată datele Asociației ENVIRON, una dintre cele mai importante organizații din țara noastră care reciclează DEEE.

Amintirile nu se reciclează, aparatura electronică, da

Prin sertare zac niște telefoane, niște iPod-uri, cabluri care nuseștiepoatenemaitrebuie. Primul meu telefon mobil, telefonul copilului, ceasul pe care îl purta la mână când era mic ca să știm mereu unde se află. Copilul, nu ceasul.

Toate acestea stârnesc amintiri sau zâmbete, dar umplu sertarele

Și le ținem așa, în cutii, deși din ele s-ar putea recupera, tot prin reciclare, materie primă utilă. Un smartphone conține, de exemplu, în jur de 30 de componente diferite, unele dintre ele pe cale de a se epuiza (galiu, argint sau arsenic), altele (plumb, mercur, cadmiu) fiind foarte periculoase dacă sunt aruncate la groapa de gunoi.

La rândul lor, televizoarele și monitoarele vechi conțin metalele grele care pot provoca afecțiuni grave, precum plumb, cadmiu, oxid de bariu, oxid de stronțiu, europiu, ytriu sau mercur. Reciclarea deșeurilor electronice contribuie la recuperarea unor resurse valoroase (aur, cupru, aluminiu) și ne și protejează de substanțe periculoase cum ar fi: plumb, crom, mercur, substanțe ignifuge și chimice (beriliu), dăunătoare pentru apă, aer și sol.

Circa 85% dintr-un echipament electric poate fi recuperat prin reciclare!

În fiecare an se adună cam 7 kg de deșeuri electronice pe cap de locuitor. Sunt miliarde de telefoane mobile din care alte miliarde ajung la gunoi. Anul trecut existau 16 miliarde de telefoane mobile din care vreo 5 miliarde au ajuns deșeuri. Nu le aruncăm pentru că nu-i așa? Poate ne mai folosesc, sau poate le vom da cuiva care nu are posibilitatea să-și cumpere, sau au valoare sentimentală, sau pur și simplu nu știm unde anume să le ducem. Ei bine, la ultima problemă există soluția de mai jos:

Asociația ENVIRON, una dintre primele organizații colective de transfer responsabilitate din România,  a folosit tehnologia pentru a crea o aplicație mobilă care să îi ducă pe oameni către cel mai apropiat punct de colectare, o hartă interactivă care integrează punctele naționale de colectare a bateriilor uzate și deșeurilor electrice.

Din 2016, aplicația Unde Reciclăm îi ghidează pe românii care vor să recicleze spre cel mai apropiat punct de colectare și oferă o soluție practică pentru scuza ,,aș recicla, dar nu am/nu știu unde.” De asemenea, cei interesați să organizeze un mic punct de colectare pentru aparatele electrice mici acasă sau la birou, pot solicita gratuit un recipient de colectare pe adresa [email protected] sau telefonic la 031.827.0000.

Trăim pe datorie de aproape un an…

Earth Overshoot Day sau „Ziua Depășirii” a fost atinsă în 2022 pe data de 27 iulie, moment din care am început să trăim pe datorie ecologică și să folosim din resursele anilor următori, așa cum am tot făcut-o în ultimii 30 de ani. Prin faptul că noi alegem să ținem în casă aparatură electronică veche, pentru crearea alteia, la nivel industrial, sunt folosite resurse noi. De ce nu am putea schimba asta? E ca transferul de organe electronice, dacă vreți o comparație mai neașteptată… Din telefonul meu vechi, s-ar putea recupera cam 85% pentru a se face unul nou.

Deci ajungem cumva tot la responsabilitate, educație, grijă, atenție, prezență de spirit, lucruri fără de care azi nu mai putem trăi. Viața nu mai poate fi concepută fără aceste valori pentru că altfel ea se va stinge din cauza celor opuse lor: nesimțirea, nepăsarea, lenea, etc.

Eu cred că suntem mai buni de atât…

foto & video @mariustnf . Am fost la @dstudio.ro