„Cafe Gourmand”- cartea vacanțelor ce vin

Aseară s-a lansat cartea lui Marius. În curtea ceainăriei Green Tea, lume multă, zâmbete, ciulini:) și prosecco. Ah, și dulciuri, că nu se putea altfel.

Am participat alături de Radu Paraschivescu, Roxana Voloșeniuc și chef Marco Favino la lansare, vorbind fiecare dintre noi despre Marius, despre carte și despre bucuriile asociate ei.

Cartea lui Marius Constantinescu, „Cafe Gourmand”, face parte din categoria cărților care pot fi citite oricând, oriunde, deschisă fiind la orice pagină. Dacă veți face acest exercțiu, îmi veți da dreptate.

„Cafe Gourmand”, ca și „Rose”, este cartea care poate fi citită de la început la sfârșit, așa cum poate fi citită și de la sfârșit la început. Poate fi citită pe capitole sau pe articole.

E genul de carte care se ține aproape pe noptieră sau la îndemână în geantă pentru momentele în care vrei să te relaxezi cu folos într-o după amiază fierbinte alături de o limonadă rece sau într-o dimineață cu arome de cafea.

Și aș vrea să dau niște exemple și uite că și acum, când scriu, am deschis la întâmplare cartea la textul „Doi într-o barcă” în care… m-am pierdut. Regăsesc acolo o frântură din viața cuplului Ioana- Marius Constantinescu, în care este descris felul în care cei doi… se ceartă.

„Ah, îmi spun, până și subiectul ăsta este scris mai bine decât aș face-o eu vreodată”, pentru că am uitat să vă spun, îi invidiez în taină și pe Marius și pe Ioana pentru felul în care reușesc să scrie și descrie de la zborul unei muște prin cameră până la cel mai complex concert simfonic din Festivalul Enescu.

Marius poate vorbi cu pricepere despre parfumuri și modă, dar și despre provocările unui părinte sau despre călătorii în toate locurile și formele, despre gustări calde și reci, dar și despre îmbătrânirea inevitabilă a omului.

De la Marius Constantinescu poți afla sincer și deschis totul despre viață. A lui și a ta fiindcă în ceea ce scrie te regăsești cu subiect și predicat, de parcă el ar fi scris de fapt despre tine, dar i-a fost nu știu cum să-ți dezvăluie și numele.

Ce mi-a plăcut?

Totul. Nu este un articol din cele adunate în acest volum care să nu mă fi bucurat și care să nu-mi fi dat informații noi pe care apoi să le descopăr în detaliu în alte cărți sau în căutări febrile pe internet.

Fie că este vorba despre interviurile lui cu artiști mari de operă sau de scenă muzicală în general, fie despre un fel de mâncare sau de desert despre care vreau să aflu suplimentar.

Exista pe vremuri tv o emisiune care se numea Conexiuni. Nu mai știu pe ce canal se difuza și nici în ce an se întâmpla asta, dar era un program de televiziune în care realizatorul sărea de la o informație la alta pe baza unei simple și abia zărite posibile legături.

Se prezenta de pildă acum „nunta” în Renaștere, pentru ca în doar câteva secunde prezentatorul să sară brusc peste timp și spațiu din cauza unui cuvânt ca… „mătase”- la viermii cei harnici din China Antică al căror produs a deschis drumuri prin continente și a îmbrăcat trupuri de regi și regine.

Așa este și „Cafe Gourmand”, cartea în care parfumurile lui Ricardo Ramos se alătură natural baletului „Spărgătorul de nuci” și ceramicii Anei Wagner.

Zâmbești la felul ghiduș în care este descrisă aplicația FaceApp, cea care retușează chipul oricui o folosește în portretele expuse în social media și te încarci cu melancolie în fața unor portrete din Muzeul Luxembourg ale unora care au rămas în istorie și care au fost, la rându-le realizate, la timpul lor, tot printr-un FaceApp din vârful pensulei vreunui pictor celebru.

Marius Constantinescu îmi alimentează permanent nevoia de frumusețe, de muzică și călătorie.

Și acum, în timp ce scriu, o ascult pe Viorica Cortez, cea căreia Marius i-a dedicat o carte întreagă, cântând „L`amour est un oiseau rebelle”.

Rare sunt cărțile care oferă privilegiul unei călătorii prin atâtea orașe, povești, vremuri, muzee, restaurante și biografii în același timp, așa cum o face „Cafe Gourmand”, cartea vacanțelor ce vin!