#goodhabits, o campanie #ACinceaPutere

„Aproximativ 2,55 milioane de tone de hrană se aruncă în fiecare an în România, cea mai mare pondere având-o mâncarea gătită, fructele şi legumele, spun reprezentanții autorităților române din domeniu.”

Sunt cel mai des întâlnite informații, mai ales în această perioadă în care cumpărăturile se fac cu coșurile și cărucioarele pline până la refuz. Nu știu dacă datele sunt foarte exacte, nimeni nu știe, dar și dacă nu ar fi 2,55 milioane și ar fi doar 2 milioane, tot e mult.

E mult și un kilogram de mâncare care se aruncă, pentru că nu prea suntem în măsură să ne permitem luxul acesta (rezervele planetei sunt consumate cam din iunie) și nici nu mai putem face asta în condițiile în care apa și mâncarea devin subiecte de îngrijorare aparte pentru organismele internaționale de reglementare a fenomenului.

De aceea am decis ca, împreună cu colegele mele din #acinceaputere să scriem despre soluțiile pe care le ia fiecare pentru sine în legătură cu acest subiect.

Din ceea ce spun forurile internaționale, risipa vine din trei surse: industria ospitalității, retail-ul și distribuția de alimente și gospodăriile particulare.

Și, cum fiecare dintre voi avem o casă, o bucătărie, un frigider, scriem despre ce facem în sensul acesta, chiar dacă nu ne iese perfect.

Eu, una, recunosc că am aruncat mâncare multă, foarte multă. De ce? Nu-mi păsa, nu mă gândeam la asta, nu făcea parte din preocupările mele, nu eram cu mintea la acest subiect.

Adică mi se părea normal. Viața mea alimentară a fost un haos până să întâlnesc bărbatul care avea să-mi devină soț. El este mare iubitor de gătit, are și un haștag pe care i l-am asociat #candgatesteel… 😊

De la el am învățat că umplerea frigiderului ține de programare, de organizare, de gândire și calcul.

Și am început acum câțiva ani să procedăm așa, observând cum cantitățile aruncate se reduc considerabil. Nu spun că nu se mai întâmplă să aruncăm, ci spun că s-au redus mult.

Concret, iată ce facem (acest program s-a creat și îmbunătățit în ani de zile, nu s-a întâmplat spontan)

1. Cumpărăm, în general, legumele și fructele de sezon. Adică acelea care sunt specifice primăverii, verii, toamnei. Sigur, încercăm să facem asta cât mai des, în cantități mici. În felul acesta mâncăm mai variat, în acord cu ceea ce oferă pământul în fiecare sezon.

2. Facem un plan. Știți voi treaba asta cu planul. To do list, sau calendar, sau „scheduling” chestii:) Adică organizăm, în mare, meniul săptămânii care urmează. Vă spuneam că la noi se gătește (toți trei suntem implicați în asta, dar mai ales Mihai, soțul meu). Așa că avem, în weekend, o mică discuție despre ce anume vom mânca în săptămâna care urmează. Și, după ce stabilim, cam știm ce să luăm, cât să luăm, aproximând cât mâncăm. (Încercăm de asemenea să respectăm ce am stabilit, că e ușor să faci planuri pe care după aia să le încalci)

Dacă suntem pe cale să „alunecăm”, avem libertatea de ne avertiza unul pe celălalt că ne lăsăm duși de pofte. Că ne mai vine din când în când să comandăm pizza într-o seară în care avem mâncare în frigider! Și atunci, ori nu comandăm, ori rezervăm o seară pentru pizza, și renunțăm la gătitul unei cine viitoare.

Și rămân la asta pentru că aici se afla principala cauză pentru care mâncarea se strica: nu mai aveam chef să mâncăm ce era gătit deja și comandam.

Am schimbat și asta și dă rezultate.

3. Nu mai gătim așa de multă cantitate. În fond, suntem trei persoane în casă, de ce am umple oale întregi?

Mihai nu gătește lucruri sofisticate, cu excepția zilelor în care avem invitați la masă. În rest, gătitul nu durează mai mult de o jumătate de oră. Nu face mâncăruri care consumă multă energie din niciun punct de vedere… Supe, paste, salate, grătare, pește la cuptor, legume trase la tigaie, genul acesta…

4. Organizarea frigiderului este încă o soluție pentru a evita risipa de mâncare: alimentele de bază pentru micul dejun sunt într-un loc, apoi legumele în altul, la mijloc stau cutiile speciale pentru frigider cu felurile de mâncare gătite. Bolurile cu salate și alte borcane cu te miri ce pe un alt raft și cam atât. De fapt, având astfel organizat totul, putem vedea mai ușor ce se termină, ce trebuie cumpărat, etc.

Ordinea și organizarea sunt esențiale. Bine, ele sunt esențiale în orice în viață, dar mai ales în acest domeniu care poate degenera rapid într-un haos alimentar și financiar. Ah, da, am uitat! Făcând toate astea, am constatat că s-au redus și cheltuielile! Nu de la simplu la dublu, dar s-au redus vizibil.

5. Resturile, de exemplu un pic de pui rece, două linguri de cușcuș și trei măsline, se folosesc pentru a crea repede un alt fel de mâncare care să le includă.

6. Nu cumpărăm cu ochii… Cel mai greu lucru de făcut. Suntem pofticioși, ne place starea de bine pe care o aduce o masă bună cu ea… Ne place un vin bun, un desert delicios, cui nu-i plac toate astea? Dar măcar nu mergem la cumpărături fiindu-ne foame. E o mare păcăleală pentru minte și buzunar să mergi la cumpărături atunci când ți-e foame. Inevitabil și invariabil vei lua mai mult decât îți trebuie și nu vei face decât să umpli frigiderul, o stație intermediară până la destinația finală: coșul de gunoi.

Revin la organizare… Mă voi referi la ceea ce învăța bunica mea la școală. Da, la școală. Învăța să fie o gospodină. O gospodină bună era/este de fapt un manager bun... Știa și gestiona fiecare ban al casei, ținea cămara în ordine. Se asigura că există alimentele de bază și că nu lipsea nimic, în consecință folosea totul! La țară nu se arunca mai nimic pe vremuri, totul era utilizat, gospodarii fiind, fără să știe că sunt, „ecologiști” dedicați.

Așadar, organizarea cămării (care în cazul nostru este formată de fapt din vreo două sertare și un dulăpior) salvează multe situații. Cerealele, ceaiurile, pastele, în general carbohidrații în pungi sau borcane, plus mirodeniile și condimentele stau alături de conservele făcute în casă).

De fapt, ce am învățat?

Am învățat, în timp, o anume disciplină. Și cred că am putut face asta pentru că, într-un fel, am reînceput să aplicăm principiile pe care consumerismul le anulase… De fapt, luptăm cu consumerismul, cu plăcerea de a cumpăra, cu relaxarea de a ne plimba printre rafturi, că și numai plimbându-ne, pofta vine și coșul se umple.

Am învățat ce înseamnă „măsura”… noi, care am trăit excesiv și din abundență… Nu mai recomand acest stil. Nu mai este timpul lui, a devenit demodat.

Nu vreau să se înțeleagă că am găsit formula de a trăi în „modul absolut”, ci că încercăm să aflăm căile prin care să fim mai cumpătați, tipologia noastră fiind cea a „pofticioșilor cheltuitori”.

Vă spun, nu există una mai dificilă…