Curtea Supermă a Statelor Unite și-a anulat jurisprudența anterioară prin care era recunoscut dreptul la avort la nivel federal, lăsând acum fiecare stat să decidă dacă îl interzice sau nu. Din acest moment aproape jumătate dintre statele americane interzic avortul, în timp ce restul, nu. Acestea sunt faptele.

Decizia juridică

Curtea Supremă a motivat această decizie prin faptul că, atunci când femeile au căpătat dreptul la avort la nivel federal, acesta fiind obținut la aceeași Curte în anii 74, nu a fost un act constituțional. Decizia a fost justificată prin amendamentul 14 ca o formă de exprimare a libertății cetățenilor americani.

De fapt, acest drept care acum a fost revocat, a fost o creație jurisprudențială prin care s-a urmărit blocarea aplicabilității legislațiilor referitoare la avort în statele care îl interziseseră, în general statele conservatoare din Sud.

Cu alte cuvinte, Curtea Supremă atunci, în 1974, după procesul Roe vs Wade, s-a transformat într-un organ legiuitor, ceea ce nu a fost corect. De aceea Curtea zice azi că nu e în regulă, că nu există un drept constituțional la avort și că fiecare stat trebuie să aleagă ce vrea să facă, prin parlamentul și guvernul propriu.

Actuala decizie nu face decât să confirme că responsabilitatea legiferării aparține reprezentanților poporului la nivel statal și federal și numai parlamentele rezultate din exercitarea dreptului fiecărui cetățean de a-și alege reprezentații sunt îndreptățiți să creeze o lege, ea neputând să se manifeste pe calea ocolită a unei jurisprudențe în interpretarea amendamentului 14 al Constituției referitor la protecția egală a legilor.

Decizia aruncă resposabilitatea pe umerii cetățenilor americani din statele în care locuiesc care, la rândul lor, ar trebui să încarce forurile legiuitoare statale sau federale cu adoptarea unor legislații care să reglementeze problema.

Efectele deciziei

În momentul în care acest drept a încetat prin decizia Curții Supreme, nimeni, din nicio clinică din statele în care au intrat în vigoare legile antiavort nu a mai făcut nicio procedură medicală de acest gen.

Problemele sociale au devenit acute în numai câteva ore, protestele la fel.

Unii spun că avortul ține de drepturile private, alții spun că nu, că avortul este un act prin care viața altcuiva este pusă în joc, se decide practic asupra vieții și morții altcuiva, a unei ființe noi. Ceea ce este adevărat, un avort pune în discuție nu numai viața mamei.

Din acest moment fiecare stat va avea putere de decizie pe teritoriul său.

Avort, etică și religie

Există indicații pentru avort, indicații medicale. Mulți medici de exemplu, refuză să mai facă această procedură dacă nu există riscuri legate de viața mamei sau a fătului. Alții, nu. Chiar și în România se întâmplă asta.

Unele femei au plâns o viață întreagă după un avort, altele nu au avut niciun regret, unele nu au făcut avorturi și au crescut mulți copii. Cu bucurie unele, cu frustrări altele, unele i-au abandonat, altele i-au și omorât… Unele au făcut un avort, altele 2, altele 32… Unele au făcut avorturi spontane, altele provocate. Unele au trăit după avort, altele au murit.

Unele au rămas sterile, altele, nu…

Intră în discuția despre avort multe: religia, medicina, filosofia, etc. Nu le acopăr acum și nu-mi dau cu părerea, deși aș avea un singur lucru de spus din perspectivă proprie: avortul nu este o decizie ușoară. Sau, chiar dacă aparent această decizie a fost luată ușor, sufletul, corpul, mintea unei femei care l-a făcut nu mai sunt la fel, chiar dacă ea nu recunoaște sau nu vrea să accepte.

Dar asta nu înseamnă că eu pot judeca sau îi pot interzice cuiva să ia această decizie.

Nu este treaba nimănui, așa cum nu este treaba nimănui că eu sunt creștină, de exemplu. Și apropo de religie… Știți și cum e cu religia?

Când o impune cineva, ea nu mai este religie, nu intră în inimi.

Dacă ai o religie și o accepți, trăiești pe cât poți după preceptele ei, dacă nu, nu. Și nici așa, religios fiind, nu ești mai bun decât alții, departe de mine gândul ăsta! Dar religia nu poate fi invocată ca o motivație în a impune cu forța ceva, pentru că religia înseamnă iubire.

Și iubirea cu forța nu mai este iubire, nu-i așa? Îmi spunea un preot odată că Dumnezeu ne iubește așa de mult, încât ne oferă însăși libertatea de a-L refuza.

Pentru a primi religia, deci iubirea, și tu trebuie să lucrezi, să crezi, să muncești, să vrei! De aceea cred că tocmai religia este cea care pierde aici, pentru că este încă o lovitură dată ei: oamenii au pe ce să dea vina.

Revenind la subiect, fiecare femeie răspunde de actele sale în fața Lui Dumnezeu, inclusiv eu! sau a propriei conștiințe, fiecare știe de ce alege să facă asta, fiecare are dreptul la propriile decizii. Fiecare femeie are motivele ei de-a accepta o sarcină, așa cum fiecare are motivele sale de-a nu și-o dori… Dar își asumă oare și consecințele care decurg din alegerile sale?

În încheiere

Alta este îngrijorarea: că lumea are tendința de a repeta istoria foarte repede, în timpul unei singure generații, iată. Războiul nu părea să mai fie posibil, serialele de genul „Povestea slujitoarei” se numesc „distopii”, dar uite că realitatea este mult mai imprevizibilă decât ne așteptam și bate cu succes orice distopie.

Haosul în care mi se pare că a intrat lumea- din punct de vedere emoțional și comunicațional, va mai aduce surprize… Nu vom deveni prea curând, se pare, acele ființe superioare ridicate deasupra urii sau invidiei, a răutății sau a violenței.

Vorbim și acum, în 2022- când la un click distanță putem avea orice sau merge oriunde- despre exploatare, crime, abuz, discriminare, violență care nu sunt defel oprite de social media sau sateliți.

Sunt ameliorate, poate, dar nu au fost și nu vor fi niciodată oprite, pentru că așa e omul, indiferent că are în mână o ghioagă sau un buton roșu.

Dincolo de asta, viața este un exercițiu personal. Alegerile sunt personale, corpul este personal, sufletul la fel. Fiecare își face temele cum știe, fiecare are dreptul la greșeli sau la reușite, fiecare are șansa de a fi iertat sau iubit, fiecare are de dus propria sa luptă. Și, din câte știu, niciodată, dar niciodată interzicerea unui lucru nu a eradicat acel lucru. Niciodată prin interzicere nu s-a rezolvat ceva.

Ce-ar fi să educăm femeia să nu ajungă la o sarcină nedorită și nu mă refer aici la cele care știu deja cum s-o facă? Să vorbim despre asta? Să privim deschis subiectele dureroase, pentru că zău că nu există o cale mai bună în afara educației cu tot ce implică ea.

Articolele scrise de colegele mele pe această temă sunt în linkurile active din numele lor.

Ciți textele semnate de Diana Cosmin, Mara Coman, Ana Bîtu și Noemi Meilman, adică #ACinceaPutere.